In numarul din aceasta saptamana Academia Catavencu pune o ghicitoare. Ghiciti cum il cheama pe finul judecatoarei Huza? Ntzz! Ati gresit. Numele corect este Judecatoru! Baiatul lui Bercea. Bercea Mondialul. N-ati auzit de el? Minca-v-as, sinteti zero barat!

Bercea este cel mai tare din Oltenia. In Banie, era cam naspa fara un pic de spate asigurat. Bateau la ochi aurul si masinile care este bengoase. Bercea, gindire mondiala, a facut sa se imprieteneasca cu baietii de la Tribunal.

Cum sa-i omenesti pe judecatori si sa fie totul curat ca lacrima? S-a-ncumetrit, minca-t-as sentinta, cu ei! Judecatoarea Huza i-a botezat un copil, pe care Bercea l-a numit dupa cum i se zice nasei la serviciu: Judecatoru. Bine ca nu i-a zis Doamnajudecatoru.

Cititi in suplimentul Academiei Catavencu: Trecute vieti de truda - despre ce faceau diverse fete luminate inainte de '90.

Ion Iliescu, cel mai bun om din lume

O clanta istorica!

Cazul Ion Iliescu poate sa demonstreze elocvent ce importanta are faptul mic asupra istoriei mari.

Ce credeti ca facea Ion Iliescu pe data de 21 decembrie 1989, cind Revolutia care urma sa-l faca presedinte sta sa inceapa? Credeti ca urzea planuri? Credeti ca statea cu conspiratorii sa faca guverne prin pivnite conspirative? Aiurea! Doamna Olimpiada Nistor, tehnoredactor la Editura Tehnica din Bucuresti, ne-a povestit ce facea directorul Ion Iliescu pe data de 21 decembrie 1989: „Om placut,

bun si saritor de fiecare data cind cineva apela la el. La camera unde se afla departamentul tehnoredactare nu se inchidea usa din cauza clantei si trecea tot timpul multa lume, si usa raminea deschisa si ne era foarte frig. A aflat domnul Iliescu de problema si, pentru ca meseriasul nu era pe acolo, s-a apucat dumnealui cu o surubelnita si a reparat-o.".

Va dati seama? 15 ani de democratie tulbure s-ar mai fi limpezit daca in intervalul 21-25 decembrie s-ar fi stricat succesiv becurile, sertarele, ferestrele, lifturile si masinile de scris ale Editurii Tehnice. Cu un Ion Iliescu preocupat sa le repare, in loc sa mearga la Televiziune, azi eram de mult in UE. In fine.

Ziua de munca a lui Ion Iliescu era doldora de fapte bune

Radulescu Marina: „Cine mergea la el era ajutat. Venea la ora 7,30 cel tirziu, adeseori la ora 7. Raminea intotdeauna dupa program. Se pricepea in toate domeniile. Zilele de nastere ale angajatilor le serba intotdeauna sobru, cu foarte multa decenta, fara nebunii. Era un om respectat.".

Negoita Adina: „Se purta minunat. Se faceau controale dimineata. Veneau cei de la Centrala Editoriala sau de la Ministerul Culturii. Cine nu era la serviciu primea pedeapsa. Ei bine, Iliescu era cel care le gasea scuze, ii acoperea. Nu sanctiona niciodata pe nimeni. Nu tipa la nimeni. Odata, am plecat acasa si m-am intilnit cu Ion Iliescu pe scari. Dinsul avea o punga cu portocale. {tia ca am doi copii si mi-a zis: «Ia, mai, tu portocalele astea!»".

Si faptele bune continua sa curga. De pilda, pe vremea aia, Ceausescu avea ceva impotriva informaticii. Informatica era proscrisa. Si toti jucatorii de CounterStrike de azi ar trebui sa-i fie recunoscatori lui Ion Iliescu, fiindca omul se lupta sa mascheze diferite carti de informatica sub titluri neutre, ca sa poata aparea.

Sau…

Negoita Adina: „La un moment dat, o redactora de la Editura Tehnica a vrut sa plece peste hotare. S-a intrunit colectivul sa analizeze problema. «|i dam sau nu ii dam drumul?» Toti taceau, le era frica. Pina la urma, domnul Iliescu Iliescu a fost cel care a spart tacerea si a zis: »Hai, mai, sa-i dam drumul!»".

Sau…

La Editura Tehnica era o dactilografa necasatorita, bolnava, careia i s-a facut rau la serviciu si Iliescu a dus-o la spitalul Filantropia, unde i-au gasit cancer uterin. Ei bine, Iliescu a avut grija de ea si le-a spus medicilor ca femeia nu are de unde sa dea spaga, dar ca trebuie tratata.

Cavalerul

Tot Olimpiada Nistor ne-a mai spus ca, in fiecare seara, Ion Iliescu o lua de la serviciu, din Cringasi, de la un institut de cercetari, pe doamna Nina, cu masina. Dar, pentru ca tot avea Dacie, invita vreo trei subalterne inauntru si le lasa pe rind la casele lor. Un baiat de zahar, nu?

Hrebenciuc – carturarul PSD-ului

Omul de la serviciul statistica

Viitorul guzgan rozaliu, papusarul si cancerul politicii romanesti, a fost repartizat, dupa terminarea facultatii, la |ntreprinderea de Legume si Fructe Bacau, unde a fost angajat mai intii ca economist si, mai apoi, ca sef serviciu. Apoi a ajuns sa lucreze la Directia de Statistica. Viorel Hrebenciuc, sa stiti, nu este si mai ales nu a fost cum il credem.

Dimpotriva, este un alt caz de „Ion Iliescu". Colegii sai de la Directia de Statistica din Bacau au cu totul alta optica asupra personajului decit ar avea, de pilda, un procuror anticoruptie. Viorelul din amintirile lor din anii ’80 era un tip care avea casa plina de carti, care citea romane grele si care nu dormea mai mult de 2-3 ore pe noapte, fiindca citea in continuu.

Tot Bacaul stia: singura lumina aprinsa noaptea in oras era de la Viorel din camera. Ca fapt divers: pe vremea lui Ceausescu, era programata in oras o intilnire cu niste scriitori bucuresteni itineranti. Vreun Dinescu, vreun Nedelciu, vreo Ana Blandiana, cine mai stie? Hrebenciuc s-a dus si i-a cucerit pe toti pentru ca i-a servit pe fiecare cu citate din operele lor.

Doamna Elena, colega: „Avea doua camere la etajul doi, apoi trei camere, cind a devenit prefect. Era un foarte bun organizator. Om cu inima mare. Nu are masina. Nu are carnet. Dadea camasa de pe el. A citit doua carti pe noapte, in diagonala! Stie sa capteze atentia. Cind vine prin Bacau este acelasi om dintotdeauna. M-am intilnit cu el la restaurant si l-am sarutat pe obraji.

Nu poti sa te mai lipsesti de prezenta lui. Sint sigura ca in PSD el e cel care arata ca se poate rezolva orice.".

De la serviciul Statistica, la un moment dat, Hrebenciuc a promovat. Cum, ne povesteste actuala directoare: „De la judet, ni s-a cerut o persoana mai tinara, mai de actiune, care sa cunoasca problemele judetene. Atunci s-a lansat.".

La Comisia economica de la judet, seful lui direct a avut accident de masina. I s-a rupt coloana. Viorel Hrebenciuc a facut imediat un imprumut la CAR, a gasit un elicopter, l-a transportat la Bucuresti si a stat la capul lui pina la sfirsit. Omul a murit pina la urma, dar in memoria tuturor a ramas acest gest deosebit, din care s-a vazut cit si-a iubit Viorel seful.

Prietenosul

Ce mai discuta el cu prietenii cind vine prin Bacau? Odata a vorbit in scirba despre moda asta timpita de a-ti trimite copiii sa studieze in strainatate, de parca scoala romaneasca nu ar fi destul de buna.

Doamna Elena: „Mi-e asa necaz cind citesc in ziare tot felul de nenorociri despre el, iar eu il stiu cum e. Noi sintem toti pe posturile noastre. Credeti ca i-am zis: «Ai ajuns pe unde ai ajuns, acum du-ma si pe mine!»? El nu e asa. }in minte odata cum isi varuia casa si ne-a invitat si pe noi si am stat de vorba pina la cinci dimineata. Este o minte stralucitoare. Asa s-a impus in PDSR.

Am plecat in concediu cu el din Bacau, cu familia intr-un circuit prin tara. Jumatate din portbagajul lui era plin de carti. Noi, femeile, a trebuit sa stam cu fundul pe carti si am stat prost pina la Tirgu Mures.".

Da, a fost o vreme de aur. Unde te-ai dus, Viorele care citeai mult? Ai intrat in FSN, ai fost primar in Bacau si apoi prefect, te-a acuzat presa ca ai deturnat fondurile primite pentru inundatiile din ’92, apoi Iliescu te-a facut seful campaniei lui electorale si ulterior ai devenit secretar general al Guvernului, numai bine ca sa te bagi in scandalul albumului „Eterna si fascinanta Romanie". Totusi, este trist in lume.

Gheorghe Funar – contabilutu’ muntilor

La intrebarea de unde naiba a mai aparut si Funar, putem sa raspundem repede si scurt: de la CCCF! Iar daca vreti sa raspundem lung, zicem: Compania de Constructii Cai Ferate! Acolo a lucrat el prin anii ’70, ca economist destoinic la Regionala CFR. Foarte greu dai de oameni din anii ’70.

Am dat de un coleg de birou al lui Funar care tot ce a putut sa isi aminteasca a fost ca Avramutu Carpatilor era pe atunci un tip foarte constiincios, facea tot ce-i dadeai sa faca si ca nu se multumea cu munca de birou, fiindu-i foarte placut sa mearga pe teren pe la gestiuni, sa verifice inventare. O adevarata pacoste pe capul oamenilor.

Am mai dat si de un sef al lui, care ne-a relatat urmatoarea intimplare. In toamna lui ’73, au fost niste inundatii teribile in Ardeal. O multime de unitati industriale au participat cu masini, cu tot felul de utilaje. Printre ele, si CCCF-ul. La sfirsit, dupa ce a trecut calamitatea, toti au inceput sa isi faca inventarul si, incet-incet, fiecare a plecat acasa.

Numai lui Funar nu-i iesea socoteala. Avea un buldozer in plus. Ca urmare, s-a apucat sa intrebe pe la restul unitatilor. „Mai, va lipseste un buldozer?" „Nu ne lipseste." Asa s-a trezit Funar cu un inventar pe plus. Fata de o primarie pe minus, asa cum a lasat el Primaria Clujului, parca era mai onorabil atunci.

Gheorghe Stefan-Pinalti, amanunti picanti

O doamna profesoara din Liceul „Petru Rares" din Piatra Neamt mi-a povestit urmatoarea teorie: „|n anii ’80 au aparut, peste tot in licee, inginerii. Erau trei categorii de ingineri: 1) oamenii destepti, cu mult umor; 2) apoi, oamenii inteligenti, fara umor, genul care aplica litera legii pentru ca nu-i inteleg spiritul.

~stia ar fi profesorii «chisati» (o vorba din Moldova care sugereaza ceva intre pisati si pisati, adica fara haz); 3) categoria inginerilor saraci cu duhul despre care nici nu merita sa vorbim. Ei bine, Stefan era plin de umor.". Credeti, nu credeti, e vorba despre Pinalti.

Absolvent de TCM, a fost unul dintre inginerii trimisi de Ceausescu in invatamint, sa predea materii despre rezistenta electrica elevilor de liceu si a devenit unul dintre cei mai populari profesori de la Liceul „Petru Rares". De altfel, tot liceul „Petru Rares" il absolvise si el. „Cel mai bun liceu din tara", cum mi-a spus actualul director.

Toate amintirile colegilor din acea vreme vorbesc despre un Pinalti plin de poante, inteligent si care vorbea mult mai rapid. Mergea cu elevii in practica la Portile de Fier. Invita colegele la cofetarie, dar numai impreuna cu profesori barbati, intrucit era familist. Facea cumparaturi, mergea la sedintele cu parintii si era microbist pina la Dumnezeu.

Tinea cu Ceahlaul, din familie, intrucit jucase in echipa de juniori a clubului, iar tatal fusese chiar capitan. La scoala nu a lasat repetenti, pentru ca nu-i placea sa vada cum ramineau elevi in divizia C, desi aveau virsta de A. Mai tirziu, treaba s-a repetat la FC Ceahlaul, pe care nu voia sa-l lase repetent si-l baga in tot felul de combinatii.