fost un nou München. Ma refer la München-ul lui Hitler, nu la cel al lui Spielberg, desi nici acela nu e departe, doar ca acum nu mai sint doar 11 ostatici, ci toata lumea libera.

„The Boston Globe" a pus excelent problema: este un sacrilegiu pentru hindusi sa maninci carne de vaca. Daca se vor apuca hindusii sa ne dea foc la ambasade, ce facem? Adio hamburgeri?

Daca aplicam strict principiul grijii pentru sensibilitatile religioase ale altora, unde ne vom opri? Crestinii care nu accepta icoanele ne vor cere sa le ardem. Animistii din Africa ne vor face vegetarieni pe toti. Si tot asa.

Dar, sa fim seriosi, nu ne vom apuca sa aplicam asa reguli. Ne facem ca aplicam principiul nobil al respectului fata de celalalt, dar sintem ipocriti. De fapt, ne e frica. Ne e frica de soarta lui Theo Van Gogh sau de viata de fugar a lui Rushdie, ne e frica de multimi agitate, ne e frica de embargo economic sau ca nu ne vor mai vinde petrol, cum au facut in anii ’70. Ne e frica si frica nu e un principiu pe care sa-l fluturam, este o infringere.

Ne limitam libertatea pentru ca ei sint isterici, nu pentru ca am descoperit brusc respectul fata de o religie care pe vremea matematicianului Al-Horezmi (de la numele lui vine „algoritm") sau a medicului filosof Avicenna reprezenta civilizatia mai mult decit Europa, dar care acum pare incapabila sa iasa din obscurantism.

Caricaturistii si-au exercitat un drept normal intr-o tara normala. Unii s-au enervat, Guvernul a spus ca e regretabil. Ziarul a cerut scuze. Ar fi trebuit sa se termine atunci. E enervant cum multi lasa sa se inteleaga ca de vina pentru distrugeri si decese sint caricaturistii iresponsabili. Secretarul general ONU a fost indignat de gestul lor. Al caricaturistilor.

Ciudata rasturnare a valorilor, in care huliganii sint scuzati (saracii, s-au aprins, dar de vina sint ceilalti, care i-au provocat!). Jurnalistii trebuie sa-si limiteze libertatea, dar niste parinti din Londra au libertatea de a-si cara copilul la manifestatii cu o pancarta: „Ucide pe oricine il insulta pe profet" (e libertate de exprimare, nu amenintare cu moartea!).

Ziarul din Danemarca e de vina cind cineva moare in Afganistan, nu aia care l-au calcat pe respectivul in picioare. Un nervos din asta explica la BBC ca reconcilierea e posibila doar daca autorii desenelor vor fi condamnati la moarte si executati. De ce nu? Doar trebuie sa le respectam sensibilitatile bietilor oameni.

In 1938, premierul Angliei a tradat Cehoslovacia la München, i-a cedat-o lui Hitler si s-a intors acasa zicind ca a cistigat „pacea pentru timpurile noastre". Danemarca e pusa acum la colt de islamofascism. Englezii au aflat in 1939 ca pacea cu orice pret inseamna de fapt razboi. Ca cedarea in fata extremistilor inseamna noi cereri.

Musulmanii extremisti au invatat ca, daca urla si dau foc, ceilalti vor face un pas inapoi. Miine ar putea spune ca sentimentul lor religios e profund jignit de costumele de baie sau de fetele descoperite ale femeilor din toata lumea. Poimiine vom purta cu totii barba?