Pretul imobilelor a crescut de patru ori in ultimii cinci ani, dar cand intrebi un oficial daca aceasta explozie are vreun efect asupra inflatiei ti se raspunde sec: „Imobilele nu figureaza in cosul de masurare a indicelui preturilor de consum".
Bun, dar daca nu se masoara nu inseamna ca nu influenteaza. Milton Friedman a spus-o raspicat: Inflatia este, oriunde si oricand, un fenomen monetar. Or, majorarea pretului caselor si terenurilor nu are legatura cu vreun bun sau vreun serviciu produs cand activele se folosesc doar ca mijloc de stocare a banilor.
Mai mult, ritmul scumpirilor de pe piata imobiliara a fost de zece ori mai inalt decat cel al cresterii economice.
E suficient sa se afiseze insa niste preturi mai mari ca sa provoace inflatie? Nu, pretul trebuie si platit. Un apartament cumparat cu 15.000 de dolari trebuie sa fie si vandut cu 60.000 de euro ca sa rezulte o masa monetara facuta din nimic. Apoi, cand banii castigati intra in consum, au potential inflationist.
Dar, chiar daca vanzatorul economiseste suma - o depune la banca si incaseaza dobanda -, tot provoaca inflatie fiindca genereaza o cheltuiala. Oare asta nu se poate adauga la cauzele lichiditatii in exces care determina banca centrala sa sterilizeze jumatate din masa monetara a tarii si o face sa acuze ca e impinsa spre deficit cvasifiscal?
BNR recunoaste ca politica de expansiune agresiva a creditului este cea care a afectat in primul rand indicatorii macroeconomici (inflatie, deficit de cont curent). Accepta ideea ca depasirea tintei de inflatie a fost cauzata, printre altele, de ritmul de crestere foarte inalt al masei monetare, care nu a putut fi compensat in intregime de scaderea vitezei de rotatie a banilor. Ce vreti mai mult?
Cu alte cuvinte, daca initial am dat exemplul unui vanzator care castiga 45.000 de euro si se mai si fereste de riscul de curs valutar, trecand in partea cealalta, la cumparator, se observa ca acesta n-are bani si solicita un credit.
Cand banca i-l da, el valideaza pretul umflat al vanzatorului dupa care, cand banca centrala face bilantul, constata ca expansiunea imprumuturilor a majorat masa monetara, a facut-o sa rateze obiectivul de inflatie - ceea ce inseamna ca Friedman a avut dreptate.
In umbra zidurilor
Din pacate, mai trist e ca pentru cele afirmate pana acum nu se poate face judecata inversa. Romania nu e capabila sa vina cu statistici care sa arate ca anul trecut, de pilda, s-au tranzactionat X metri patrati, la un pret mediu Y, ceea ce a indus o majorare de masa monetara cu Z miliarde, mult peste productivitate, competitivitate etc.
Ni se zice doar: „Nici in UE preturile la imobile nu intra in cosul statistic. Unde va credeti, in America?!".
Dar, apropo de asta, Banca Centrala Europeana nu sta cu mainile in san. A realizat niste cercetari din care a rezultat ca preturile imobilelor sunt supraapreciate. Iar mai departe, fiindca preturile continua sa se situeze pe o tendinta ascendenta, a decis sa le taie elanul printr-o marire de dobanda.
Bineinteles ca se probeaza si in cazul altor state europene cele constatate in cazul Romaniei. In Spania, tara in care a avut loc una dintre cele mai importante cresteri de pret pe piata imobilelor anul trecut (15%), s-a vazut o crestere economica dubla fata de media comunitara, dar si inflatia a iesit cu un procent mai sus.
In schimb, in Germania, recesiunea de pe piata imobiliara se coreleaza cu una dintre cele mai mici majorari de PIB din zona, dar si cu o inflatie sub medie. Oare cat din cresterea economica asta amarata de un procent si jumatate facuta in 2005 de Uniune e realizata din real estate?
Probabil ca destula fiindca, iata, dintre noii membri, Estonia a fost tara in care casele si terenurile s-au scumpit cu 28% si, cum era normal, s-a bucurat de una dintre cele mai mari cresteri economice din UE-25 (8,4%), dar si inflatia s-a majorat tot cu o treime - de la 3 la 4,1%.
In ceea ce priveste Lumea Noua, dincolo de faptul ca piata imobilelor e chiar mai incinsa decat cea europeana, fiindca nu degeaba si cresterea economica (3,5%) si inflatia (3,4%) sunt superioare celor din UE, mai importanta ni se pare gasirea de catre fostul presedinte al bancii centrale a Statelor Unite a cauzei care a impins preturile caselor si terenurilor la maxime istorice: LACOMIA.
Alan Greenspan sustine ca „majorarea considerabila a averilor din ultimul deceniu a fost determinata in mare parte de cresterea preturilor. Dar ceea ce oamenii percep astazi ca o abundenta a bogatiei poate foarte usor disparea".
