In cele cateva secunde de care au avut nevoie paznicii pentru a traversa galeria muzeului, o femeie de origine germana a scos un cutit din geanta si a taiat un tablou de Lichtenstein, celebrul "Nude in the Mirror". Pana atunci expozitia "Roy Lichtenstein: Classic of the New" deschisa la Kunsthaus Bregenz cu putin timp in urma, se desfasurase ca orice alta expozitie. Vizitatorii venisera, admirasera, comentasera si plecasera.
Dar in ultima zi a retrospectivei o femeie de 35 de ani a vandalizat un tablou cunoscut si valoros. Panza a fost sfasiata de patru taieturi de aproape 30 de cm fiecare. Din fericire lucrarea fusese asigurata pentru 6 milioane de dolari.
In doar cateva secunde - dar prea tarziu - atacatoarea a fost imobilizata de paznici si de un alt vizitator, care nu stiuse pana atunci ca o expozitie poate fi scena unor intamplari iesite din comun.
Femeia este in prezent in tratament psihiatric. Mai mult, in timpul
anchetei i-a atacat pe politistii care o chestionau, zgariindu-l pe unul
dintre ei si muscandu-l de picior pe altul. In geanta ei au mai fost
gasite o surubelnita si un spray cu vopsea. Motivul pentru care a distrus tabloul ? Nimic mai simplu, dupa propria marturie credea ca este vorba de un simplu fals.
Vandalizarea operelor de arta nu este din pacate o noutate. Grecii au fost primii care au introdus un termen pentru a-i defini pe cei care distrugeau imaginile religioase. In secolele VIII-IX nenumarate sculpturi si picturi crestine au fost distruse in Imperiul Bizantin in timpul perioadei iconoclaste. La fel a procedat si Calvin, care a interzis impodobirea bisericilor.
Cei mai multi dintre cei care si-au facut o adevarata pasiune din a
distruge operele de arta astazi sunt mai curand simpli vandali decat
iconoclasti. Motivele lor sunt simple: boli psihice, dorinta disperata de
celebritate, senzatia de distrugere. Sau se incearca slabirea
institutiilor religioase si politice prin distrugerea dogmelor si
conventiilor, acestea reprezentand un centru pe care se sprijina
autoritatea institutiei.
Uneori vandalizarea lucrarilor de arta este o reactie de respingere fata
de idealuri sau fenomene sociale. Un foarte bun exemplu este Mary
Richardson, care in 1914 a incercat sa distruga cu un satar lucrarea lui
Velasquez, "The Toilet of Venus" ("Rokeby Venus"), expusa la National
Gallery din Londra. Atacul era un protest fata de arestarea lui Emmeline Pankhurst, fondatoare a Uniunii Politice si Sociale a Femeilor si sustinatoare a luptei pentru dreptul femeilor de a vota. Ulterior, Richardson a declarat ca incercase sa distruga imaginea celei mai frumoase femei din mitologie pentru a protesta impotriva guvernului care "distrugea" frumusetea si drepturile femeilor.
In 1989 un barbat a intrat in Dordrechts Museum si in mai putin de doua minute, sub privirile ingrozite ale vizitatorilor si paznicilor, a taiat
zece tablouri semnate de pictori olandezi. Vandalul protesta in acest fel
impotriva imigrantilor care ocupau locurile de munca ale olandezilor.
Explicatia sa: daca le permitem strainilor sa vina in tara inseamna ca
renuntam si la cultura noastra, asa ca aceste tablouri sunt inutile.
In majoritatea cazurilor acesti vandali moderni incearca doar sa atraga
atentia intr-un mod distructiv si egoist, multi dintre ei fiind adesea
artisti ratati. Unii asteapta cuminti langa opera vandalizata sa fie
arestati, pentru a beneficia in acest fel de publicitate si pentru a face
declaratii presei. Aceste justificari sunt de cele mai multe ori hilare,
variind de la "vocile mi-au cerut sa o fac" pana la "acest tablou este un
fals sau un esec". Unii profita pentru a face reclama propriilor lucrari,
iar altii pur si simplu au distrus o opera de arta pentru ca nu era pe
placul lor.
