Fara indoiala ca iadul e tapetat cu intentii bune. Dovada ca, intr-un acces de generozitate si dorinta civilizatoare, primaria din Ciocanesti (Suceava), odata cu prima editie a Festivalului National al Pastravului din 2003, a montat la emergenta tuturor ulitelor table indicatoare, mari, metalice, sudate pe picior cimentat. Adica trainice.
Scrise cu alb pe fond verde, ele invita automobilistul la parasirea asfaltului: „Traseu turistic spre varful X". Anonimele ulicioare au devenit tot atatea intrari „oficiale" in munte, pe unde amatorii de off-road, imbarcati in automobile 4x4, ajung acolo unde buciumau cerbii si unde se cuvenea sa calce, umbland pe jos, doar montaniarzii adevarati.
Acum, in culmea Suhardului, poti intalni gagici cu tocuri langa vetre de foc cu mititei si poti audia manele din casetofoane date la maximum pe capote. Din locurile cu solitudine magnifica cerbii s-au retras, iar golul alpin incepe sa-si merite numele (pus de silvicultori, fiindca jneapanul, neproducand scandura, nu merita pazit, ca si locul unde creste: un gol).
Numai bursuc sa nu fii!
Pensiunile bucovinene care se respecta – din Gura Humorului, Vatra Dornei, Campulung Moldovenesc etc –, in cardasie cu ignoranti locali posesori de automobile 4x4, asigura musafirilor peripluri inedite prin Obcinile Bucovinei, platite la negru, pe trasee alese dupa capul imberbilor soferi.
Un bursuc cumsecade si pasnic se poate oricand trezi in dormitorul sau subteran cu roata unui monstru metalic ambalat amarnic, in vreme ce dinauntrul acestuia razbat chicoteli si ragaieli libere.
Taranoi atat de simpli, „dupa vorba, dupa port"
Desantarea off-road este insa, de ani de zile, ridicata la nivel de afacere oficiala. Romania gazduieste intreceri off-road intens mediatizate, in care „amatorii de adrenalina" pangaresc singuratatile montane imbarcati in aceleasi masini necrutatoare si in motociclete cu aspect de lacusta mecanica.
Protagonistilor – echipati strident, plini de tina si sudoare – li se pare o bravura nemaipomenita ca in hoarda, impingandu-se unii pe altii, tragandu-se cu cabluri pe troliu, sa strabata acele intinderi, pana la ei, pure. Nici unul n-ar fi in stare sa infrunte moartea intr-o confruntare stradala cu arma in mana de dragul unei idei sau al riscului in sine.
(I-am avut si in cabinetul medical, tremurand la vederea acului si refuzand injectia.) Se impipoteaza insa dinaintea camerelor de luat vederi, cu vodca-n dreapta si microfonul in stanga, iar vocabularul lor – permutand vreo 10 cuvinte luate cate doua-trei – le sintetizeaza gandirea: „Adrenalina! Cool! Misto!" sau, dovada a viitoarei integrari europene: „Vive la Roumanie! Wunderbar!".
Unul dintre straini imi marturisea ca „la ei" nu e permis sa batjocoresti in halul asta natura si ca de aceea vine in Romania, unde, cu o mina de euro, aranjezi cu oficialii orice traseu.
Garzile cu garda jos
Este si motivul pentru care in Bucovina, ca oriunde in Carpati, autoritatile nu vad, nu aud.
Tulburarea linistii faunei (interzisa de oricare varianta a Legii Vanatorii si Protectiei Vanatului), eroziunea solului (urmata de siroire si torenti) si stricarea albiei apelor de munte populate cu pastravi sunt doar cateva dintre efectele nocive ale acestui fals sport, pe care APM-urile, ITRSV-urile si Garda Nationala de Mediu le ignora.
Nicolae R. DARAMUS
