Bataia de joc s-a intins prea mult. De acum, un mic grup in frunte cu AN poate fi acuzat de atentat la democratie, nu doar de obstructionarea Justitiei. Cine mai crede, dupa abuzurile din Parlament si din presa, in egalitatea in fata justitiei?

De citeva zile, Adrian Nastase face uz de toata influenta, puterea si pozitia sa publica pentru a opri perchezitia caselor sale din Zambaccian si de la Cornu. In Codul penal, infractiunea se numeste simplu obstructionarea Justitiei. Este insa mai mult decit atit. Este un mic act terorist, un atentat la insasi esenta democratiei.

El si alti urmariti penal predica zilnic despre apocalipsa si dictatura, despre politie politica si justitie controlata. Dar gestul lor, de a impiedica Justitia cu orice pret, utilizind mijloacele si mecanismele democratiei - un ziar, un parlament sau un partid - mi se pare josnic si las. Grav si iresponsabil.

De exemplu, ziarele controlate de Sorin Rosca Stanescu au declansat campania anti-DNA dupa ce numitul ziarist este pus sub invinuire pentru „apartenenta la un grup de crima organizata". Utilizarea presei in scopuri personale intr-un razboi cu Justitia mi se pare o forma incalificabila de santaj si o forma de teroare asupra institutiilor publice.

Nici o noutate: pentru unii, santajul este specialitatea casei, sursa de putere si imbogatire personala.

Adrian Nastase practica alt tip de teroare si abuz institutional. In loc sa demisioneze a doua zi dupa punerea sub invinuire de la sefia Camerei Deputatilor, Adrian Nastase procedeaza exact pe dos. Adica se tine cu dintii de functia publica si o foloseste, pe fata, in razboiul sau cu Justitia.

In Statele Unite, de pilda, Thomas DeLay, fostul lider al republicanilor din Congresul american, a demisionat din functie in ziua in care a fost pus oficial sub invinuire. N-a demisionat de dragul democratilor sau ca sa racoreasca opinia publica, ci pentru a inlatura suspiciunea ca, de la inaltimea functiei sale publice, ar putea interveni in cursul anchetei.

Ce face, in schimb, domnul Nastase? Intervine pe fata in cursul justitiei intr-o cauza personala. Incearca sa blocheze o cerere de perchezitie plimbind-o pe la Biroul Permanent, fiind perfect constient ca incalca legea. Le ride in fata liberalilor si democratilor care stau pres in fata atotputernicului Nastase cind i se sugereaza timid ca ar abuza de functie.

Dan Voiculescu, a carui fiica este si ea pe listele procurorilor anticoruptie in dosarul „Rompetrol", si-a utilizat recent minusculul partid, dar si unul dintre ziarele din trust, drept tribuna anti-DNA.

Ei si toti cei care au votat la Senat impotriva ordonantei DNA se pot inregimenta in Partidul Micilor Teroristi, un grup compact fara culoare politica, pentru care democratia n-a insemnat niciodata altceva decit un paravan, o scuza si un pretext. Egalitatea in fata legii este o conditie esentiala pentru increderea cetatenilor in mecanismele democratiei.

Abuzul de putere, dispretul fata de justitie, utilizarea institutiilor democratiei chiar impotriva sistemului au colonizat Romania cu figuri sinistre, intrate acum in centrifuga istoriei. Cind vor fi azvirlite in neant sau, dupa caz, la puscarie, vom putea respira mai usor aerul din jurul nostru.

In mod paradoxal, democratia lucreaza si pentru inamicii ei, acesti mici teroristi ai vremurilor noastre. In PMT supravietuieste si se zbate un intreg sistem de putere, fie-i zilele numarate.