Ada are 28 de ani. Este unicul copil al unei familii de intelectuali. A crescut citind cartile alese de parinti, mergand la concertele preferate de parinti, discutand subiectele agreate de parinti. In tabere sau excursii scolare n-a mers niciodata, dar a fost mereu sefa de promotie.

In generala, la gimnaziu, in liceu si mai tarziu la facultatea pe care i-au ales-o parintii. Tot ei au angajat-o, la absolvire, intr-o firma importanta. A fost repede avansata si bine recompensata. Perfectiunea din viata ei s-a dus de rapa la un brainstorming cu bosii din firma.

Ada refuza sa-si mai prezinte ideile din cauza fricii, a terorii ca se sufoca si a senzatiei ca se prabuseste. Nu e o problema cauzata de oboseala. In zilele libere pe care si le ia, atacurile de panica se inmultesc, la fel si investigatiile medicale. Dar la toate analizele, rezultatele sunt normale.

Atunci? Cuvantul „psihiatru" le face parul maciuca parintilor. Copilul lor nu poate fi nebun! „

Tulburare psihica" nu suna mai amabil, dar asta au aflat de la medic atunci cand au incuviintat cu greu sa accepte nesuferitul capriciu cu psihiatria, unde s-au intalnit cu fosti drogati, cu indivizi ramoliti din dragoste ori cu mame cu copii mici acasa si cu probleme mari la cap.

Oameni instruiti, parintii Adei nu sunt singurii carora psihiatria le provoaca repulsie. O vizita la un asemenea cabinet iti rezerva multe surprize.

Traversezi orasul mitraliat de privirile catranite de pe trotuar, supravietuiesti claxoanelor si isteriilor din intersectii, iar la usa psihiatrului te gasesti singur-singurel. Nimeni nu da buluc aici, fiindca nu e nici dentist, nici cardiolog, nici pediatru. E ceva considerat rusinos.

Vizitele sunt rarisime printre cei cu situatia Adei, fiindca de educatia, „atentia" si „privilegiile" care au inconjurat-o putini tineri au parte. Dar „incapacitatea parintilor de a o lasa sa se maturizeze, izvorata, probabil, din propria lor nesiguranta", cum spune medicul ei, nu i-a facut prea mult bine.

„Boala, insa, nu sta sa aleaga si, oricare ar fi ea, trebuie privita ca un accident, posibil in viata oricarui individ", crede dr. Sandulescu.

„Cel mai adesea, la psihiatru vin persoane ajunse in situatii-limita, oameni aflati intr-un impas existential, majoritatea cu depresii", spune Elena Preda, director la Spitalul de Psihiatrie C-tin Gorgos. Printre pacienti sunt multi tineri derutati. „Marele dusman a devenit instabilitatea sociala.

Schimbarile pe care le traim genereaza anxietate. De la imposibilitatea de a alege am ajuns la posibilitatea alegerii intre multiple variante. Si aici intervin framantarile", explica Maria Carmena Sandulescu, medic primar psihiatru.

Articol integral in gandul