Pina acum, relatia Romania-UE a semanat cu cea dintre copii si Mos Craciun: esti cuminte, primesti cadou. A fost un raport dezechilibrat, oarecum firesc cind o societate subdezvoltata si un stat slab intra in orbita unui mecanism superior. Povestile politicienilor cu „integrarea demna" erau baliverne. In acea faza istorica, Romania nu putea decit sa copieze modele.
Dar acest tip de relatie isi arata limitele. Prezentam, saptamina trecuta, aici, cazul preluarii ca atare a directivei europene privind informatiile publice, cu efecte perverse. Pina acum era simplu: UE venea cu reteta, noi adoptam. Integrarea copy-paste a fost un succes, in felul ei.
Inainte de inceperea negocierilor, in 1999, analisti prapastiosi spuneau ca Romania nu va putea adopta zecile de mii de pagini de reglementari europene. Le-am adoptat prin copy-paste, procesul e aproape gata, nici macar nu a durut.
De acum incolo insa, guvernele Romaniei vor trebui sa invete sa-si apere punctele de vedere, ca orice stat membru, cu drepturi si obligatii. Altfel, vom afla prea tirziu ca Mos Craciun nu exista.
Ideea ca Estul Europei face dumping fiscal ii irita pe vesticii incapabili de schimbari. Daca ei nu pot, nu ar trebui sa poata nici cei din Est. Romania ar trebui sa reziste acestei ipocrizii si sa faca aliante cu state care au dus politici similare, Slovacia sau Estonia, de pilda.
Societatea Academica din Romania tocmai a dat publicitatii un raport care demonstreaza cu date bugetare ca adoptarea cotei unice a fost un succes, ca ar fi putut fi unul si mai mare daca Guvernul nu dadea inapoi in fata corului de bocitoare.
Acelasi raport (il puteti citi la www.sar.org.ro) arata ca, de fapt, incasarile bugetare au crescut dupa cota unica, asa ca ingrijorarea unor oficiali europeni privitoare la scaderea veniturilor fiscale ca urmare a acestei politici nu isi are obiectul. Mai mult chiar, nu lipsa banilor pentru cofinantare e marea problema cu fondurile UE, ci lipsa de proiecte si piedicile birocratice.
Guvernul roman ar trebui sa isi apere propria politica, mai ales ca are argumente solide. Mentinerea sau schimbarea fiscalitatii nu e parte din obligatiile fata de UE. De acord, Romania are un procent mic din PIB ca venit fiscal. Dar asta nu e o problema din 2005, iar cota unica a marit, nu a scazut procentul.
Oricum, a face o obsesie din ponderea fiscalitatii din PIB e o greseala si aduce a povestea cu drobul de sare. E irelevant sa compari procente din PIB in Romania, cu masele sale de tarani producatori in autoconsum nefiscalizat, si in Germania, unde satul cum il stim la noi e o amintire istorica.
E ca si cum ne-am da de ceasul mortii ca avem o caruta stricata care nu prinde viteza de Mercedes, cind de fapt prioritatea noastra e sa facem caruta sa mearga.
