La cativa kilometri nord-vest de Campulung, la o altitudine de aproape 800 de metri, se afla manastirea Namaiesti. Situata intr-o zona de un pitoresc deosebit, o zona cu stravechi urme istorice, manastirea Namaiesti este unul dintre cele trei asezaminte monahale rupestre ce alcatuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 de km, celelalte doua fiind manastirile Cetatuia si Corbii de Piatra.

Intrarea in manastirea Namaiesti se afla in apropierea soselei care strabate satul cu acelasi nume, peste drum de casa memoriala George Toparceanu. Drumul ingust urca printre casele in care locuiesc maicile ce duc aici o viata de sine. Treptele se opresc sus la biserica sapata in stanca. Din generatia varstnica a ramas aici Maica Cornelia Coltea care este si ghidul manastirii. Traieste in acest loc de la varsta de trei ani.

Am ajuns la Namaiesti intr-o zi de duminica, pe la pranz. E o zi mohorata si chiar daca e luna martie soarele nu se grabeste sa apara. E o zi de iarna tarzie, cu lapovita usoara pe care o ignoram insa in dorinta de a vedea frumoasa manastire si de a afla cat mai multe despre acest asezamant monahal deosebit.

Maica Cornelia ne vorbeste despre inceputurile vietii religioase in acest loc: Biserica manastirii este sapata in piatra, in stanca muntelui. Documentele istorice in legatura cu satul Namaiesti si cu manastirea Namaiesti atesteaza anii 1503-1547 in hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare si Mircea Ciobanul. Biserica manastirii este considerata monument istoric din secolul al XIV-lea.

Date exacte in legatura cu intemeierea manastirii si a bisericii sapata in piatra nu se cunosc. Insa, legendele transmise oral, din mosi stramosi, in satul Namaiesti, pomenesc chiar de numele domnitorului Negru Voda. Tot traditia ne povesteste si despre ctitorul anonim al bisericii: Se zice ca un cioban pastea oile prin partea locului.

Ajungand la stanca in care a fost apoi sapata biserica, ciobanul a facut un popas la poalele muntelui, la marginea padurii, pe aceasta piatra mare, ramanand cu oile aici peste noapte. Ciobanului i s-a aratat in vis Maica Domnului care i-a spus: "Scoala-te, sapa sub tine si vei gasi o icoana intr-o bisericuta de piatra.

Aici vei face tu biserica in cinstea si slava Intrarii in Biserica a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viata si de tamaduire". Trezindu-se din acest vis ciobanul incepu sa sape cu ravna si dupa trei zile si trei nopti dadu de o bisericuta de piatra, in forma de pestera, cu icoane si odoare bisericesti.

Legenda spune ca icoana visata de cioban este chiar aceea care se afla in biserica noastra, in partea stanga si despre care se spune ca este facatoare de minuni. Aceasta icoana o reprezinta pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate. Pictura a fost deteriorata de vreme. Este considerata ca una dintre cele mai vechi icoane nu numai din tara ci si din intreaga crestinatate.

Se presupune ca a fost zugravita de catre Sfantul Apostol si Evanghelist Luca. Se mai presupune ca biserica din grota, sapata in piatra, in stanca muntelui, unde a fost descoperita aceasta antica icoana, dateaza din timpul cand crestinismul se propovaduia in taina, in grote, din cauza persecutiilor, poate chiar din epoca primilor daci crestinati.

Biserica are hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului" si "Izvorul Tamaduirii". Se spune ca pe aceste locuri icoana a fost adusa de Sfantul Apostol Andrei, care a propovaduit in Dobrogea si a plecat apoi spre Dacia Superioara, oprindu-se in dreptul unei grote unde se zicea ca ar trai un preot pagan.

In dorinta de a-l crestina pe acesta, Sfantul Apostol Andrei ar fi intrat in grota, mai spune legenda, dar negasind pe nimeni le-ar fi spus celor cu care calatorea: "Nemo est" (Nu este nimeni), de unde si numele de Namaiesti. A lasat insa icoana in aceasta grota, in partea de nord, aproximativ in acelasi loc in care se afla acum in biserica manastirii.

Biserica, staretia si o parte din chilii au suferit din cauza incendiilor provocate de bombele cazute in zona in timpul primului razboi mondial dar flacarile n-au atins icoana. Astazi pe peretii bisericii sapate in stanca se mai pot vedea picturi murale, neindemanatic realizate, cu figuri de sfinti sterse in pridvorul sudic. Interiorul bisericii nu este pictat.

Pe pereti sunt insa atarnate icoane. In afara bisericii, langa peretele de stanca, se afla mormintele unor preoti care au slujit aici in ultimele doua secole.

Sa ne intoarcem insa la maica Cornelia pentru a afla cate ceva despre viata monahala de la Namaiesti.

- Cum e viata aici la manastire? E viata de sine sau de obste?

- E viata de sine. Fiecare maicuta se gospodareste singura, se ocupa de intretinerea ei, de ingrijirea casei in care locuieste, avem slujbe de trei ori pe zi, dimineata Sfanta Liturghie, la ora trei Vecernia si apoi noaptea Utrenia.

- Sunt multe maici la Namaiesti?

- Suntem treizeci.

- Dumneavoastra cand ati venit la manastire?

- Am venit la varsta de trei ani si m-au crescut doua surori ale mamicii mele, am facut scoala generala aici in sat, am facut scoala monahala de trei ani aici la manastire si pe urma am facut seminarul teologic.

- Si-ati ramas aici in tot acest timp..

- Da. Foarte devotata manastirii Namaiesti..

- Da, foarte devotata acestui sfant lacas al Maicutei Domnului care m-a crescut de mica copila. Va invit sa mergem in biserica sa va inchinati la Sfanta Icoana a Maicii Domnului, sa va spuneti dorintele pe care le aveti si veti vedea ca Maica Domnului ajuta pe fiecare si indeplineste dorintele fiecaruia daca ne rugam cu credinta. Acum e Sfantul Post, sa postiti si dvs. pentru ca nu e greu.

Cand un medic da un regim il pastram cu strictete dar regimul duhovnicesc ni se pare cam greu. Nu e greu deloc si ne foloseste sufletului. Dumnezeu sa va ajute si sa mai poftiti pe aici, pe la noi, si sa aveti reusita in cererile dvs. Doamne ajuta si drum bun!

- Doamne ajuta!

Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati