Scrisoare deschisa Sfintului Parinte Teoctist, Patriarhul B.O.R:

Sfinte Parinte Teoctist, in calitate de intelectual, de urmas de preoti si de actuala modesta talpa - una dintre milioanele - pe care se sprijina Biserica Ortodoxa Romana, va ies inainte cu o rugaminte. Sper, chiar de-ar fi ca dvs.

sa nu figurati printre dilematici, ca altcineva - dintre consilieri, dintre luminatele fete cu care va intilniti zilnic - sa aiba bunatatea de a va pune aceste ingindurate rinduri sub ochi.

Rugamintea este... Dar nu pot sa trec mai departe inainte de a va explica formula mea de adresare. Sfinte Parinte, ca sa fiu sincer, nu prea ma pricep la formule; mai bine spus, chiar de le-as retine pe cele oficiale, parca nu-mi vin pe limba in momentul in care e nevoie de ele!

Acum vreo 20 de ani, in prima mea zi de armata, am vazut ca in fata numelui unui gradat, pe o foaie, scria cap. si, pret de o dup-amiaza, i-am zis to’a’asu’ capitan in sus, to’a’asu’ capitan in jos - pina cind omul, excedat, mi-a zbierat bai oltene, tu chiar te crezi jmecher?, chiar asa, ’ti bati joc de mine?, mai lasa-ma-n...

(si-a pacatuit, injurind) etc. Era caporal, va dati seama - dar eu chiar nu stiam!

In cazul dvs., Sfinte Parinte, va spun cu mina pe inima ca Inalt Prea Fericitul, neofit cum sint intr-ale teologiei, mi se pare rece.

Inalt, aici, trimite mai curind la ierarhia administrativa decit la cea spirituala; acel prea parca ascunde, in context, ceva indecent; apoi, in privinta fericitului care-ati fi, sincer nu mi se pare credibil ca pastorul sa fie fericit in timp ce turma scrisneste din masele.

Personal, eu nu vad decit trei prea-fericiti in Romania - pe Monica Gabor, care ride tot timpul, fie ca probeaza sandale, invata pentru bacalaureat sau isi alinta piticul (ea a zis!), pe Rica Raducanu, atunci cind mai apare prin suse, si pe Dan Diaconescu, care zimbeste orice-ar fi, fie ca anunta un nou cutremur, o fosta crima din Primaverii sau o noua amenda primita de postul sau.

Nu prea va vad in cuartet! In schimb, va voi spune Sfint Parinte: sfint, pentru ca, indiferent de saminta pacatului ascunsa in carnea sau mintea oricaruia dintre noi, dvs. mijlociti legatura cu divinitatea pentru milioane si milioane de romani;

si parinte, pentru ca cei ce va asteapta sa va sarute dreapta sau doar sa va atinga sint oameni care, pierzindu-si nadejdea in rude, in stat, in legi sau in doctori, vin la dvs. ca la supremul parinte de pe lumea asta. Si, cine-i respecta pe ei, e dator sa va respecte si pe dvs.

Dupa aceste lamuriri, Sfinte Parinte, trec la subiect: va rog, simplu, sa faceti ce depinde de dvs. ca preotii care va sint in ascultare sa ramina departe de desantarea neolegionarismului ce tinde sa-mboboceasca pe la noi (spun “imboboceasca”, pentru ca nu numai trandafirii inmiresmati fac asta, ci si macii, purtindu-si seva drogului, a fantasmei, a aiuririi).

Sfinte Parinte Teoctist, viata noastra e scurta, legenda de pe urma ei poate fi lunga. Trecutul e delicat; nimeni - nici capul, nici corpul; nici pastorul, nici turma - n-a fost scutit de pacate (unii mai mari, unii mai mici); putem lasa in spate, istoricilor, ce-a fost si sa fim mai atenti la ceea ce urmeaza

Or, daca unii dintre (mai cu seama) junii dvs.

preoti vor cadea in trufia demagogiei, a populismului si-a autohtonismului grobian, daca nu vor intelege unde se termina Petre Tutea si unde incepe Carticica sefului de cuib, daca-si vor inchipui ca fac servicii natiei daca se vor gidila pe burta cu Gigi Becali s.cl., atunci biserica pe care acum o conduceti va da cu oistea credintei drept in gardul national, rupindu-l inca o data.

Spun “inca o data” pentru ca, Sfinte Parinte, nu uitati ca-n trecutul nostru oamenii bisericii au fost si printre cei buni - precum Brincoveanu, precum preotii Chisinaului schingiuiti in 1940 -, dar si printre misei - precum cei ce i-au tradat pe pasoptisti, in vara lui 1848, sau precum sinistrul popa Burducea (ba cu Garda, ba cu crucea, ba cu Stalin!), tradator de neam si de Hristos.

Sfinte Parinte Teoctist, in secolul trecut unii dintre oamenii B.O.R. au colaborat diavolesc de bine fie cu legionarii, fie cu comunistii (sau cu toti!).

Cam ajunge! Faceti ce depinde de dvs. ca acest harem in care ideologiile criminale s-au imperechiat cu unii clerici romani sa apuna. Spuneti preotilor care e diferenta dintre sponsor si ctitor; spuneti-le ca nu trebuie sa ingenuncheze in fata portofelelor dintr-o parohie, ci in fata purtatorilor de nevoi.

Spuneti-le ca nu vor fi mai aproape de Hristos daca-i vor birfi pe urmasii lui Moise, pe urmasii lui I.G. Duca sau pe urmasii lui Darwin si ca nu-i vor izbavi de pacate pe travestitii rujati si machiati daca se vor fofila ei insisi, cum s-a petrecut pe 3 iunie a.c., printre falangele machiate si inverzite ale Noii Drepte.

Am convingerea ca, facind aceste simple lucruri, nu veti deveni neaparat mai fericit - dar veti capata acel dram de sfintenie care noua, celorlalti, ne va fi de-a pururi strain. Probabil pe merit.