Nu atat de interesant pe cat de relevant!
Un director de scoala a fost destituit. Nu este prima demitere de acest fel. S-a mai intamplat si alta data si prin alte locuri, din diverse motive, unele justificate, altele nu. Este pentru prima data, insa, cand elevii si parintii protesteaza vehement de mai multe zile cu o indarjire demna de o cauza mai buna. Evident, ne intrebam: „de ce?".
Si nu sunt numai proteste, ci si interventii de tot felul la toate nivelurile posibile.
In necunostinta de cauza, rationam cu elementele certe ce ne stau la dispozitie.
- Numele: Svetlana Botnaras (fara comentarii)
- Locul: un liceu din centru Bucurestiului. Pai, cine poate fi elev acolo decat cineva care locuieste prin preajma.
Si cine formeaza majoritatea celor ce locuiesc prin preajma? Cum restituirea proprietatilor este mai mult un subiect de dispute decat o realitate, iar locatarii instalati dupa nationalizare au ramas in zona, este de asteptat ca numele Botnaras si cele ale tovarasilor sai de drum sa nu fie deloc intamplatoare. Sa nu insistam...
- Fapta: de neimaginat pentru un om mormal, indicand cel putin iresponsabilitate, ca sa nu intru in detalii psihanalitice.
Explicatia sustinerii de catre elevi si parinti - care nu pot fi acuzati in corpore de deficiente posibile indivizilor – nu poate fi decat una generata de un interes colectiv, interes ce-i face sa treaca peste orice norma de bun simt si sa-si sustina protejatul. Cauza este, evident, teama de a nu crea un precedent si – asemenea jocului de domino – sa mai cada si alti membri ai clanului.
Se intampla insa ceva ce le scapa: manifestarea lor exagerata, si inca pentu o cauza penibila, atrage dispretul majoritatii populatiei. Ca nu merita este evident! Ca, in schimb, ei merita dispretul nostru e limpede de mult timp, de prea mult timp. Lor nu le pasa. Dar noua ne pasa?
christac
HRR :: Utilizator nou
