Cursul de schimb ar trebui sa fie o oglinda a economiei. Dar nu e decat un geam in care s-a pus bogatia altora ca sa se spuna ca lucrurile merg bine si la noi. "34.500 - cota 1 la 2, 35.500 - 1 la 3, 36.500 - 1 la 10. Mai joaca cineva? Aha, domnu’ strain care a venit mai tarziu: 37.000 - cota 1 la 20. Gata! Declar pariurile cu scadenta la 31 decembrie 2005 inchise!"

Din primavara pana in toamna, publicatiile economice ale patriei s-au transformat in case de pariuri pentru cursul de schimb. Din pacate insa, de cand au dat mugurii si pana cand s-au cules strugurii, autoritatile care arbitreaza "jocul" au schimbat de trei-patru ori regulile sau obisnuintele.

Cea mai puternica lovitura primita de "pariori" a fost atunci cand banca centrala, in loc sa mute cursul dupa inflatie - asa cum ii obisnuise in 2004 -, a procedat exact pe dos. In loc sa duca rata de schimb la 34.000 lei/euro pentru a-i iesi o inflatie de 7,5%, a urcat tinta anuala la 8,1-8,3%, ca sa nu mai coboare cursul sub 36.000.

Iar dupa ce au fost adusi la tacere cei care mizau pe aprecierea leului, a venit randul celor care anticipau ca se va deprecia. La 36.900, BNR a indicat iarasi schimbare de macaz, si paritatea s-a intors la 36.200.

OK, dar daca tot au revenit la moda ramasagurile, de ce n-am tine si noi unul?

Citeste articolul intreg in Saptamana Financiara