Educatia si criza fara final (de Florina Juncu)

de Florina Juncu     Cotidianul
Sâmbătă, 8 iulie 2006, 0:00


Din pacate, s-a intimplat, din nou, in urma unor scandaluri. Probabil ca, o data cu inceperea concediilor, scandalurile subiectelor pentru examene vor fi date uitarii. Invatamintul este lasat in paragina si a devenit un „no man’s land“, in care se descurca fiecare cum poate.

S-au facut, in repetate rinduri, schimbari si schimbari ale schimbarilor, lipsite de coerenta si neunitare. S-a incercat, mereu, o modernizare „din mers“. Efectele previzibile ale tuturor acelor masuri au fost confuzia, nesiguranta si iritarea. Tot mai multi tineri au ales sa iasa din sistem, spre alte domenii (unii avind in buzunar bilete de avion spre Canada, Spania...).

Cei care ramin se lupta sa schimbe mentalitati, obiceiuri. Multi dintre cei in virsta si-au creat mecanisme de a se afirma, de a se impune (mecanisme bazate pe vechile metode si prejudecati), pe care le perpetueaza, dorind sa le „paseze“ nou-venitilor in breasla.

Ca tinar profesor, nu doresc sa-i acuz pe toti colegii mai batrini decit mine. Exista si oameni deosebiti, dar si acestia recunosc faptul ca sistemul este „bolnav“. M-am convins de aceasta boala in anul in care am participat, in calitate de corector, la examenele de capacitate si de bacalaureat. De atunci am refuzat sa mai particip.

N-am uitat indignarea pe care am simtit-o in timpul probei orale, la limba si literatura romana, cind colegul de comisie, om cu multa vechime, cu renume, fost si actual inspector, a scos din buzunar un petic de hirtie, pe care tocmai il primise. Era o lista cu nume ale unor elevi, fata de care trebuia sa fim mai indulgenti.

O surpriza mai mare mi-a fost „pregatita“ de corectarea lucrarilor scrise, la examenul de bacalaureat. In cladirea centrului de corectare, multi colegi, dintre cei trecuti de 40 de ani, se plimbau prin sali, in cautarea anumitor lucrari. Se uitau prin teancurile atribuite fiecarui profesor, pentru corectare. Isi cereau voie formal si fara jena.

Cautau lucrari cu semne distinctive, foarte ingenios alese. Unele aveau anumite citate, expresii rare, „in rindul al doilea, la subiectul al treilea“, Altele, „un 3 taiat, pe ultimul rind, de la pagina a doua“.

Daca aveai „norocul“ sa se afle vreuna dintre acele lucrari in teancul tau, incepeau explicatiile: „E nepotul nu-stiu-cui, e copilul lui X, elev bun, dar cam emotiv, asa ca... sa fiti mai ingaduitoare, ii trebuie nota mare, vrea sa mearga la facultatea...“. Unii veneau si a doua oara, sa vada ce nota a primit acea lucrare.

La capacitate, am fost apostrofata de secretara unei comisii de examen, pentru ca am dat note intre 4 si 5. Sustinea ca, din cauza mea, vor fi o gramada de contestatii, ca elevii vor spera sa mai cistige niste sutimi, pina la 5... Mi s-a spus ca trebuia fie sa urc notele pina la 5, fie sa le scad sub 4. Ii era teama ca nu vor iesi bine in statistici. Si atunci? Nu mai exista note ca... de exemplu... 4,58?

S-ar putea scrie multe despre metodele de „ajutare“ a elevilor, dar mai important este, cred, sa fie analizate cauzele care duc la asemenea manifestari in invatamint. Trebuie sa recunoastem ca nu doar unii dascali sint vinovati, ci si multi parinti. Este o complicitate... Totul incepe, as zice, de la actualul sistem de admitere in facultati.

Cum media de la bacalaureat devine aproape unicul criteriu, se ajunge la situatii in care unii parinti, dorind sa-si vada copiii intrati la anumite facultati, fac presiuni asupra profesorilor, oferindu-le cadouri, bani. Daca nu „merge“ asa, cauta alte metode de a impresiona sau chiar de a intimida, prin relatiile pe care le au, prin pozitia sociala pe care o detin.

O alta cauza ar fi criteriile dupa care sint apreciati profesorii, dupa care sint clasificate unitatile scolare. Am ramas tributari vechiului sistem comunist de a vedea totul doar in cifre si procente. Trebuie sa raportam cu totii ca am indeplinit planul! Dascalii se lupta pentru renume, deoarece astfel vor fi mai solicitati pentru meditatiile care le completeaza veniturile.

Iar renumele ti-l capeti atunci cind elevii din clasele la care predai sau pe care ii pregatesti in particular iau note cit mai mari la bacalaureat sau la testarile nationale. Se ajunge la un sistem de serviciu contra serviciu, intre unii profesori, adica „eu il trec pe al tau, da’ il treci si tu pe al meu“.

Si cum sa nu se implice directorii de institutii scolare in asemenea fapte!? Au tot interesul ca elevii din scoala pe care o conduc sa-si ia cu totii examenele si cu note cit mai mari, deoarece vor iesi bine in statistici si, in functie de acestea, institutia va obtine un punctaj mai bun, deci finantari mai consistente.

Guvernarile de dupa ’89 sint responsabile pentru aceste comportamente carora le-au dat nastere, lasind invatamintul slab finantat. Universitatile accepta actuala metoda de admitere, deoarece este mai ieftina si mai atractiva, aducind mai multi studenti, platitori de taxe care asigura bugetul facultatilor.

Cu totii, dascali, directori si inspectori, lupta, de fapt, pentru niste bani in plus, pentru sine sau pentru institutiile pe care le conduc. Guvernantii nostri nu inteleg ca un invatamint de buna calitate, ca orice serviciu sau obiect de calitate superioara, se obtine doar cu bani multi.


















65 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version