Conform indicelui de perceptie a coruptiei in 2005 dat publicitatii de Asociatia Romana pentru Transparenta, Romania face parte din cele 60 de tari a caror coruptie este perceputa ca fiind generalizata si care a obtinut un punctaj egal cu trei din zece puncte maxim posibile, alaturi de tari necunoscute din Africa si Asia Centrala.
Punctajul obtinut este similar mediei punctajelor anuale obtinute de Romania din 1997 pana in prezent.
Romania are inca probleme semnificative in domeniul implementarii legislatiei si al capacitatii administrative de punere in aplicare a politicilor publice anticoruptie.
Din acest punct de vedere prin Legea 571/2004 pentru protectia avertizorilor de integritate s-a creat posibilitatea extragerii functionarului de buna credinta de sub imperiul represaliilor, insotita de posibilitatea sanctionarii sau eliminarii din sistem a persoanei care a dat ordinul ilegal sau a incurajat practici care afecteaza integritatea publica.
In realitate nu exista cu adevarat o lupta impotriva coruptiei. Totul se reduce la declaratii politice care poate vor impresiona inaltii functionari europeni. Daca intr-adevar s-ar dori eradicarea sau cel putin calmarea coruptiei, situatia ar fi una trista.
Efortul de a calma coruptia in Romania este mai costisitor decat cel al integrarii, mai mult decat atat, rezultatele unei adevarate lupte impotriva coruptiei mai degraba ar afecta negativ integrarea prin ceea ce ar fi relevat. Asa ca singura solutie ramane aceea de a ascunde cat mai mult adevarata stare a lucrurilor si sa mimam in continuare un stat de drept.
Suntem in fata unei situatii paradoxale. Impotriva coruptiei sistemice se angajeaza sa lupte sistemul. Raportul prezentat in continuare releva faptul ca sistemul nu va lupta niciodata impotriva lui insusi. Ceea ce s-a intamplat dupa asa zisa revolutie ne arata ca sistemele se conserva, ele nu se reformeaza din interior si de la sine.
