Caricatura elimina ambiguitatile, pare cam intoleranta, dar este inofensiva. Forma de expresie extrema, caricatura intriga, dar nu ucide. Nu lasa in urma cadavre, ci un hohot sanatos dupa o lunga crispare. Caricatura se naste din exasperare si anomalie.
Subiectul desenului de astazi nu va fi insa chipul lui Mahomed, ci al noului Imam al PSD, Mircea Geoana. Daca as fi caricaturist, l-as reprezenta cu un fitil aprins in cap pe un butoi cu pulbere.
Cei mai multi analisti au remarcat ca discursul sau de vineri, de la Consiliul National, avea ceva caraghios, teatral si patetic. Mircea Geoana, ca aproape tot PSD-ul, trece printr-o grava criza de discurs. Orice tema ar ataca, se intoarce ca bumerangul impotriva sa.
Geoana s-a aflat, vineri, in plina schizofrenie politica, predicind despre saracie si solidaritate intr-o sala mustind de imbogatiti si oligarhi.
Cum sa plinga pe umarul saracilor in fata unei sali cu milionari in dolari? Cum sa ridice partidul la lupta anticoruptie cu ai sai lideri abonati la Parchet? Cine sa mai apere valorile stingii fara sa-i fie numarate a doua zi in presa vilele, terenurile si conturile din banca?
Geoana poate, desigur, sa explice, ajutat de miini, ca „social-democratia a fost intotdeauna o doctrina despre imblinzirea capitalismului". Dar totul se naruieste in fata lui Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu. Este ca si cum o cocota ar predica Biblia intr-un bordel.
Sigur ca Geoana poate chema PSD „sa-si asume strategic decizia de a inchide robinetul privilegiilor statului profitorilor si coruptilor". Dar ii gaseste pe Radu Mazare, Marian Oprisan si alti baroni la capatul tevii. Desigur, Geoana poate chiar nu-i inghite pe „capitalistii rentieri ai tranzitiei care s-au imbogatit prin capusarea statului si nu prin ideile, munca si riscul lor".
Dar atunci, precis a gresit partidul. Geoana are, desigur, toata libertatea sa afirme ca „indreptarea pseudocapitalismului dezvoltat in Romania si eliminarea decalajelor tot mai mari din societate constituie miza mesajului si actiunii social-democrate a PSD". Dar este ca si cum Gigi Becali le-ar propune Camatarilor un „nou Contract Social".
Cine i-a compus liderului PSD poezia intitulata „Un nou inceput" n-a auzit in viata lui de matusa Tamara sau de varul Barba. Sau are un pronuntat simt al umorului si o slabiciune pentru caricatura.
PSD si-a consumat integral prezumtia de inocenta pe care cetatenii le-o acorda, in general, politicienilor, chiar daca le cunosc bine pacatele. PSD deconteaza peste un deceniu de minciuna si demagogie. Acumulind averi fabuloase, liderii sai au pierdut, progresiv, cel mai pretios capital politic: credibilitatea.
Insusi Mircea Geoana are o mare problema. Soacra, varul Barba si afacerile sale obscure cu terenuri nu-l recomanda pentru aventuri retorice pe spatiul rezervat celor „saraci si cinstiti".
In mod bizar, Iliescu a ajuns un fel de bufon la curtea regelui. Aplaudat la scena deschisa, „batrinul intelept" i-a distrat pe baroni si oligarhi cu adevarurile sale cumplite despre „imbogatirea cu nerusinare". Dar si Iliescu are portia lui de vina: au ajuns asa cum i-a crescut.
Ramas fara subiecte si identitate, partidul a esuat in caricatura. Criza de discurs l-a adus in situatii comice, paradoxale si fara iesire. Noul Imam al PSD mai are o sansa, ratata de toti predecesorii sai: sa porneasca Jihadul si sa taie „lanturile" de care „coruptia atirna ca o piatra de moara de gitul partidului". Dar parca si aceasta imagine sfirseste tot in caricatura.
