Ce prilej mai bun pentru vorbe frumoase, fie si de protocol, decit o vizita oficiala, la nivelul sefilor de stat! Cu toate ca el i-a fost oferit, de vizita la Paris a Presedintelui Traian Basescu, Franta a preferat sa ramina muta. O data in plus, starea relatiilor bilaterale s-a exprimat prin semantica tacerii.
Presedintele Chirac nu si-a planificat citeva minute, nici macar de complezenta, pentru o sesiune de presa comuna, cu Presedintele Romaniei. Marile jurnale de la Paris, Le Monde, Le Figaro, au publicat doar un scurt interviu al Presedintelui, in preziua intilnirii oficiale, in care subiectul de interes al gazetarului francez este, mai degraba, axa Bucuresti-Londra-Washington. In rest, nimic!
Ce se poate citi, asadar, in zatul gros al acestei taceri, privind starea relatiilor romano-franceze?
Mai intii, o intrebare: de ce a facut Presedintele Romaniei aceasta vizita oficiala la Paris? Cu ce obiective politice? Nu exista decit un singur raspuns credibil - integrarea Romaniei in UE, la 1 ianuarie 2007. Conditia necesara este ratificarea de catre toate statele membre a protocolului la Tratatul de Aderare, care priveste Romania si Bulgaria.
Franta, deloc surprinzator, nu se grabeste sa faca acest gest diplomatic. Intirzierea este doar un alt semn facut Bucurestiului pentru a intelege ca nemultumirile Frantei privind orientarea prioritatilor in politica externa a Romaniei, condusa de Traian Basescu, nu sint deloc mici si nici nu pot fi stinse doar cu vorbe.
Pe scurt, politica Romaniei nu corespunde intereselor si viziunii franceze despre Europa. Cu atit mai putin corespunde ea cu ceea ce Franta considera ca ar trebui sa fie comportamentul politic al unui stat care-si datoreaza integrarea mai degraba eforturilor facute de partenerii europeni, decit de autoritatile de la Bucuresti. Iar intre acestia, Franta se considera, de departe, cel mai important.
In sfirsit, sfidarea adresata de actualul Presedinte al Romaniei, Parisului, nu este si nu va fi usor uitata. Nu doar anuntul celebrei axe care ocoleste Turnul Eiffel intretine iritarea Parisului.
Traian Basescu nu s-a sfiit sa taxeze dur contratimpul nefericit al fostului premier francez Raffarin, venit la Bucuresti in plina campanie electorala, pentru a se lasa filmat la brat cu oponentul actualului Presedinte.
Cind spui ca un Premier al Frantei a venit la Bucuresti "sa-si ia tainul", chiar daca ai cistigat alegerile si ai devenit Presedintele Romaniei, nu te poti astepta sa fii primit cu caldura pe malurile Senei.
Daca obiectivul politic pe care Presedintele Basescu si-a propus sa-l promoveze la Paris este integrarea in UE la 1 ianuarie 2007, atunci se cheama ca s-a dus sa ceara ceva! Iar cind te duci sa ceri, e bine sa nu te duci cu mina goala! Ce a oferit asadar Romania, Frantei pentru a trece peste ranchiuna adunata si a se intoarce la sentimente mai bune? Nici discutiile Presedintelui Basescu cu presa
de la Bucuresti, care-l insoteste la Paris, nici alte elemente nu ofera un raspuns la aceasta intrebare. Din punct de vedere politic, se pare ca o oferta semnificativa nu a venit.
Singurul angajament serios pare sa fi fost cel luat sub semnatura ministrului apararii, care a dat unda verde participarii noastre la efortul european de structurare a unor forte militare semnificative, capabile de interventii in conditii de criza, nu doar pe continent, ci si in afara lui.
Ideea pe care, speram, doar gazetarii au mentionat-o, nu si Presedintele, dupa care am putea oferi Frantei baze la noi, asa cum le-am oferit americanilor, este greu vandabila. In plus, ea are neajunsul ca poate sa para o alta sfidare la adresa politicii franceze. O bita ar fi de-ajuns, totusi, la un car cu oale!
Dar Franta, ce obiective politice a urmarit, cu aceasta vizita? Din atitudinea autoritatilor si din modul in care a fost asezat in pagina evenimentul, chiar de catre gazde, reiese ca nici unul! Oricum, nici unul important! Franta nu se asteapta ca actualul Presedinte al Romaniei sa-si schimbe, peste noapte, optiunile in politica sa externa.
Balonul de incercare privind deschiderea in politica externa romaneasca a unei alte axe, Bucuresti-Paris, suna confuz si are prea putina credibilitate. Cele doua capitale n-au nevoie de nici o axa. Sint in legatura directa, cu rezultate uneori mai importante, alteori mediocre, de cind exista Romania moderna.
Nu e nevoie acum sa inventam un alt "vehicul" politico-diplomatic, pentru a acoperi distanta intre cele doua capitale. Intr-un fel sau altul, Romania va trebui sa-si cumpere bunavointa Frantei, pentru integrarea Europeana.
Tirgul se va face, cu siguranta, dar vor lipsi focurile de artificii ale cuvintelor "inaltatoare" privind traditionalele relatii bilaterale si istorica prietenie care leaga cele doua tari si popoare! Concluzia e simpla, chiar daca pare cinica: Daca nu s-a dus "sa dea tainul", Presedintele Basescu a facut drumul la Paris, degeaba!
