Filmele americane ce se ocupa de functionarea justitiei de acolo prezinta uneori lucruri interesante. De exemplu, se intimpla ca procurorii sa aiba motive sigure sa considere vinovat pe cineva, dar, neputindu-le transforma in probe, trebuie sa-i dea drumul.
Sau au o proba de netagaduit a vinovatiei, dar, pentru ca nu au obti-nut-o respectind cu strictete legea, nu o pot folosi. Daca nu le-au considerat fictionale, probabil ca multora episoadele respective le par de neinteles, o bizarerie americaneasca. Nu sint nici una, nici alta.
Care e rolul justitiei penale? Un prim raspuns suna asa: apararea ordinii de drept, asigurarea respectarii legilor. Bun, in acest caz fac urmatoarea propunere: in numele justitiei, in orasele in care rata infractiunilor depaseste un anume nivel, populatia trebuie decimata.
Merge perfect pe logica definitiei anterioare; un astfel de procedeu, va asigur, va reduce sensibil numarul de incalcari ale legii.
In realitate, rolul justitiei intr-un stat de drept nu poate fi definit in afara contextului unui regim democratic. Democratia e un sistem construit pentru apararea libertatilor individuale. Legea, crearea ei si mecanismele pentru respectarea ei sint mijloace in slujba acestui scop.
Rolul justitiei nu este punitiv si ofensiv in raport cu vinovatul, ci e preventiv si defensiv in raport cu cel nevinovat.
Hotul este condamnat si pedepsit nu pentru alt motiv decit ca oamenii onesti sa se poata bucura de bunurile lor. Daca justitia (pretinde ca) nu poate stabili temeinic vinovatia cuiva decit daca e neglijenta sau indiferenta fata de nevinovatia celorlalti, atunci procesul isi pierde orice noima, e la fel de aberant ca propunerea anterioara.
Cu alte cuvinte, principiul prezumtiei de nevinovatie si, implicit, tot ce inseamna un proces echitabil si corect, departe de a fi mofturi si obstacole in calea justitei, sint de fapt ceea ce ii dau un sens. Nu doar ca nu sint bizare, din contra, in lipsa lor justitia ar deveni ceva bizar si odios.
Majoritatea oamenilor accepta argumentatia de mai sus la nivel de principii, in schimb au doua obiectii la punerea lor in practica. Desi naturale, obiectiile sint invalide. Prima obiectie nu intelege de ce aceste principii se aplica atit de strict, fara sa admita exceptii, chiar si in cazurile unde, de dragul dreptatii, ar trebui.
Raspunsul e continut in intrebare. Un principiu ramine intact si aplicabil doar cit timp nu admite nici o exceptie, indiferent de circumstante. Altfel, principiul s-ar pierde si exceptia i-ar lua locul. De exemplu, daca intr-un singur caz instanta ar admite o proba obtinuta ilegal, atunci necesitatea de a le obtine legal pe viitor ar fi compromisa. Servind justitia intr-un caz, ar deservi-o in restul cazurilor viitoare.
A doua obiectie nu intelege de ce justitia insista mereu sa aplice egal aceste principii, chiar si in cazurile care sint evident diferite. Si aici raspunsul este continut in intrebare. Tocmai justitia este cea care trebuie sa faca diferenta, si pentru asta e obligata sa trateze cazurile egal.
Daca ar accepta un caz ca fiind, in orice fel, diferit - de exemplu pentru ca acuzatul a fost judecat mediatic in prealabil -, atunci procesul ar fi inutil, ca si justitia in sine. Am transfera competenta de judecata catre mass-media.
In fine, aceste principii nu sint respectate doar in Statele Unite, ci in orice democratie. De exemplu, in Suedia, acolo unde s-a refugiat Gregorian Bivolaru. Valul de indignare stirnit de refuzul justitiei suedeze de a-l extrada a fost canalizat spre Monica Macovei.
S-a sustinut ca ministerul trebuia sa trimita niste probe, ceea ce e o minciuna, sau ca, pe cind era presedinte APADOR-CH, i-ar fi tinut partea, ceea ce e o minciuna si o prostie.
Judecatorii suedezi au respins cererea de extradare nu pentru ca, in lipsa unor probe, dl Bivolaru s-a dovedit nevinovat, ci pentru ca a prezentat destule probe ca justitia noastra nu a respectat prezumtia de nevinovatie si nu i-a asigurat un proces corect si echitabil.
Adica exact ce ceruse APADOR-CH. Daca, asa cum sustin ziaristii care o ataca pe dna Macovei, liderul MISA e vinovat si procurorii in cazul sau nu sint total incompetenti, atunci respectarea cererilor APADOR-CH nu doar ca ar fi protejat si intarit actul de justitie in general, dar l-ar fi si trimis pe dl Bivolaru dupa gratii, sau cel putin l-ar fi lipsit de posibilitatea de a primi azil politic.
