BCR a facut atit de multi bani din doua motive: pentru ca vom intra in UE sigur, indiferent de anul aderarii, si pentru ca dezvoltarea Romaniei, mai anemica decit a vecinilor nostri, a facut sa avem noi de privatizat ultima gaina cu oua de aur din regiune. Nici unul, nici altul nu reprezinta un motiv de lauda.
In urma cu trei ani, BCR era evaluata la citeva sute de milioane de dolari. Evaluarea s-a dovedit optimista, pentru ca nimeni n-a vrut s-o cumpere. Acum, BCR valoreaza de 7-8 ori mai mult, de data aceasta pe bune. Un singur lucru major s-a schimbat intre timp: integrarea Romaniei in Uniunea Europeana a devenit o certitudine.
Sigur, intre timp economia a devenit mai putin de taraba si mai mult de piata, iar europenii si americanii ne-au fortat sa scumpim drastic impulsul la telefoanele politice de genul: da-i si tu credit lu’ domnu’, ca vine din partea mea. Dincolo de toate acestea, nu este meritul nimanui ca banca ne-a adus atitia bani. Probabil ca vor fi destui care isi vor aroga merite.
Ghid TV pentru depistat ipocrizia. Faptul ca s-au batut atitea banci de renume pentru BCR arata doar cit de importanta este aderarea la UE. Este un certificat ca in economia romaneasca nu vor mai exista derapaje urite si atunci da, incepi sa judeci o piata dupa potentialul sau obiectiv.
Alte tari au reusit sa cistige increderea investitorilor cu mult timp inainte de a avea culoarea verde pentru integrare. E suficient sa ne amintim ca, pe vremea cind noi il aveam pe Vacaroiu drept prim-ministru, ungurii cam terminau de rezolvat cu privatizarea proprietatii de stat.
Paradoxul banilor multi. N-ar trebui sa ne bucuram ca privatizarea BCR este cea mai valoroasa din tot sistemul bancar al Europei Centrale si de Est. Banca a facut atit de multi bani pentru ca este ultima banca de calibrul sau care a mai apartinut statului in aceasta regiune. Prin celelalte tari fost comuniste bancile s-au vindut mai repede, dar pe bani mai putini, ce-i drept.
Insa cetatenii respectivelor state traiesc de mai mult timp in normalitatea de a-si lua masina, casa sau electrocasnice din credit si de a-si plati rata din salariu. Fara sa plateasca din propriul buzunar, cum am facut noi, gauri de genul Bancorex.
Iar firmele au putut sa-si dezvolte activitatea cu banii de la banci intr-un mediu economic curat concurential, fara ca unii sa beneficieze de imprumuturi pe sprinceana, iar altii nu. Pentru ca acesta este principalul beneficiu al privatizarii in sectorul bancar. Statul da credite cui vrea el.
O banca privata da credite cui se incadreaza intr-o anumita grila, intr-un mod rece, impersonal si eficient. Intr-adevar, noi primim la spartul tirgului doua miliarde de euro ca bonus de intirziere, dar sintem mai saraci de fapt decit cei care au privatizat din timp totul si care merg firesc la o banca de citiva ani buni.
De bine, de rau, luam acesti bani. Cam 100 de euro pe cap de roman. Cam o autostrada. Cam cit stingerea datoriilor din sanatate si costul implementarii pensiilor private. Ce va face insa Guvernul cu acesti bani? Aproape fiecare ministru, inclusiv cel al Culturii, crede ca o parte din bani ar trebui sa ajunga in ograda lui. Tentatia este fireasca.
Ma astept ca si presedintele Basescu sa isi dea cu parerea despre ce ar trebui pentru binele poporului. Dar, chiar si cu bani cazuti din cer, nu avem garantia ca administratia romaneasca va face ceva bun cu ei. Ba chiar dimpotriva. Poate ar trebui facut un referendum. Sau sa-i bagam intr-o banca pina cind vom avea certitudinea ca un guvern ii va cheltui cum trebuie.
Cum nu trebuie ar fi ca acesti bani sa ajunga in consum. La popor sau la clientii politici. Daca va fi asa, sumele din privatizarea BCR ne vor face mai mult rau decit bine. Vom ajunge si cu banii luati.
