Inceputul anului este si sezonul prognozelor economice, politice sau ecologice. In ce lume vor trai copiii nostri? Doua institute de cercetari cu sediul la Washington trag un semnal de alarma serios privind viitorul planetei, legat de evolutia demografica si economica a Chinei si Indiei.

Raportul anual al Worldwatch Institute, intitulat „Starea Lumii", atentioneaza ca India si China pasesc rapid pe urmele Statelor Unite si Europei occidentale in ceea ce priveste consumul de energie, alimente si materii prime. E adevarat ca, pe cap de locuitor, chinezii si indienii consuma deocamdata mai putin decat europenii sau americanii.

Dar, avand in vedere populatia celor doua tari, care insumeaza 2,5 miliarde locuitori, efectul cumulativ al acestui consum asupra echilibrului ecologic si al resurselor globului incepe sa se faca simtit.

In 2005, China a absorbit 47% din productia mondiala de ciment, 32% din cea de orez si 26% din cea de otel (adica de doua ori si jumatate mai mult decat SUA). A depasit Japonia in privinta importurilor de petrol. In acelasi timp, China si India sunt singurele tari mari a caror industrie energetica se bazeaza pe carbune, in proportie de doua treimi in cazul Chinei si de jumatate in cazul Indiei.

Ca urmare, figureaza pe locurile doi si, respectiv, patru, in clasamentul poluantilor cu bioxid de carbon, de natura sa influenteze clima.

Cercetatorii de la Earth Policy Institute (EPI) prognozeaza ca, daca economia Chinei va continua sa creasca in ritmul de 8% pe an, venitul pe cap de locuitor va atinge, in 2031, nivelul actual din SUA. Daca va copia modelul american, peste 25 de ani, in China vor exista peste un miliard de autoturisme. Astazi, in intreaga lume sunt 800 de milioane.

Conform presedintelui EPI, Lester Brown, pentru un asemenea parc de masini China va trebui sa construiasca autostrazi, sosele si parcari pe o suprafata egala cu cea ocupata de culturile de orez.

De aceea, Brown sustine ca modelul economic occidental, dependent de combustibili minerali, axat pe autoturisme si caracterizat de o risipa de resurse nu va putea fi utilizat in China si nici in India (a carei populatie o va depasi pe cea a Chinei).

In cartea sa „Planul B2.0: Cum salvam o planeta aflata sub presiune si o civilizatie in dificultate", Lester Brown semnaleaza ca, pentru prima data, cererea depaseste la nivel global, nu regional, oferta sistemelor naturale. Padurile, pasunile, stocurile de peste, nivelul apei freatice, toate scad.

Cum vom supravietui crizei resurselor? Va deveni petrolul miza unor razboaie viitoare? Sau, ca sa luam un exemplu dat de Brown, ce se va intampla cand China, a carei recolta de grau se afla in scadere, va incepe sa importe masiv de pe piata mondiala alimentata in proportie de 40% din SUA? Beneficiind de un urias surplus in balanta comerciala bilaterala, chinezii ar putea intra in concurenta

pentru graul american cu insisi consumatorii din SUA. Acestia vor ajunge sa plateasca mai mult pentru alimente, mai cu seama ca industria noilor biocombustibili absoarbe deja o parte din recolta de cereale. Potrivit lui Brown, americanii nu pot inchide Chinei usa exporturilor; SUA au un urias deficit fiscal, suportabil atat timp cat China continua sa achizitioneze bonuri de trezorerie americane.

S-a creat o interdependenta care, pe termen lung, nu are cum sa nu influenteze echilibrul strategic international.

Viitorul nu se prezinta insa complet sumbru. Potrivit lui Christopher Flavin, presedintele Institutului Wordwatch, voci influente din China si India recunosc ca modelul de dezvoltare economica bazat pe consumul intens de resurse nu mai este aplicabil in secolul 21.

Chinezii folosesc deja energia solara pentru a incalzi 35 de milioane de cladiri, iar indienii alimenteaza zeci de mii de locuinte cu apa de ploaie recoltata in perioada musonului. O picatura intr-un ocean, dar totusi, un inceput. Vor persevera pe aceasta cale? Noi, daca am fi in locul lor, am accepta un model de dezvoltare alternativ?