Liderii europeni au sosit, ieri dupa-amiaza, la Bruxelles, pregatiti pentru o infruntare dura si ferm hotarati sa nu cedeze nici un pas in fata „adversarilor". Miza summitului de iarna fiind uriasa – adoptarea bugetului comunitar pentru 2007-2013 – certurile pe acest subiect se anunta pe masura.
Judecand dupa declaratiile ultimelor zile, nici unul dintre sefii de state si de guverne ai Celor 25 nu pare sa fi venit la Bruxelles pentru a negocia o solutie onorabila, ci pentru a bate cu pumnul in masa, amenintand ca-si va exercita dreptul de veto, pentru a bloca fara ezitare orice acord socotit defavorabil intereselor
nationale. Vinovat pentru crearea acestei atmosfere belicoase este premierul Tony Blair, care a sperat ca poate folosi presedintia britanica pentru a forta o liberalizare a gandirii comunitare si a obtine o reforma a costisitoarei politici agricole comunitare (PAC), care „inghite" majoritatea fondurilor europene.
Blair pare sa fi mizat pe victoria decisiva a Angelei Merkel la alegerile din Germania, ceea ce ar fi crescut sansele unei aliante Londra-Berlin, spargand atat de enervantul tandem franco-german, care de ani de zile ii torpileaza toate initiativele.
Cum dna Merkel a fost nevoita sa guverneze in coalitie cu social-democratii, iar protocolul de guvernare prevede mentinerea orientarilor si aliantelor in politica externa, perspectiva aliantei cu Londra a cazut, cel putin deocamdata.
Oricat de rezervata fata de parteneriatul traditional cu Jacques Chirac, Angela Merkel a pastrat obiceiul predecesorului sau de a-si coordona punctele de vedere cu Parisul inaintea unui summit european, astfel ca, si la acest summit, tandemul franco-german pare inatacabil.
In plus, presedintele Frantei a reusit sa-si atraga de partea sa si pe noii membri din Europa de Est, revoltati la culme de reducerile propuse de Blair in fondurile structurale destinate lor.
In cel mai „bun" caz, al ultimei propuneri inaintate de presedintia britanica, noii membri pierd 10 miliarde de euro din banii destinati proiectelor de infrastructura. Era normal, deci, ca Polonia, devenita cel mai mare beneficiar de pe urma fondurilor comunitare, sa anunte sec ca va bloca prin veto o asemenea propunere.
In linii mari, la acest summit s-au conturat deja doua tabere: Marea Britanie si restul membrilor UE.
Cu exceptia catorva membri mai ponderati, cum sunt Olanda si tarile nordice, fiecare dintre aceste tabere isi sustine cu pasiune punctul de vedere: tabara „chiraciana" vrea inghetarea cecului britanic la nivelul actual (pretentie din start inacceptabila pentru Londra), in timp ce Tony Blair argumenteaza ca, in lipsa
reformarii din temelii a PAC si, implicit, a renuntarii la subventiile acordate fermierilor, Uniunea Europeana nu se poate dezvolta cu adevarat si nu poate fi un competitor pe masura pe plan global.
Iar PAC nu poate fi revizuita pana in 2013, deoarece ultima reforma a politicii agricole comunitare abia a avut loc in 2003, cand membrii UE au decis in unanimitate ca urmatoarea discutare a acestei teme sa aiba loc in 2013... Cat despre controversatul cec britanic, Tony Blair accepta doar reduceri socotite nesemnificative de ceilalti.
