A murit Ana Gavrila Ogoranu

de B.B.     HotNews.ro
Vineri, 7 iulie 2006, 0:00


La doua luni dupa moartea lui Ion Gavrila Ogoranu, a murit si sotia acestuia, Ana, in urma unui atac cerebral. Ana Gavrila Ogoranu a fost cea care l-a ascuns de Securitate, in propria casa, timp de 21 de ani, pe cel ce avea sa-i devina sot. Primul sot al femeii a fost tot un luptator impotriva comunismului, Petru Sabadus, ucis in bataie la inchisoarea din Gherla, in 1952.

Ana Gavrila Ogoranu avea 85 de ani si va fi inmormintata simbata, la Galtiu (judetul Alba).

Desi a fost urmarita permanent de Securitate, inchisa si anchetata, Anei Gavrila Ogoranu nu i s-a recunoscut niciodata in mod oficial calitatea de luptator anticomunist.


Ultima dorinta a Anei gavrila Ogoranu nu a fost respectata


Scrisoare deschisa adresata D-nei Monica Macovei, Ministru al Justitiei

Aceasta scrisoare, semnata de Ana si Ion Gavrila Ogoranu, a fost redactata ca urmare a refuzului autoritatilor de a recunoaste Anei Gavrila statulul de luptator in rezistenta anticomunista.

Stimata Doamna Ministru,
In anul 2001, subsemnata Gavrila Ana din localitatea Galtiu judetul Alba, sotia lui Ion Gavrila-Ogoranu, nascuta in 10 decembrie 1921, am inaintat Comisiei Comisiei pentru Constatarea Calitatii de Luptator in Rezistenta Anticomunista, care functioneaza in cadrul Ministerului Justitiei, un Memoriu documentat, in care solicitam dreptul de a mi se acorda calitatea de Luptator in Rezistenta

anticomunista, relatand si documentand faptele pentru care am cerut acest lucru cu probe juridice.

Nu am primit atunci nici un raspuns.

In data de 9 martie 2006, adica dupa 5 ani! am primit urmatorul raspuns la cererea mea: „Comisia, cu majoritatea voturilor membrilor, a decis respingerea cererii dumneavoastra de constatare a calitatii de luptator in rezistenta anticomunista, intrucat nu se incadreaza in prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 si 3 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 214/1999”.

Doamna Ministru, eu in expunerea mea de atunci mi-am prezentat faptele asa cum le-am trait eu, caci nu mi-am incadrat viata dupa articole de lege, ramanand ca onorata Comisie sa cerceteze si sa judece. Prin prezenta scrisoare repet motivele pe care le-am invocat atunci, pentru ca ele sunt insasi viata mea, si ca si a mea, a mii de femei si barbati vii sau morti din tara noastra.

Deci sa-mi fie cu iertare daca voi fi silita sa-mi povestesc viata sub regimul comunist.

M-am nascut in 1921, in 10 decembrie, in localitatea Drambar, jud. Alba. Am urmat cursurile scolii de gospodarie, si am fost infiata de o matusa din localitatea Galtiu, jud. Alba.

Mi-am facut educatia sub influenta a doi oameni de mare suflet: Preotul greco-catolic Iosif Pop, viitorul Protopop din Targu-Mures, si a profesorului Vasile Hanu, care si la varsta de 101 ani, azi, isi mai aminteste de mine.

M-am casatorit in 1944 cu studentul medicinist Petru Sabadus de la Facultatea de Medicina din Sibiu, refugiat din Ardealul de Nord. Am fost prevenita de sot ca alaturi de el vom avea necazuri mari in viata, si eu am fost gata sa fiu alaturi de el si la bine si la greu. Necazurile au inceput odata cu 23 august 1944. Sotul meu facea parte dintr-o organizatie studenteasca nationalista.

Zeci de studenti bucovineni si basarabeni, care se aflau in zona, ne-au cerut ajutorul sa-i ascundem sa nu fie arestati de politia romana si sovietica pentru a fi deportati in URSS. Imi amintesc de un student cu numele Dan Dumitrescu. Toata iarna ne-am ocupat de acest lucru, mai ales eu, caci sotul era strain de sat.

Pana cand si-a obtinut acte confectionate de un student bucovinean cu numele Havrilescu.

Din Germania a sosit un grup de parasutisti in plina iarna, carora sotul le-a gasit adapost. Pe telegrafistul Gheorgheionii l-am ocrotit in casa parintilor mei. In memoriile scrise ale acestuia, dupa 1990, aminteste acest episod. Am contribuit la toate acestea, in conditiile in care si eu si sotul locuiam in casa straina, caci in casa matusii era instalat comandamentul Armatei Rosii.

In anul 1946 ne-am mutat cu sotul la Cluj. Aici sotul era incadrat in organizatia anti-comunista de la Universitate. Zeci de studenti veneau in casa la noi si asistam fara sa vreau la toate problemele lor, acordand ajutor celor care aveau nevoie. Sunt nume inscrise la loc de cinste in Istoria Rezistentei anticomunista.

Dau cateva nume: Ion Golea, viitorul parasutist din 1951, Doctorul Gruita Victor din Teius, Doctorul Nosa, Doctorul Scrob, studentii Pintea Eugen, Pop Cornel, Ion Munteanu, Pavel Marza, si fagarasenii Chiujdea Ion, Maga Mihai, Hasu Laurian si Gavrila Ion, viitori luptatori in Rezistenta fagarasana.

Traiesc inca si pot da marturie despre ce a fost in casa noastra Dr. Teofil Mija din Sacele, Brasov, directorul Institutului Cristiana si Dr. Gheorghe Cornea din Bucuresti, veteran al Rezistentei din Targu Mures.

In timpul grevelor studentesti din 1946, in casa noastra s-au pus la cale multe planuri, la care eram, fara sa vreau, martora. Aici s-au facut si planuri de retragere in munti in grupuri de rezistenta. In 1947 s-a tinut in muntii Apuseni un congres al centrelor studentesti de pe tara. Multi au plecat intr-acolo cu ranita din casa noastra din Galtiu, aprovizionati de mine.

Cand in 1947 si 1948 incepuse teama arestarilor si cei urmariti nu mai dormeau pe-acasa, eu puneam un covor pe sfoara spre a se sti daca au fost cautati de Siguranta sau nu in noaptea aceea, caci arestarile se faceau de obicei noaptea.

In 15 mai 1948 nu am mai pus covor dimineata, caci noaptea un grup de politisti si soldati au spart usa casei cautandu-mi sotul peste tot, injurandu-ma si amenintandu-ma. Nu s-au sinchisit ca in patucuri dormeau cei doi copii ai nostri de 4 si de 2 ani. Si am ramas in casa ostatica timp de o saptamana, fara sa pot iesi sa cumpar hrana pentru copii.

Apoi am fost evacuata cu copiii si hainele de pe noi. M-am reintalnit cu sotul la un loc convenit dinainte. Ei, ce scapasera de arestarile din mai, s-au hotarat sa se retraga la munte, lucru ce l-au si facut. Eu am ramas sa dau raspuns Securitatii unde ar putea sa fie barbatul pe care-l cautau peste tot.

Intr-o vreme cand ma asteptam sa fiu si eu arestata m-am mutat in ascuns cu copiii in muntii Apuseni, la niste oameni in apropierea luptatorilor. Atunci am cunoscut o parte dintre ei: Popa Stefan, Nicu Moldovan, si mai ales pe studenta Alexandrina Teglaru cu care am si locuit o bucata de vreme.

De altfel in cartea amintirilor ei, intitulata „Lacrima prigoanei”, la pagina 102, aceasta luptatoare ma aminteste si pe mine.

Spre toamna, barbatii au hotarat ca un grup dintre ei sa treaca granita iugoslava, pe o cale pe unde s-a mai trecut. Intre ei era si sotul meu. Au fost prinsi pe granita, dusi la Timisoara si apoi la Cluj, in lotul sutelor de studenti arestati.

O intreaga iarna am fost aproape in fiecare zi, impreuna cu sute de mame, sotii, surori, logodnice, am inghetat in fata portilor de fier ale inchisorii din Cluj pentru a le introduce, cand era permis, alimente si haine.

Am asistat la procesul studentilor din saptamana Pastilor din 1949, zile in sir, si i-am cunoscut astfel pe multi, baieti si fete. I-am insotit cu alte sotii pana i-au urcat in duba in gara Cluj. Ne-a ingrozit zgomotul de lanturi si zbieretele, cand i-au dat jos in gara Aiud. Apoi nu am mai auzit nimic de ei, parca i-ar fi inghitit pamantul. Se zvonea ca ar fi fost dusi la Pitesti.

Prin 1951, s-a ajuns un zvon la Gherla, ca sotul meu ar fi in aceasta inchisoare. Am reusit sa iau legatura cu sora Dr. Barbosu, medicul inchisorii. Eram multumita sa stiu ca e viu, si din cand in cand, sora Doctorului imi confirma acest lucru.

Asa a durat pana in toamna anului 1952, cand intalnind-o, aceasta a inceput sa planga. Am inteles: sotul meu era mort. Nu mi-a dat nici un amanunt decat ca ar fi fost operat la spitalul din Dej.

Am colindat prin cunoscuti Dejul, si am aflat indirect ca sotul meu a fost dus la acest spital. Doi fosti colegi de facultate, medici, au incercat zadarnic sa-l salveze, dar toate organele interne erau zdrobite in bataie.

Adevarul il voi afla de-abia peste ani, cand detinutul plutonier al carui nume nu mi-l amintesc, de pe strada Doinii din Alba Iulia mi-a povestit ca sotul meu a fost batut de directorul inchisorii, Goiciu, pentru ca l-a ridicat pe acest plutonier din curtea inchisorii, si l-a dus la infirmerie.

Am ramas de mana cu doi copii mici, fara casa, fara slujba, ca nimeni nu vroia sa ma angajeze. Dintr-un loc practic alungata, in altul neprimita. Rudeniile mele au fost amenintate ca daca ma mai tin, vor fi duse in Baragan. In sfarsit matusa mi-a dat un petec de pamant in Galtiu, pe care am apucat sa-l cultiv.

Dar s-au gasit oameni de-ai partidului care au venit si si-au impartit acest teren, ramanand si fara el. Au construit pe el case pe care le folosesc ca proprietate legala pana in ziua de azi. Intre timp eram luata de securitate cu duba, si interogata cand despre unul, cand despre altii dintre colegii sotului meu, mai ales despre Alexandrina Teglaru.

N-am recunoscut, oricata presiune a fost facuta asupra mea, iar despre altele, n-aveam ce spune, caci intr-adevar nu stiam nimic.

In 1954 s-a intamplat un caz care ma putea costa mare nenorocire. Sotul meu ascunsese aparatul de radio a lui Gheorghionii, care de altfel era si defect, intr-un fund al podului casei, fara ca eu sa stiu. Copiii jucandu-se l-au gasit, l-au dat jos si cu copiii din vecini, se jucau pe strada cu el. A aflat securitatea, copiii au fost luati de scurt unde l-au gasit, si toata vina a cazut pe mine.

Am fost dusa la Securitatea din Orastie si Deva, anchetata dur, si lovita sa spun. A durat mult pana s-au convins ca intr-adevar eu nu stiam nimic despre acel aparat. Am fost anchetata sa spun dupa cine port doliu, si de unde stiu ca sotul meu e mort. In acelasi timp eram privita in sat cu ura si desconsiderare.

Imi cumparasem un cal, si faceam carausie, dar mi-a fost confiscat calul, lasandu-ma cu carutul in mijlocul satului, sub motiv ca particularii nu mai aveau voie sa aiba cai.

In 1955, a sosit la mine din muntii Fagarasului, fostul camarad si coleg de liceu al sotului meu, Ion Gavrila. L-am primit cu drag, stiind cat tinea sotul meu la el. El m-a rugat sa ma deplasez la Cluj, sa gasesc pe un alt coleg, Maga Mihai, student, lucru ce l-am si facut. Acesta mi-a spus ca luptatorii fagaraseni trecusera in Grecia.

Urma ca in primavara urmatoare, sa porneasca si Gavrila pe acest drum, cand Mihai Maga a venit cu vestea ca luptatorii se aflau in realitate arestati la Securitate.

Ion Gavrila a ramas in familia mea ascuns timp de 21 de ani. Mi-a povestit istoria grupului fagarasean. Stiam ca e condamnat la moarte in contumacie, stiam ca legea prevedea ca cine ajuta un dusman al poporului, e pasibil de aceeasi pedeapsa. Deci cunosteam pericolul la care ma expuneam...

Am muncit cu bratele sa castig painea pentru familie, cu vesnica amenintare ca o nenorocire se putea intampla oricand. Am incredintat casa si familia Maicii Domnului, si cu aceasta credinta am pasit intr-o noua incercare a vietii. Si-au fost destule situatii cand am ajuns la capatul puterilor.

Astfel, in 1959, de Sfantul Nicolae, 6 decembrie, am fost alungata din casa de militie, primarie si securitate, pentru ca locuinta sa fie data secretarului Sfatului popular. M-am mutat in prag de iarna intr-o moara parasita, fara podele, ferestre si usi.

In dosarul inaintat in 2001 se afla acest lucru, confirmat in fata notarului public printr-o declaratie a sotiei fostului secretar, care a beneficiat de casa, si care mai traieste si azi. Am fost astfel deportata timp de 14 ani. Mi s-au facut perchizitii de catre securitate, si numai printr-o minune sotul meu nu a fost descoperit. Moara a suferit trei inundatii, fiind aproape distrusa.

In 1970 m-am imbolnavit de meningita, si am stat patru luni la spitalul din Cluj, ingrijita de profesorul Ioan Gavrila. Intamplarile celor 21 de ani au fost povestite de sotul meu in cartea „Brazii se frang, dar nu se indoiesc”, si-au fost relatate in Memorialul Durerii al Dnei Lucia Hossu Longin.

De asemenea, faptul ca am fost urmarita se afla confirmat si in documentele Securitatii, ca de exemplu: Cand in 1969, in suita presedintelui Nixon, a sosit din America preotul Mircea Toderici, eu i-am dus o scrisoare a sotului meu, in care ii cerea ajutorul, scrisoare care a ajuns pe masa presedintelui Nixon, si care a reprezentat salvarea sotului meu cand a fost prins in 1976, la Cluj, de

Securitate. Sotul meu stand ascuns, a pastrat in continuare si in aceasta situatie, legatura cu unii frati de suferinta: Dr. Marza Pavel, Dr. Gruita, Dr. Nosa, Prof. Nicolae Marza, Prof. Ion Grecu. De multe ori, legatura a fost facuta prin mine. Din casa mea a plecat in 29 iulie 1976 sotul meu la Cluj, si s-a intors de la securitate peste 6 luni.

Eu i-am pregatit ranita cand la 23 decembrie 1989 a plecat la Bucuresti cu intentia de a contribui la formarea unei armate care sa apere Revolutia. Eu l-am ingrijit si indemnat sa scrie intamplarile prin care am trecut.

Am renuntat la orice confort si liniste de dragul idealurilor sotilor mei, si a prietenilor lor, de dragul adevarului si al dreptatii. Am trait toata viata din munca bratelor mele, fara a apela la mila nimanui.

Nu pentru bunuri materiale am cerut sa fiu trecuta printre luptatorii Rezistentei anticomuniste, nici macar pentru o mandrie desarta. Voiam sa se faca drepate si celor din Rezistenta anticomunista.

Aceasta mi-a fost viata, la 85 de ani am constiinta impacata ca mi-am facut datoria alaturi de cei doi soti ai mei, si ai fratilor lor de idealuri. Nu as fi deranjat nici de data asta pe nimeni, dar ma doare nedreptatea si nepasarea. Nu ma gandesc la cei ce coroboreaza art. 1 cu art. 2 si cu art. 3, care, lucru sigur, n-au nimic in comun cu Rezistenta anticomunista din Romania.

Ma gandesc insa cu groaza si cu adanca tristete ca intre cei care au decis, cu majoritate de voturi, sa fiu exclusa, au fost desigur si fosti detinuti politici, care in piticimea lor, n-au invatat nimic din istoria Romaniei. Caci daca din expunerea vietii mele sub comunism atat au priceput ca art. 1 nu coroboreaza cu art.

2 din alta lege postdecembrista, insemneaza ca nici nu merita sa stie mai mult. E posibil ca intre detinutii politici consultanti sa fie si dintre cei cu suflete seci, care nu au fost in stare sa traiasca istoria Romaniei, si au fost alesi anume. Noi am fost luptatori, si nu cautatori de titluri.

Declar ca imi retrag cererea trimisa Comisiei cu 5 ani in urma, si refuz sa fac „plangere” la instanta de contencios. M-as simti inca o data insultata si umilita. Daca tara are nevoie de noi, cei care am luptat in Rezistenta anticomunista, sa ne caute in arhivele Securitatii pe cei morti, si sa ne contacteze pe cei care mai traim.

Cu stima,

Gavrila Ana.

Aceasta a fost declaratia sotiei mele. In situatia ei, eu Ion Gavrila Ogoranu eu cunosc zeci de cazuri asemanatoare, daca nu chiar mai grave, de pe intreg cuprinsul tarii. Astfel, sotiile luptatorilor Ioan Pop si Gheorghe Hasu, executati in Rezistenta fagarasana, nu au reusit sa aiba calitatea de sotii de Luptator.

Vaduva Mariana Macavei n-a putut sa obtina in justitie calitatea de Luptator in Rezistenta in lotul Dabija din Muntii Apuseni, pentru sotul ei Macavei Traian, si nici pentru ea ca sotie de Luptator. Aceste femei traiesc inca, si pot da marturie despre acest lucru, despre nedreptatea care li s-a facut, prin justitie.

Fiica Luptatorului Lupsa din Vrancea, una din cele mai impunatoare grupuri de Rezistenta, n-a reusit sa obtina pentru tatal ei calitatea de Luptator in Rezistenta, nefiind luata de nimeni in seama. Si as putea sa mai dau exemple destule.

Daca intr-adevar tara doreste sa-si reconsidere trecutul, si sa cinsteasca Rezistenta, sa ne caute ea pe noi, si nu sa ne oblige sa ne umilim in fata unor Instante nepotrivite si nebinevoitoare.

Cu stima,

Ion Gavrila Ogoranu.



















2173 vizualizari

  • +2 (2 voturi)    
    eroi (Vineri, 7 iulie 2006, 18:00)

    gabriel [anonim]

    astia sunt adevaratii eroi, nimeni nu-i stie, doar o notita in ziar.
  • +2 (2 voturi)    
    incredibil... (Vineri, 7 iulie 2006, 18:04)

    oblio [anonim]

    "Desi a fost urmarita permanent de Securitate, inchisa si anchetata, Anei Gavrila Ogoranu nu i s-a recunoscut niciodata in mod oficial calitatea de luptator anticomunist. "

    normal, n-avea loc de iliescu si gasca lor.
    oare cat ii mai suportam in parlament si pe ecranele televizoarelor?
  • +1 (1 vot)    
    intr-adevar, eroi (Vineri, 7 iulie 2006, 18:12)

    mihai [anonim]

    Multumim Ana!
  • +1 (1 vot)    
    Multumim! (Vineri, 7 iulie 2006, 18:43)

    Radu [anonim]

    Multumesc ANA OGORANU !
  • +2 (2 voturi)    
    Da! Da! Da! (Vineri, 7 iulie 2006, 18:50)

    Horia Cornescu [anonim]

    Bunul Dumnezeu sa'i odihneasca in pace : ei sunt ce a dat mai bun aceasta natiune.Numai pentru cinstirea memoriei lor se cuvine ca alegatorul Roman sa'i alunge definitiv pe comunisti din orice scaun parlamentar sau oficial in genere.
    TV'rile , media in general au o mare vina can propulseaza in prim plan oameni ca Vantu, Mitica Dragomir care odata spunea la TV:" cine fura si e prins e prost"; iata modelele disponibile pentru tineretul nostru.
    HC
    California
  • +1 (1 vot)    
    Respecte (Vineri, 7 iulie 2006, 19:29)

    Daniel [anonim]

    Tot respectul pentru ceea ce a fost d-na Ana Gavrila Ogoranu. Odihneasca-se in pace!
  • +1 (1 vot)    
    PENSII (Vineri, 7 iulie 2006, 19:46)

    Robert [anonim]

    EI ar fi trebuit sa aibe pensii de mii de Euro, si nu cei din fostul regim , care prin pupincurisme sunt acum din nou la Putere...
    RUSINE
  • +1 (1 vot)    
    Respect si smerenie (Vineri, 7 iulie 2006, 20:12)

    Marius V [anonim]

    Poporul roman ar trebui sa-i fie recunoscator acestui om si celei care i-a fost alaturi.
    Nu stiu ce va face poporul roman, dar eu personal ma inclin cu respect si admiratie fata de tot ceea ce a facut Ion Gavrila Ogoranu pentru noi toti, pentru parintii nostri si pentru noi, cei mai tineri. A tinut vie speranta ca ciuma comunista va disparea si ca libertatea asta capitalist-democratica (pe care multi o injura acum) va renaste.
    Multumesc Ion Gavrila Ogoranu.
    Multumesc Ana Gavrila Ogoranu.
    Ati fost adevarati romani si mai presus de orice, oameni adevarati.
  • +1 (1 vot)    
    omagiu (Vineri, 7 iulie 2006, 23:38)

    Ioan Dimitriu [anonim]

    Ei sunt eroi cunocuti, alaturi de eroii necunoscuti.
    Dumnezeu sa ii odihneasca pe tori.
    Ioan
  • +1 (1 vot)    
    Respect pentru adevaratii romani (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 1:14)

    Sebastian Ioja [anonim]

    Probabil ati auzit de sondajul "Maro romani" al TVR.
    Ei sunt cei care ar merita un loc de frunte in acest top.
    Ei, adevaratii ROMANI, un titlu pe care multi dintre noi nu meritam sa-l purtam.
    Ei, curajosii luptatori impotriva cancerului numit comunism, merita toata cinstea si respectul nostru.
    Ion Gavrila Ogoranu, Ana Gavrila Ogoranu, Elisabeta Rizea (simbolul luptei anticomuniste, a carei poveste personal m-a infiorat) si voi toti cunoscuti sau anonimi ce ati luptat pentru aceasta tara, sa va odihniti in pace si Dumnezeu sa va primeasca de-a dreapta sa.
  • 0 (0 voturi)    
    Ana Gavrila Ogoranu (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 1:23)

    Traven Escu [anonim]

    Cum spunea cineva, "astia sunt adevaratii eroi, nimeni nu-i stie, doar o notita in ziar". Trist si doare tare, dar nu si pe mai marii diriguitori de azi, n-au ei timp de astea... Izmana asta de Basescu, cin' sa fi stiut ca va risipi toata speranta pusa in el, si ca se va metamorfoza intr-un tigan meschin si circotas, nedemn de increderea data...De ce oare n-a curatat sri-ul de securisti?? De ce n-avem o zi nationala dedicata memoriei acestor mari eroi? O adevarata zi nationala, libera si platita...De ce tragedia comunismului nu este predata impreuna cu studierea holocoustului. Este o mare abureala ca pe tineri oricum nu-i intereseaza, nici vorba de asta, ca doar nu e treaba lor sa descopere ce-a fost. E treaba alesilor tarii sa sublinieze ce trebuie retinut in memoria nationala, atit intr-un cadru si un format didactic pentru cei tineri cit si pe plan informational pentru restul populatiei. SE POATE!! Dar pina atunci, as vrea sa aflu citi parlamentari stiu cine a fost Ana Gavrila Ogoraru... Dumnezeu s-o odihneasca.
  • +1 (1 vot)    
    luptatorii (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 1:57)

    sorinul [anonim]

    A fi un luptator anticomunist sau anticapitalist, nu este nici o sfaraiala. A lupta impotriva unui sistem opresiv, ingraditor si defect, este. Pace lor!
  • +1 (1 vot)    
    Respect (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 4:45)

    Viorica Blidaru [anonim]

    Pentru tot ce au facut Ana si Ion Gavrila Ogoranu merita din partea noastra a tuturor tot reswpectul. Este de neconceput cum asemenea oameni, adevarati eroi, mor in anonimat.
    Masmedia se ocupa mai mult de cancanuri sau bat moneda zile-n sir pe anumite subiecte care n-ar merita nici o atentie.
    Unde esti dreptate?
    Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.
  • +1 (1 vot)    
    respect (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 5:58)

    dan [anonim]

    Nu pot decat sa imi plec capul si sa recunosc puterea care o au unii. Puterea sa isi duca visele si idealurile pe culmi pe care noi muritorii de rand nu putem urca. Imi este scarba de cei care au ajuns sa ne conduca (a se citi Basescu) pentru ca nu fac decat sa incerce sa ne amageasca cu penele lor viu colorate. Nu va faceti iluzii stimate domnule presedinte, pentru ca stim ca nu sunt culori naturale ci sunt pene vopsite. Cata scarba pentru cei de astazi si cata admiratie pentru cei care au fost dar care nu mai sunt si pe care pana in pragul mortii i-au alungat si batjocorit.
    Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
  • +1 (1 vot)    
    asa suntem noi (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 10:32)

    Mircea [anonim]

    In loc sa pretuim oameni ca acestia care au luptat pentru NOI atatia ani, noi dam legitimatii de revolutionari cu tot cu pensii de merit unor lichele care n-au facut altceva decat sa priveasca revolutia la televizor si sa condamne revolutia la pisuar. Ne meritam soarta. Romania, nu ma mandresc cu tine, Monica, mi-e rusine cu tine!
  • +1 (1 vot)    
    aici este educatia lui Codreanu (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 10:56)

    laurentiu [anonim]

    ii respectam si iubim pe-acesti oameni.pana la un punct insa, cand aflam ...ca au fost legionari.caci da, cei doi soti ai Doamnei au facut parte din conducerea grupurilor de Rezistenta Legionara. vedeti insa cata umilinta, aproape nicaieri nu spun ca au fost si sunt legionari.
    de atat batjocura au avut parte acesti oameni ca acest cuvant, Legionar, n-ar trebui pronuntat decat duminica, si numai de catre copii...
  • +1 (1 vot)    
    da, aici e educatia Miscarii Legionare (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 15:03)

    lauriere [anonim]

    Da stimati prieteni. Aici este vorba despre educatia facuta de Codreanu si de Miscarea Legionara atat pentru Ion Gavrila Ogoranu cat si pentru iubita lui sotie, Ana. Au facut parte din Fratia de Cruce (la fel ca Valeriu Gafencu, parintele Arsenie Papacioc etc.) o adevarata scola de caractere. Jertfa lor nu a fost una intamplatoare sau intempestiva ci a fost tocmai rodul acestei educatii. Dar procedam si noi la fel ca Paler, azi il ridicam in slavi pe Ogoranu, iar maine improscam ML cu noroi. Faptul ca legionarii au constituit principala forta anticomunistadin Romania, ca au constituit grosul detinutilor politici (peste 75% dupa statistici), ca au dat atatia mari preoti duhovnici neamului asta nu ar trebui sa ne faca sa discutam onest fenomenul? Poate chiar sa citim si ceva literatura pro nu doar contra?
    Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe Ana si Ion Gavrila Ogoranu
  • +1 (1 vot)    
    Multumesc Ana! (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 15:16)

    Horea [anonim]

    Poate ca ar fi vremea ca Domnul Basescu sa corecteze aceasta nedreptate flagranta! Nu este admisibil ca unor oameni ca Ana sa le fie refuzate recunoasterea meritelor iar unii impostori (in cazul cel mai fericit) ca Ion Iliescu si Petre Roman sa se faleasca cu marile lor calitati de luptatori anticomunisti ce au luptat din greu pret de aproape o zi!

    Dreptate pentru Ana!

    Horea Ionescu
    New York
  • +1 (1 vot)    
    legionari (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 16:05)

    cris [anonim]

    Dar oare de ce legionarii sunt priviti ca ceva rau? Oare nu pt ca timp de zeci de ani comunistii ne-au invatat in scoli ca ei sunt dusmanii poporului?
    Respect pt oamenii ce au luptat si pt viata lor.
  • +1 (1 vot)    
    Adevaratii eroi ai neamului romanesc (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 16:48)

    Sam [anonim]

    Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
    Puernice caractere legionare, oameni care si-au riscat si si-au dat viata pentru tara.
    De ce nu se scrie si despre lucrurile bune facute de legionari?
    Comunistii au omorat de mii de ori mai multi oameni decat au omorat legionarii! Comunistii, au distrus elita intelectualitatii romanesti.
    Legionarii, au aparat tara, comunistii au vandut-o si continua s-o vanda!
    Sa le fie tarana usoara tuturor luptatorilor anticomunisti, trecuti la Ceruri!
  • 0 (0 voturi)    
    asta da... (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 18:44)

    sebi [anonim]

    cand vad cate o chestie de genu' asta... mi-e din ce in ce mai scarba de toti cei care conduc sau au condus romania... fie din opoziti fie de la putere. sunt niste oameni de nimic care nu sunt in stare sa recunoasca valoarea nici cand valoarea vine la ei. sunt penibili, ignoranti... sunt tot ce n-ar trebui sa fie. RESPECT PT. CEI DIN REZISTENTA ANTICOMUNISTA!!!!
  • 0 (0 voturi)    
    sa fie iertati si pomeniti!! (Sâmbătă, 8 iulie 2006, 21:43)

    ionescu [anonim]

    adevaratii eroi ai acestui neam nu javrele care se fac ca instrumenteaza procesul comunistilor si al securistilor ajunji la putere si dau cu jula fir-ai ei sa fie cu tot neamul lor de banditi!!!
    Dumnezeu sa ii odihneasca si sa isi intoarca fata si catre neamul asta prapadit facand dreptatea atat de asteptata!
  • 0 (0 voturi)    
    Ana Gavrila... (Duminică, 9 iulie 2006, 1:04)

    Laura [anonim]

    intr-adevar incredibil! citeam si nu -mi venea sa cred! cata nedreptate a fost si mai exista in tara asta, cata indiferenta si cati oameni umiliti!

    Daca nici documentarele facute de dna Hosu Login n-au avut efect in randul instituttiilor si nici scrisoare catre Monica Macovei despre care mai am, inca , o parere buna sau mai aveam ...atunci nu stiu in cine trebuie sa mai speram ca va putea schimba ceva si pentru noi cei mici....
  • 0 (0 voturi)    
    Ogoranu (Duminică, 9 iulie 2006, 13:16)

    LUNGOCI SABIN [anonim]

    Cum ar putea cineva care cu adevarat a luptat impotriva comunismului sa obtina statutul de luptator anticomunist cand cei ce sunt imputerniciti sa dea eceste certificate sunt fosti securisti?!
  • 0 (0 voturi)    
    Ogararu (Duminică, 9 iulie 2006, 13:17)

    LUNGOCI SABIN [anonim]

    Cum ar putea cineva care cu adevarat a luptat impotriva comunismului sa obtina statutul de luptator anticomunist cand cei ce sunt imputerniciti sa dea eceste certificate sunt fosti securisti?!
  • 0 (0 voturi)    
    Sa ne pese! (Duminică, 9 iulie 2006, 13:38)

    gilone [anonim]

    Macar celor care au scris cu sufletul aceste comentarii despre familia Ogoranu,daca le-ar pasa,si ar fi influentati in viata lor de toate zilele de exemplul celor doi Ogoranu,si tot ar fi un imens castig lupta celor doi cu nedreptatea din acele vremuri.Si ce bucurosi ar fi Ana si Ioan Gavrila...
  • 0 (0 voturi)    
    Nu avem ce face (Duminică, 9 iulie 2006, 16:47)

    Cititor [anonim]

    Comunistii ne-au condus, ne-au indoctrinat si continua sa ne conduca in prezent.

    Ne-au invatat sa ne denuntam parintii, sa ne uitam istoria si sa ii hulim pe adevatii eroi nationali.

    Asa meritam, suntem un popor de oameni josnici, toti.
  • 0 (0 voturi)    
    O veste trista (Duminică, 9 iulie 2006, 17:57)

    george [anonim]

    Noroc sau dorinta, e ca i-am cunoscut pe amandoi.E asa cum scrie Ana Gavrila. Cei ce-au scris aici ,probabil ca nu au votat si pentru 100 de mari romani. Chiar daca ordinea este alealorie, cum poate sta Bula, langa Elisabeta Rizea ?. Unul dintre forumisti de la stirea cu 100 mari romani, se intreba ca nu intelege ce cauta Richard WURMBRAND in primii zece ? Cu toate ca respectivul declaracu seninatate ca are la "activ" 25 de ani de scoala !!?? Dealtfel, romanii de azu, nu stiu sa-si pretuiasca nici propria istorie, nici eroii.Nu sunt interesati decat de ei si apropiati, sa le fie bine si atat. Traiesc clipa, dar nu in spiritul stiut. Istoriografia a fost tot timpul prilej de discutii contradictorii, iar daca cineva are curiozitatea sa citeasca din opurile Academiei, se ingrozeste. Cativa, au incercat sa corecteze perceptia consolidata de cei peste 40 de ani de comunism, insa cu putin succes. Florin Constantiniu sau Lucian Boia. Ultimul cel putin, si-a scis toate cartile in franceza, publicate la Paris caci, nici nu se astepta la mari revelatii cu romanii.
    In partea civilizata a Europei, orice "piatra" este marcata cu tablite, semne sau scurte descrieri. In Romania,fostul primar de Cluj, in numele unui romanism personal, a dat ordin acum cativa ani sa fie demolate doua case cu valoare istorica, vechi de doua sute de ani. Ce s-a intamplat ? e la inchisoare ? Nu , e in Parlament !
    Nici nu ma gandesc ca vreodata, toti romani devin foarte interesati de istoria lor, dar e o mare diferenta sa spui ca nu stii de Sheakspeare, doar pentru ca nu trait in vremea ta ! Daca nu esti contemporan cu el sau cu Ana Gavrila, nu inseamna ca nu au fost si n-au facut nimic pentru tine !
    Dumnezeu sa-i odihneasca in pace !
  • 0 (0 voturi)    
    revenire (Duminică, 9 iulie 2006, 18:08)

    george [anonim]

    Pentru cei interesati, vezi si la adresa ; elibrarie.ro/carte.php?id=606
  • 0 (0 voturi)    
    Dumnezeu sa-i odihneasca! (Duminică, 9 iulie 2006, 18:30)

    Dragos Pislaru [anonim]

    Oameni care lupta pentru un ideal. Pentru ca tara sa fie libera...cat de rar mai gasim azi asa ceva...azi ne luptam pentru averi si pozitii sociale...cat de meschin si josnic poate fi sa interpretezi juridic o viata sacrificata...Ana Gavrila si toti ceilalti adevarati luptatori pentru dreptate nu vor banii statului ci doar recunoasterea fireasca a crezului lor, nu vor sa beneficieze de avantaje materiale ci doar sa poata sa vedea ca sacrificiul lor a fost inteles de noi restul concetatenilor lor...
  • 0 (0 voturi)    
    Tulburator (Duminică, 9 iulie 2006, 22:44)

    Dana [anonim]

    Termin de citit articolul cu lacrimi in ochi si cu durerea in suflet ca din vina unor persoane care au stat in casa la caldurica in timp ce altii traiau cu teama in suflet din cauza securitatii,unele persoane care sunt demne de tot respectul si admiratie,sunt tratate in felul acesta de catre autoritatile romanesti.Rusine sa ii fie Dnei Macovei ca nu a invatat nimic din cele relatate de dna Ana Gavrila.Rusine sa le fie celor care nu stiu sa pretuiasca ceea ce au facut cei din Rezistenta pentru noi.Toata simpatia mea fata de familia Gavrila in aceste ceasuri de durere si agonie.
  • 0 (0 voturi)    
    mda... (Luni, 10 iulie 2006, 3:15)

    muresan [anonim]

    Mi-e scarba... Nici nu pot sa spun "incredibil" in Romania. Poporul roman: o combinatie de sublim pe cale de disparitie si abject in proportie covarsitoare. Ma chinui sa ma gandesc la o natie cu un numar mai mare de oameni josnici. Fara succes. Romania rules. Cred insa cu tarie ca aceasta Doamna este in rai acum.
  • 0 (0 voturi)    
    Ce are a face miscarea legionara cu mine?? (Luni, 10 iulie 2006, 20:29)

    Alex [anonim]

    Sa le fie tarana usoara !
    ...Dar daca niste dobitoace cu ochelari de cal, fasciste si pline de frustrati si neadpatati a luptat pt libertatea mea de acum, ma bucur atunci ca nu au avut nici un succes.
    Despre ce istorie e vorba? E in istoria aia vorba de Armand Calinescu, de Iorga ??
    Legiune de jigodii !...
  • 0 (0 voturi)    
    Adevaratii eroi (Vineri, 11 august 2006, 14:58)

    Emilia [anonim]

    "Stradaniile toate viseaza armonie....Exista o dreptate si trebuie sa vie"
    Odihneste-te in pace Mosule
    Odihneste-te in pace Ana Sabadus
  • 0 (0 voturi)    
    adevarata Romanie (Sâmbătă, 19 august 2006, 6:02)

    andreea [anonim]

    Frustrare, viata de zi cu zi, lupta pentru mai multi bani? Iata
    ca exista o alta viata fara compromisuri, puritate morala,
    principii crestine si ideologice de neclintit. Exista adevarati
    romani! Asta e adevarata Romanie! Sa fie un exemplu pentru
    noi toti si sa nu lasam sa se stinga demnitatea a poporului
    nostru.
  • 0 (0 voturi)    
    cit am sa traiesc,ma straduiesc sa pun la locul meritat ,pe cei INOCENTI cu voia bunului DUMNEZEU! simt cum se ridica bariera...toate pirghiile sunt in mina LUI,aceasta e o incercare! (Luni, 23 octombrie 2006, 12:34)

    susman dorina carmen [anonim]

    Acum,am inceput demersurile in vederea declararii EROI IN LUPTA ANTICOMUNISTA,pt. cei ce au purtat cu cinste numele:TEODOR SUSMAN senior,TEODOR SUSMAN junior,AVISALON SUSMAN,marturisesc faptul ca nu ma mira tratamentul din partea celor ce ar trebui sa aplice legea.In anul 2003,am depus o cerere de declansare a procedurilor,in vederea REABILITARII post mortem pt. Susman Teodor,din respect pt.cititori,nu enumar:audiente la Parchetul de pe linga I.C.C.J. Buc. {eu locuiesc in Cernavoda},memorii,e.t.c. in august a.c.am fost la Min.Just. pt.audienta,d-l Procuror de serviciu m-a intrebat daca este declarat EROU...... i-am raspuns NU ,d-lui mi-a sugerat sa adresez cererea comisiei,am primit raspuns in care se mentioneaza faptul ca pt.operativitate trebuie sa depun documentele .Nu pot sa descriu emotiile pozitive care m-au inundat...simteam ca rugile mele adresate Divinitatii lucreaza pentru dreptate.Socrul meu,spunea:"fereasca Dumnezeu de NEOCOMUNISTI,ca-s mai rai de cit COMUNISTII" si o simtise pe pielea lui..."La vremuri NOI,tot NOI!"oportunistii de conjunctura,au chinuit multe suflete...Sa ne ridicam pe o noua treapta evolutiva,ne ajuta si ei cum pot...NU TREBUIE SA II CONSIDERAM! nici sa-i DESCONSIDERAM,au si ei rolul lor,noi TREBUIE sa nu ne inpiedicam de CIOT,chiar daca se intimpla,NE RIDICAM,NE SCUTURAM SI MERGEM MAI DEPARTE! Asta e crezul meu,trebuie sa continue cineva cu daruire,din aceasta familie,greu incercata cu respect pentru numele ce-l poarta! Sa creada in ADEVAR si DREPTATE,pt.ca e minunata lucrarea lui Dumnezeu,sa lupti cu sistemul acum,este o PROVOCARE,Cartagina a trbuit arsa si arata pt.a inflori...Noi,descendentii trebuie sa ne stim si sa ne respectam istoria,pentru a nu fi nevoiti sa o repetam...Trebuie sa ne recuperam INOCENTA primita in DAR la nastere,pe metoda:"PASILOR MARUNTI,DAR SIGURI!"Va iubesc,dragi ROMANI,impreuna suntem PUTERNICI! Nu va lasati ISPITITI de incercari,luatile ca simple PROVOCARI! !
    • 0 (0 voturi)    
      raspuns (Duminică, 12 decembrie 2010, 20:14)

      iunus [anonim] i-a raspuns lui susman dorina carmen

      oameni ca aceştia se nasc mai rar,Ogoranu,,Arnăuţoiu, Mazilu,Motrescu, Vatamaniuc,Goma,Cornea şi mulţi alţi. Leprele comuniste ceauşescu,verdeţ,iliescuşi alţi "LUPI ÎN PIEI DE OAIE" sînt mulţi, doar interes, bani şi altceva nimic. Clica politică a zileleor post decembriste sînt nişte foşti lingăi sovietizaţi.
      ROMÂNI treziţivă pentrucă ne conduc nişte săraci mintali.DUMNEZEU SĂ AJUTE ROMÂNILOR SĂ SE TREZEASCĂ PÎNĂ NU ESTE PREA TÎRZIU.
  • 0 (0 voturi)    
    Adevarul (Sâmbătă, 18 decembrie 2010, 20:58)

    Calin Moian [anonim]

    Doamne ce bine ne-a sintetizat domnul Ogoranu in cartile lui, ar trebui sa fie manuale scolare!!!
  • 0 (0 voturi)    
    Adevarul (Sâmbătă, 18 decembrie 2010, 20:58)

    Calin Moian [anonim]

    Doamne ce bine ne-a sintetizat domnul Ogoranu in cartile lui, ar trebui sa fie manuale scolare!!!
  • 0 (0 voturi)    
    rezistenta anticomunista (Luni, 20 decembrie 2010, 8:20)

    mitic [anonim]

    Atita timp cat nu i-am uitat neamul romanesc e inca treaz.Fie ca memoria lor sa fie tinuta in viata cat mai mult.Adevaratii romani nu trebuie uitati si nu vor fi uitati nicioadata.
    Nu conteaza instantele care dau verdicte bune sau nu, istoria s-a scris fara instantele astea si istoria romanilor nu poate fi stearsa de nici o instanta, comitet sau adunare.
    Cinste lor , sa le fie tarina usoara , tuturor luptatorilor din rezistenta anticomunista si sa nu uitam niciodata faptul ca ei nu au plecat capul in fata comunismului care ne-a adus in halul in care suntem si astazi.
  • 0 (0 voturi)    
    RESPECT (Marţi, 22 februarie 2011, 1:16)

    ozzy [anonim]

    Tot respectul pentru acesti OAMENI, care si-au jertfit viata si familiile pentru ROMANIA,dar oare Romania ce afacut si ce face pentru ei?
  • 0 (0 voturi)    
    bestiile comuniste (Vineri, 14 iulie 2017, 21:06)

    Monica macovei [anonim]

    Ce pretentie a avut de la Macovei care a fost procuror pe timpul plotogarului.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version