„Ieri, tranzitia s-a incheiat in Romania". Acest anunt a mai fost facut pina acum de citeva ori, dar intotdeauna el a sfidat realitatea. La fel ar face-o si daca ar fi rostit astazi, 23 noiembrie 2005. Insa concluzia propusa de el ar avea mai putine greseli ca niciodata.

In cel mai proaspat barometru de opinie, 17% dintre romani sint de parere ca politica este destul de importanta si 4% ca este foarte importanta. Restul de 79% sint prea putin sau deloc interesati. Daca Romania nu ar fi avut la activ doar 15 ani de tranzitie postcomunista, cifra ar fi fost una foarte buna. In Occident, lumea este, in proportii sensibil aceleasi, dezinteresata de politica.

Motivele plictisului de politica sint insa acolo radical diferite de cele din Romania. In absenta acestei nuante, tara noastra ar sta bine; asta inseamna ca, la fel ca in Occident, romanii ar fi simtit binefacatoarea banalitate a democratiei.

Coruptia masiva, o spune acelasi barometru de opinie, o clasa politica destul de impotenta, multa saracie, sanatatea in general precara a romanilor, o justitie inca prost legata la ochi sint citeva dintre cauzele pentru care deliciile plictisului vestic le sint refuzate romanilor.

Aparent, nici o surpriza. Doar din masuratorile sociologice grosolan masluite reiesea ca romanii o duc bine si ca in tara lor curg mult lapte si multa miere. In rest, cam toate spuneau ca lucrurile sint departe de a fi normale in Romania. Nu greseau deloc, cum nu greseste nici acest ultim barometru de opinie. Cu el, insa, sa nu ne grabim. Sau, daca e musai sa o facem, sa ne grabim incet.

Barometrul, pe linga portia amara de realitate romaneasca, alimenteaza si o perspectiva inedita. Ea merita atentie maxima, mai mult decit orice altceva.

Iata, intii, un manunchi de date: cresterea economica primeaza, iar o economie stabila e ceea ce isi doresc cei mai multi romani; pentru aproape jumatate dintre ei, a trai intr-o tara democratica este de maxima importanta; 75% dintre romani sint de parere ca, dintre doua persoane de aceeasi virsta si care au aceeasi slujba, cea care munceste cel mai bine merita sa fie platita mai bine.

Si inca un manunchi: cind se evalueaza la un loc de munca, 92% dintre subiectii sondajului spun ca cel mai important e salariul (89% cred ca siguranta serviciului e cea mai importanta), iar atunci cind isi cauta un loc de munca, 51% dintre romani o fac pentru un salariu mai bun (in vreme ce 33% vor un loc de munca sigur). Asta nu e tot.

Iata inca doua rezultate, din aceeasi familii de date: cind trebuie sa aleaga, 49% dintre romani prefera libertatea si numai 41% egalitatea ca valori politice.

Ce vor sa spuna aceste date, oarecum marginale in barometrul de opinie? Daca democratia incepe sa fie pretuita tot mai mult, daca banul muncit incepe sa fie mai cautat decit siguranta unui loc de munca, daca libertatea domina in confruntarea cu egalitatea, atunci sint indicii ca, in detaliu, in celulele societatii, se intimpla mutatii esentiale.

Datele de mai sus, intarite si de altele, neconsemnate aici din lipsa spatiului, sint semne ale dezmortirii si dezvrajirii.

Ele spun asa: ca romanii incep sa se simta indivizi, nu atomi ai unei colectivitati usor de manipulat; ca pretind, in chip firesc, sa cistige bine din munca pe care o fac; ca renunta la a invoca norocul pentru a le fi mai bine; ca se indeparteaza de credinta oarba intr-o stinga care s-a folosit de ei pentru a-i saraci si umili.

Pe de alta parte, nu e adecvat sa spunem ca lucrurile sint in aceasta directie foarte avansate. Dar e important sa adaugam ca, tot mai preocupati de protectia mediului, romanii dau semne clare ca incep sa isi curete si mintea. Asta inseamna deja ca ne putem permite luxul de a spera ca va veni o zi cind ne vom plictisi de prea multa normalitate.