Nici nu au apucat bine expertii FMI sa trinteasca nervosi usa, ca Guvernul are deja mari probleme sa mentina deficitul bugetar pe care si l-a propus. Sindicatele sint in strada si pare ca invatamintul e doar inceputul.

Executivul a incheiat un acord cu sindicatele profesorilor, promitind 5% din PIB. Problema este ca, desi a promis, nu s-a hotarit de unde va scoate banii. Vicepremierul Pogea a reusit sa vorbeasca cinci minute la televizor fara sa raspunda la aceasta intrebare simpla.

Dar, desi domnul Pogea nu a aflat inca, Guvernul va umbla la deficitul bugetar. E drept ca si ministrul de Finante sa codeste sa recunoasca asta deschis. Intr-un interviu din Gandul, ministrul Vladescu spune: „deocamdata nu am taiat din cheltuieli, nu am marit deficitul.

Majorarea acceptata este o valoare care va putea fi cheltuita de Ministerul Educatiei pentru proiecte de dezvoltare si restructurare. Nu vom modifica in acest moment parametrii bugetari, deoarece procesul de aprobare a proiectului de buget pe 2006 este intr-o faza avansata. Raminem pe parametrii stabiliti – respectiv deficit bugetar de 0,5%.

Insa le vom da posibilitatea (celor din Educatie – n.n.) sa inceapa sa traga cit mai repede (n.n. – fondurile alocate). Dupa care, in momentul in care se ajunge la plafonul de cheltuieli stabilit in acest moment, vom aloca sumele suplimentare necesare printr-o rectificare bugetara".

Daca nu ati inteles nimic, nu va ingrijorati, nici nu trebuia. Din acest raspuns destul de viclean, rezulta ca totusi se va umbla la deficitul bugetar printr-o rectificare. Desi, s-ar putea ca ministrul de Finante sa faca un calcul de genul: noi le promitem acesti bani virtuali, pentru proiecte.

Daca nu vor fi in stare sa faca proiecte pentru a-i obtine, raminem cu ei necheltuiti si cu bugetul neafectat. Totul depinde deci de Ministerul Educatiei, de inspectorate si de directori.

Vor fi in stare sa puna pe hirtie nevoile pe care le au? Ideea nu este proasta: banii sa mearga la cei care arata ca ii pot gestiona. Iar fondurile in plus au totusi sansa sa schimbe ceva, nu doar sa alimenteze vesnicul ciclu inflationist, asa cum se intimpla mereu cu victoriile sindicatelor.

Dar, oricum ar fi negociat guvernul, cu banii jos sau pe proiecte, deficitul propus este in aer. Si sa discuti un buget in parlament angajind deja fondurile de la viitoarea rectificare nu e un semn tocmai bun.

Deocamdata, pare ca ministrilor le e rusine sa recunoasca, dupa ce tocmai se falisera in fata FMI ca pot mentine si singuri echilibrul macro-economic.

Altfel, ideea ca se rasteste presedintele Basescu la guvern si ministrii gasesc brusc 1% din PIB in plus, fara sa mareasca deficitul, este ridicola. Daca se gaseste atit de usor un 1%, sigur nu ar strica un procent si la sanatate sau in alte domenii.

Din pacate, nu avem decit o suta de 1%. Daca domnul ala de la FMI care era tare nervos acum doua saptamini ar mai fi pe aici, ar da cu „sic" Guvernului.

In pline negocieri, presedintele Basescu a tras presul de sub picioarele ministrilor. Nu zic ca presedintele nu are dreptatea sa, doar au promis cu totii in campanie marirea fondurilor la educatie.

Si cum „dascalii" (ce des e folosit acest arhaism in vremuri de greva!) se bucura mereu de sprijinul din oficiu al presei – cum sa nu vrei salarii mai mari pentru dascali? – Basescu s-a pus in fruntea poporului, contra guvernului fara inima.

Presedintele a devenit un fel de sindicalist-sef, deficitul si inflatia nu sint problema sa, ci exclusiv a Guvernului, ca doar de asta avem guvern. Sa gaseasca Guvernul o solutie!

Cu exceptia faptului ca da peste cap deficitul, acordul cu sindicatele din invatamint arata chiar bine. Este prima data cind se vorbeste despre proiecte si stim exact pentru ce dam banii.

Guvernul a tinut cu dintii de acest principiu, iar proiectele saracului ministru Miclea au sanse sa primeasca si bani (cel mai important fiind finantarea Agentiilor pentru Asigurarea Calitatii in Invatamant). Cit despre salarii, acestea vor creste doar putin peste rata de inflatie, spune acordul.

Guvernul va putea spune astfel analistilor economici ca o crestere bugetara la educatie nu va presa direct pe inflatie. Insa, sindicalistii au respins acordul tocmai pentru ca vor bani mai multi la salariu. O cerere legitima, doar ca pina atunci sindicalistii spuneau ca nu fac greva pentru salarii.

Ba chiar liderii se enervau pe la dezbateri cind li se spunea ca doar la asta se gindesc. Guvernul a prins din zbor ideea si a fost mai smecher: deci, nu pentru salarii, pentru investitii. Bun, faceti proiecte!

Dar, odata acordul incheiat, sindicatele si-au dat seama ca de fapt membrilor lor le pasa mai mult de banii din buzunare decit de calculatoarele din clasa, asa ca votul a fost pentru continuarea grevei. La urma urmei, cit sacrificiu de sine poti cere de la „dascali"? Din cind in cind, sa le permitem sa fie doar „profi".

Grevele continua, se incalzesc minerii si functionarii. Din pacate, actuala putere nu a avut inspiratia sa ii coopteze pe lideri in afaceri banoase. Ceea ce, e clar, dauneaza la deficit.