Fondul Proprietatea - O schimbare radicala sau o noua palma data fostilor proprietari?

de     The Romanian Digest
Vineri, 9 decembrie 2005, 0:00


Introducere
Restituirea proprietatilor confiscate in mod abuziv de catre autoritatile comuniste din Romania dupa 1945, a urmat un drum dificil si adesea fara rost pentru fostii proprietari.

Incepand cu infama Lege 112/1995 (care nu facea decat sa codifice situatia) si continuand cu Legea 10/2001 (care oferea o licarire de speranta, mai mult de ochii lumii, fostilor proprietari, dar adesea prelungind posesia statului asupra acestor proprietati), doar recent legea romana a reusit sa gaseasca solutii practice pentru expropriatii regimului comunist.

Insuficientele legii 10/2001 au fost deja descrise in articolul din luna martie a anului 2001 al Romania Digest, in special cu respect pentru Articolul 16, care acorda fostilor proprietari o forma de restituire prin echivalent in cazul in care cladirile erau ocupate de diverse institutii publice sau sociale ale statului (in aceasta categorie intrand scoli, tribunale, spitale si clinici) sau

institutii socio-culturale, partide politice, ONG a?" uri si majoritatea cladirilor folosite de comunitatea diplomatica. In plus, Legea 10 nu a reusit sa abordeze problema restituirii proprietatilor agrare precum si a altor proprietati rurale care au ramas in posesia statului.

Mai mult, nu exista inca o lege privind restituirea companiilor confiscate de catre comunisti, intreprinderi pe care statul roman continua sa le privatizeze si de pe urma carora sa stranga banii fara a acorda nici o recompensa pentru victimele acestor furturi. Drepturile pagubitilor se limiteaza doar la bunuri reale (mobile si imobile).

Si chiar atunci cand reclamantul dispune de toate dovezile legale necesare pentru reimproprietarire, ritmul lent in care se deruleaza procesul ofera noi impedimente. Surse informate au confirmat ca mai putin de 15% din proprietatile confiscate de autoritatile romane au fost returnate fostilor proprietari.

Un nou inceput
In articolul din luna iulie 2005 al Romanian Digest, am anticipat intrarea in vigoare a Legii 247/2005, pe care am considerat-o o buna oportunite pentru statul roman de a-si indrepta greselile comise anterior fata de fostii proprietari.

Am considerat principiile generale ale legii ca fiind: (a) restituirea in natura a tutror cladirilor aflate in posesia statului; (b) alocarea unei despagubiri drepte si echitabile; (c) protectia chiriasilor prin intermediul unor serii de legi.

Cu tot respectul fata de primul punct, am luat in considerare cresterea tipurilor de proprietati ce urmeaza a fi restituite, incluzand modificarile importante ale Articolului 16 din Legea 10/2001. Am mai subliniat faptul ca noua lege usureaza demonstrarea de catre reclamant ca fiind proprietar de drept al bunului, in conditiile in care documentele au fost pierdute sau lipsesc.

In acest fel s-a deschis calea restituirii in natura a diferitelor clase de proprietati, imbunatatind astfel regimul legal in favoarea fostilor proprietari.

Fondul proprietatea
Imbunatatirile importante prezente in Legea 247/2005, nu garanteaza, totusi, ca toti fostii proprietari se vor bucura de returnarea proprietatilor in natura. Multe dintre ele au fost demolate cu decenii in urma, iar altele nu sunt inca subiect pentru restituirea in natura. In aceste circumstante, noua lege propune compensarea financiara prin acordarea de actiuni la Fondul Proprietatea.

Scopul infiintarii acestui fond este acordarea unei compensari drepte si echitabile fara a impovara bugetul statului cu obligatii in valoare de mialiarde de euro. Fiind o societate de investitii financiare, presa l-a calificat drept a??al saselea SIF", dat fiind similitudinile cu cele cinci fonduri existente pe piata de capital din Romania.

Totusi, Fondul nu va limita o detinere de maxim 1% din actiuni si nu va avea limitari semnificative fata de zonele de investitii ale fondurilor care il compun, asa cum se intampla in cazul SIF-urilor.

Actiuni evaluate la 5 miliarde de euro
Initial, statul roman, prin Ministerul Finantelor, va fi singurul actionar al Fondului inainte de a distribui actiunile catre persoanele indreptatite. In total, statul va transfera actiuni evaluate la 5 miliarde de euro.

Reclamantii nu vor plati nici un fel de taxe pentru transferul si inregistrarea actiunilor pe numele lor, desi este inca neclar daca actionarii initiali ai Fondului vor plati taxe pe seama castigurilor obtinute sau a dividendelor distribuite.

Sursele Fondului includ actiuni ale statului in peste 100 de companii, printre care si cele mai cunoscute (daca nu si cele mai profitabile) companii din Romania: Transelectrica, Loteria Romana, Transgaz, Romtelecom, Posta Romana, Petrom, Conpet, toate filialele Electrica si Distrigaz, Metrorex, dar si aeroporturile Henri Coanda, Baneasa, Constanta, Timisoara si porturile Galati si Giurgiu.

In majoritatea cazurilor Fondul va detine intre 10 si 20% din actiunile acestor companii. In prima faza Fondul trebuia sa detina actiuni in valoare de 9,9% la CEC si 4% la BCR, ambele fiind in curs de privatizare.

Deoarece sunt supuse procesului de privatizare, autoritatile romane au confirmat contributia unei sume catre acestea in procesul de privatizare, suma care altfel a ar fi fost contribuita catre fond.

Pe langa acestea, componenta cea mai bizara a Fondului va fi datoriile pe care unele state (cum ar fi Nigeria, Somalia, Tanzania, Republica Democrata Congo, Sudan, Siria, Mozambic, Libia, Republica Guineea, Reublica Central Africana, Coreea de Nord si Mongolia) le au fata de Romania, datorii estimate la 2,5 miliarde de euro (cel putin asa cum este scris pe hartie).

Infiintarea va avea loc in 2006
Potrivit Legii 247/2005, Fondul Proprietatea va fi infiintat la inceputul lui 2006. Pana la finalizarea procedurilor de infiintare, Ministerul Finantelor va reprezenta statul roman ca unic actionar.

Reclamantii care doresc compensare vor trebui sa completeze formulare de revendicare la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, care va evalua proprietatile care ar trebui restituite si va emite titluri de despagubire care vor fi convertite in actiuni la fond.

Fostii proprietari care au primit deja titluri de despagubire sub regimurile anterioare, vor primi de asemenea actiuni (ajustate la inflatie) la fond, dar vor fi restrictionati din vanzarea actiunilor pe o perioada de 6 luni dupa data emiterii acestora.

Tot la inceputul anului 2006, autoritatile romane vor organiza o licitatie pentru a selectiona managerul Fondului, manager care va fi cel mai probabil o renumita firma de pe Wall-Street sau din Londra. Managerul va administra Fondul dupa reguli stabilite prin decizii guvernamentale precum si alte reguli de circulatie internationala adoptate de Romania.

Imediat dupa infiintare, care va avea loc cel mai probabil in vara lui 2006, pagubitii vor primi actiuni la fond.

Este Fondul folosibil, ca sa nu mai zicem drept si echitabil?
Comunitatea media, brokeri de bursa si reprezentati ai Bursei Bucuresti, nu au prea gasit Fondul ca fiind o solutie functionabila. Scepticismul lor apare datorita mai multor factori. Prima si cea mai practica temere o reprezinta proiectarea listelor pentru BVB (precum si inregistrarea oricarei alte tranzactii).

In aceste circumstante, cu administrarea si regulile Fondului care inca lipsesc, devine putin probabil ca portofoliul Fondului, care cuprinde aproximativ 100 de companii, sa fie listat in 2006.

In general, este nevoie de 6 pana la 12 luni pentru a inregistra o singura companie in BVB si chiar daca se va depune efort pentru toate companiile sale odata, coordonarea si definitivarea acesteia se va lungi pana in 2007.
Inca o problema o reprezinta evaluarea revendicarilor fostului proprietar care urmeaza sa fie compensat prin Fond. Prin Legea 247/2005, sau facut mai multe incercari de eliminare a subiectivismului in procesul de evaluare a revendicarilor de restituire a proprietatii.

Totusi, acelasi regim legal indica de asemena faptul ca evaluatorii vor trebui sa fie asigurati, in caz de evaluare eronata, vor fi selectati de ANRP si platiti de autoritati. Dat fiind acest conflict de interese, este simplu de imaginat ca un presupus evaluator angajat de autoritatile romane se va opune cu greu sa publice decizii care vor fi defavorabile reclamantului.

Ideal ar fi ca guvernul Romaniei sa continue sa lucreze cu firme internationale care au o reputatie buna pentru a elimina efectul negativ al conflictelor de interese, dar Legea nr. 247/2005 pare sa nu mearga destul de departe pentru a asigura un sistem de evaluare cu adevarat independent .

Pe de alta parte, evaluarea activelor care vor fi detinute de catre Fond prezinta de asemena probleme. In timp ce exista o baza pentru evaluarea actiunilor la pretul pietii pentru multe dintre actiunile acestor companii (ex.

cumparari recente ale acestor actiuni de catre diferite institutii financiare internationale cum ar fi BERD), multe entitati din lista Fondului nu vor beneficia cu siguranta de evaluari adecvate la valoarea pietii. In plus, valoarea unor active, in special cele legate de datoriile tarilor mai sus mentionate fata de statul roman, sunt foarte dificil de determinat.

Autoritatile Romane se bazeaza pe valoarea scrisa pe hartie a datoriilor, de mai multe decenii, ale unor tari dintre cele mai sarace. Daca ar vinde aceste dobanzi pe piata, nu ar obtine mai mult de 5 centi din fiecare dolar pentru majoritatea lor.

Astfel, fara o evaluare corecta in timp real pentru activele Fondului, o valoare exacta a compensatiilor ce se vor acorda sub imperiul Legii 247/2005 este putin probabila.

Va putea Fondul sa revendice toate cererile?
Problema evaluarii tuturor activelor Fondului va condduce la intrebari suplimentare cu privire la eficacitatea Fondului ca unealta compensatorie pentru fostii proprietari. In primul rand, nu exista nici o garantie ca Fondul (daca valoarea sa este cu adevarat de 5 miliarde de euro) va acoperii valoarea totala a cererilor inregistrate la ANRP.

In eventualitatea cazului in care valoarea Fondului este deja parcelata cererilor castigatoare, ce se va intampla cu cererile care nu au fost solutionate inca? In mod similar, natura Fondului va crea situatii in care preturile vor scade, de vreme ce multi din fostii proprietari ce vor primi actiuni pentru Fond vor avea o varsta avansata si vor dori, cel mai probabil, sa isi vanda actiunile in

cateva luni decat sa le pastreze ca investitie pe termen lung. Daca va exista graba de a vinde, pretul pe actiune va scade conducand la situatia in care ANRP va trebui sa emita un numar cat mai mare de actiuni la Fond pentru a acoperi datoriile.

In concordanta cu estimarile ANRP, ar trebui primite intre 100.000 si 120.000 de cereri de compensatie de la fosti proprietari dintr-un total de 250.000 de cereri. Presupunand valoarea de 5 miliarde de euro a Fondului, fiecare cerere ar trebui evaluata la sub 50.000 de euro pentru a acoperi cererea totala, chiar si fara aceasta graba de a vinde actiunile Fondului.

In eventualitatea evenimentului in care Fondul nu va putea acoperi cererile care au avut castig de cauza, autoritatile vor trebui fie sa adauge la finantele Fondului cereri de compensare din buget, fie sa lase fosti proprietari fara privilegiile legii, nici una din variante ne fiind usoara pentru Romania.

Concluzie
Fondul Proprietatea pare a fi o idee buna, dar nu perfecta. Cu siguranta reprezinta o imbunatatire fata de incercarile din trecut. Totusi, multe detalii vor trebui puse la punct de catre autoritatile romane, evaluatorii angajati si administratorii Fondului, pentru ca aceasta idee sa se ridice la potentialul asteptat. In acest mediu de incertitudine un lucru este totusi clar.

Decizia Romaniei de a infiinta Fondul in 2006 pare mult prea optimista, iar, cel mai probabil, listarea sa la BVB nu va avea loc mai devreme de 2007. Un aspect mult mai important al Fondului (si al Legii 247/2005) il reprezinta cel de corectitudine morala.

Fondul si noua lege, cu toate greselile lor, constituie prima incercare reala a Romaniei de a crea un regim de restituire a bunurilor in interesul fostilor proprietari. Iar pentru ca aceste scopuri sa fie atinse in totalitate, pentru ca despagubirile sa fie echitabile, Romania va avea nevoie de intregul sprijin al comunitatii internationale.

Totusi, daca Romania nu va reusi sa faca dreptate pentru victimele abuzurilor comuniste, atunci se va gasi cu siguranta in situatia de a se apara in fata forumurilor internationale si nu numai pentru cererile pentru despagubire a bunurilor. Toata lumea recunoaste ca Romania are resurse financiare limitate pentru a oferi echivalente banesti pentru aceste proprietati.

Dar, in schimb, detine un numar considerabil de proprietati care ar putea fi folosite pentru restituire si a caror pierdere nu ar afecta bugetul si, mai mult, ar crea noi investitii.

In curand Romania se va alatura Uniunii Europene, unde respectul fata de drepturile omului este covarsitor, iar pastrarea bunurilor provenite din abuzul altor guverne, si, prin aceasta, devenind complice la aceste furturi, nu este onorabil pentru Romania.

Articol tradus din limba Engleza si publicat cu aprobarea:
Rubin Meyer Doru & Trandafir
SOCIETATE CIVILA DE AVOCATI / LAWYERS PROFESSIONAL CORPORATION
IN ASOCIERE CU / AFFILIATED WITH HERZFELD & RUBIN, P.C.
www.hr.ro


















67 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi