Ca cei doi se afla intr-un conflict deschis nu mai este un secret pentru nimeni. De mai multa vreme. Opinia publica interna urmareste cu sufletul la gura, iar cea externa consternata, schimbul de lovituri dintre cei doi oameni politici, initiat de seful statului. Cand se va sfarsi definitiv acest razboi, prin infrangerea unuia sau altuia, ramane inca o mare necunoscuta.
Dar finalul de etapa e aproape. Si in acest final de etapa cel care pierde este Calin Popescu Tariceanu.
Uneori, putem descifra forta sau slabiciunea unui luptator nu numai prin efectul loviturilor pe care acesta le aplica adversarului, ci si prin raportul dintre energia consumata pentru unele miscari si efect. Pentru ca poti obosi in plina ofensiva. Si atunci, soarta ta este pecetluita inainte ca meciul sa se fi sfarsit.
Printr-un asemenea tip de rationament am ajuns la concluzia ca gesturile de forta facute in ultimele zile de PNL, in ideea sustinerii lui Tariceanu si a limitarii puterii de foc prezidentiale, sunt de fapt expresia unei slabiciuni. Vecina cu panica. In cele ce urmeaza voi argumenta aceasta afirmatie.
Pornind chiar de la cel mai interesant contraatac organizat de liberali printr-o decizie a Delegatiei lor Permanente. Si anume, solicitarea imperioasa de schimbare a sefilor serviciilor secrete si a lui Ilie Botos. In paranteza fie spus, si doar in paranteza, dupa aproape 16 ani de la evenimentele din decembrie 1989, proiectul unei legi a lustratiei este nu numai o utopie.
Ci, pur si simplu, o prostie. Asa ca ma voi concentra asupra obiectivului politic PNL, in raport cu institutia prezidentiala.
Desigur, schimbarea sefilor serviciilor secrete poate avea o motivatie tinand de scurta traditie democratica a Romaniei. De cate ori s-a instalat o putere avand o alta culoare politica, sefii serviciilor secrete au fost dati la o parte. Ca si procurorul general al Romaniei. Ca, de altfel, si sefii celorlalte institutii ale administratiei publice, centrale si locale.
Furia schimbarilor a fost la fel de inversunata si atunci cand s-a aflat PSD-ul la putere, sub diferitele sale denumiri si a incercat sa-si multumeasca cu ciolane de ros cat mai multi activisti ori sustinatori, si cand la putere au venit coalitii - perioada CDR si, acum, a Aliantei DA - cand furia algoritmului s-a transformat intr-un adevarat aspirator de functii.
De fiecare data, schimbarilor li s-a dat o motivatie ideologica. De fiecare data, cine le-a operat a spus ca trebuie pus capat fie incompetentei, fie hegemoniei structurilor instalate de statul post-totalitar. In campania electorala din toamna anului trecut, Alianta DA, in general si Traian Basescu, in special s-au angajat sa dea cu maturoiul. Evident, invocand motive de natura politica.
Singurii care au scapat in acest ciclu electoral au fost functionarii publici. Cel putin o parte a acestora. Aparata fiind de o lege.
La aproape un an de la alegeri, dupa ce sefii serviciilor secrete au fost lasati bine mersi in post si au colaborat cu actuala putere, profitabil pentru ea, de vreme ce liderii acesteia nu au mai prididit cu felicitarile adresate, dupa caz, SRI, SIE, DGIA, SPP, STS si - era cat pe-aci sa uit - serviciului secret al Ministerului de Interne, iata ca, pe neasteptate, PNL pune piciorul in prag.
In plina escaladare a conflictului Basescu-Tariceanu. Nu imi propun sa construiesc o teorie de natura a ne conduce la ideea ca schimbarea sefilor acestor institutii este o opera necesara si justa. Sau inutila si injusta.
In principiu, eu cred ca intr-un stat cu o democratie consolidata, sefii acestor institutii, carora li se mai pot adauga si altele, cum este televiziunea publica sau postul la fel de public de radio, ar trebui sa ramana pe loc in masura in care sunt destoinici, indiferent de succesiunea partidelor la putere.
Dar acum, ceea ce ma intereseaza cu adevarat este daca, solicitand o asemenea schimbare, PNL da dovada de forta ori de slabiciune.
Raspunsul corect nu poate veni decat daca in prealabil stim care este rezultatul unui alt calcul. Si anume, daca PNL poate sau nu sa isi duca la indeplinire proiectul. Iar raspunsul este categoric "NU". PNL nu-i poate schimba pe sefii serviciilor secrete nici daca, in acest sens, ar beneficia de sprijinul PD - extrem de improbabil - PUR si UDMR.
In cazul unora dintre aceste servicii secrete decizia se ia in CSAT, unde presedintele are de partea lui mai multe persoane cu drept de vot. Iar in cazul SRI, sunt necesare doua treimi dintre voturile parlamentarilor. Asa ca intentia se transforma, pur si simplu, intr-o vorba aruncata in vant. Este un gest de slabiciune.
Al unui premier care, desi sustinut in propriul partid - probabil, dizidentele vor continua sa ramana minore - este confruntat cu "ofensiva de toamna". Care este penala si sindicala. In curand, sindicatele puse in miscare nu vor mai putea fi oprite decat cu pretul capitularii. Fie ea si partiala. Un rezultat de etapa al razboiului dintre palate va putea fi foarte repede consemnat.
