Dupa trei saptamani, greva profesorilor da in clocot. Negocierile s-au blocat, in scoli si universitati e un haos de nedescris, milioane de elevi si studenti sunt scapati de sub control.

Las deoparte maraielile parintilor, care se trezesc dintr-o data ca au copii si nu stiu ce sa faca cu ei: sa-i ia la lucru, sa-i lase pe seama bunicilor ori sa riste sa-i vada, pe strazi, inhaitandu-se cu tot felul de haimanale.

In astfel de clipe se vede, mai bine ca oricand, ce rol important are dascalul: el nu e doar luminatorul mintii generatiilor viitoare, ci si un paznic al linistii parintilor si-al integritatii copiilor.

Noutatea ultimei saptamani consta in radicalizarea formelor de protest. Daca reprezentantii statului se tin batosi, refuzand orice compromis, in numele inaltei stiinte privind cantitatea de mamaliga ingurgitata de romani, tot mai multi profesori intra in greva foamei.

In felul acesta, le va ramane totul nesatuilor de la putere, pe care nu-i va conturba nimeni in timp ce vor digera fleicile supradimensionate. Cand nimeni nu se mai astepta, intr-atat de limpezi erau lucrurile, a iesit din sertarele secrete si Mugur Isarescu.

N-am mai auzit nimic in ultimii ani de guvernatorul Bancii Nationale, desi situatia profesorimii nu s-a agravat brusc, ci e la fel de proasta de cincisprezece ani. Acum, ritos, mai-marele peste banii tarii anunta ca profesorii sunt producatori de inflatie.

Nu amatorii din fruntea ministerelor, nu managerii ajunsi in functii pe pile, ci profesorii produc inflatie! Pentru acest panseu nemuritor, chipul dlui Isarescu ar trebui promovat pe urmatoarea bancnota de valoare mare.

Prin tehnici deja clasice, au fost scosi la bataie si elevii asa-numiti „olimpici". Adica elevii cei mai buni. Care ar trebui sa fie si cei mai inteligenti. Or, daca au IQ-uri atat de impresionante, ar trebui sa se opreasca din prostiile debitate cu dezinvoltura si sa se gandeasca daca medaliile lor ipotetice mai au vreo valoare intr-o tara in care se programeaza dezastrul.

Inteligenta fara compasiune si realism inseamna cinism de cea mai joasa speta. M-am saturat de inteligente pe care nu le intereseaza decat propria imagine, propria cariera si propriul cont din banca.

Viteza de reactiune a puterii si intensitatea replicilor arata cat de importanta e, de fapt, umila clasa a profesorimii. Arsenalul pus la bataie sugereaza un razboi total, in care nu s-a neglijat nimic.

Zvonistica infloreste mai ceva ca la 1907, aberatiile si minciunile joaca tontoroiul pe marginea prapastiei care este tara insasi. S-a „anuntat" ca in curand profesorii vor veni la scoli cu ciocane si cuie si vor fereca usile claselor.

Ideea de „inghetare a anului" e vehiculata tocmai in ideea de a crea antipatie fata de profesori si de a obliga populatia sa reactioneze - daca se poate, chiar violent - impotriva acestor bestii care pericliteaza viitorul odraslelor patriei.

Nici cel mai radical dintre sindicalisti n-a sustinut ca scopul grevei este „inghetarea anului". Daca guvernantii ar iesi din atitudinea inflexibila, profesorii ar reveni instantaneu in clase. Prea putini dintre ei isi permit sa piarda si un singur salariu, darmite venitul pe un an intreg! Evident ca nu s-a scapat prilejul de a se sopti ca dascalii au salarii mult mai mari decat ne imaginam.

Ca, de pilda, in universitati, media salariului de profesor ar fi de cincizeci-saizeci de milioane de lei in mana. Ca profesor universitar, as fi extrem de fericit sa confirm acest zvon. Din pacate, suma reala e cam de un sfert din ceea ce, conform acestor contabili suprarealisti, ar trebui sa-mi intre pe card.

Cea mai jegoasa dintre marsaviile declansate impotriva profesorilor am vazut-o, insa, la un canal de televiziune. Tineri spilcuiti, capabili sa citeasca extrem de convingator orice marlanie de pe prompterul de ultim tip, au crezut ca dau marea lovitura de imagine facand savante tabele comparative intre cat castiga un profesor din Romania si unul din celelalte tari europene.

Concluzia, stupefianta in nerozia ei, e ca nici in Occident profesorii nu sunt tratati mai bine decat in Romania.

Insasi ideea de a-i compara pe profesorii romani cu cei din strainatate dovedeste o lipsa de logica elementara: de ce nu comparam si Romania, in totalitatea ei, cu America?! Ne comparam cu occidentalii doar la numarul bogatasilor, nu si la cel al saracilor, unde-i devansam cu multe milioane de parliti.

A spune ca profesorimea din tarile occidentale se afla cu veniturile undeva la media tarilor respective inseamna un adevar. Numai ca acea medie inseamna cateva bune miisoare de euro, si nu lei-tramvai. Toate aceste bazaconii erau rostite de niste fete pe care se vedea pomada a zeci sau sute de milioane palmate lunar la posturi de televiziune.

Pentru ei, a te lupta pentru o suta de lei in plus la salariu suna a gluma nesarata. Asa ca, vorba lui nenea Iancu: a se slabi, Costica!