Pentru un tanc de gradinita raspunsul este evident: Mos Craciun este batranul imbracat in rosu, care stie cu precizie cat de cuminte ai fost si-ti aduce daruri pe masura. Pentru pustanii mai maricei, sunt parintii care le strecoara, in fiecare an, daruri sub brad.
Pentru copiii de amarati peste care au dat inundatiile nu mai exista Mos care sa coboare pe horn. Nu mai au horn, nici acoperis. Daca minunile se intampla, vor primi si ei, candva, o casa.
Celor mari, Mosul li se infatiseaza in alte si alte chipuri. Pentru pensionarul care traieste de azi pe maine e o zi de iarna insorita, in care nu e nevoit sa dea drumul la gaze pentru a se incalzi in apartamentul debransat de la reteaua de termoficare.
Ori clipa in care gaseste la piata, aruncat intr-un colt, un brad. Nu conteaza ca e a treia zi de Craciun, pomul nu costa nimic.
La maharul din lumea afacerilor, Mos Craciun vine imbracat cu costum de firma, nu in sanie, ci gonind intr-o limuzina de lux. Si nu-si permite sa-i treaca pragul fara cadouri costisitoare. Pentru multimiliardarul omniprezent la stiri, Mosul e chiar Romania, care „ii tot face daruri, de 15 ani incoace".
Mai exista un Mos de celuloid, cu mii de fete care se perinda pe micul ecran. Pentru soldatul roman din Afganistan, are camera de filmat, lucreaza la un post privat de televiziune si-i transmite imagini cu cei de-acasa.
Mai sunt si cei pentru care Mos Craciun nu mai are nici un fel de chip, fiindca in noaptea de 24 decembrie si-au scos ochii cu petarde. Un Mos cu aere de pedagog ni-i mai arata noua, celorlalti, la jurnale, pentru a ne deschide ochii.
Nu ne plac imaginile astea, am prefera sa vedem doar beteala, globuri si artificii, sa ne gadile urechile clinchetul de zurgalai si acordurile colindelor. Televiziunile se conformeaza, livrand prompt filme, concerte, emisiuni de umor, desene animate in cantitati industriale.
Asa cum digera, la masa de Craciun, portii uriase de mancare, romanul inghite pe nemestecate si ghiveciul festiv de la televizor. Nici un post nu-si permite sa intreaca masura si sa aminteasca mesenilor de nenorocitii din canale, de cei din aziluri, de pe strazi de dupa blocuri.
Campaniile umanitare s-au terminat pe 24 decembrie, de parca ar fi existat un termen-limita dupa care nefericirea e scoasa in afara legii. De Craciun, timp de trei zile, mizeria isi capata poleiala, saracia isi pune coif si agita zornaitori.
Poporul are nevoie, macar trei zile pe an, de iluzia bunastarii, a demnitatii si a fericirii. Sa aiba impresia ca valoreaza mai mult decat in restul timpului. Intr-o veselie, televiziunile se grabesc sa angajeze pe post de Mos un escroc care imprastie peste toti gaz ilariant si confetti.
Daca nu-ti permiti sarmale si cozonac, te uiti la cele de la televizor; daca ai o viata anosta, te amagesti privindu-i pe cei cu existente extraordinare. Dupa Craciun, te trezesti din nou in universul tau, oricare ar fi el. Dar macar pret de trei zile ai nevoie de o lume frumoasa, stralucitoare. Chiar daca Mosul care ti-o aduce e un scamator.
