In Romania, E-urile din alimente nu pot fi depistate in laboratoare. Determinarea prezentei sau concentratiei aditivilor va fi obligatorie peste sase luni.
Un laborator pentru analiza aditivilor alimentari poate fi profitabil in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana.
Desi vor fi absolut necesare dupa 1 ianuarie 2007, infiintarea unor asemenea laboratoare este foarte costisitoare. „Numai aparatura necesara costa citeva milioane de euro, la care se adauga acreditarea laboratorului si a fiecarei analize.
Acreditarea inseamna alte citeva zeci de mii de euro. Punerea la punct a unui laborator costa intr-adevar foarte mult, dar va fi foarte profitabil, pentru ca dupa aderare va trebui sa monitorizam strict prezenta aditivilor in alimente’’, a precizat Gheorghe Mencinicopschi, directorul general al Institutului de Cercetari Alimentare.
260 de aditivi
Infiintarea unor laboratoare este necesara intrucit cele existente in Romania pot efectua analize doar pentru determinarea E-urilor mai simple. „Laboratoarele noastre nu pot efectua orice analiza, deoarece nu au dotarile necesare unor determinari complicate’’, a spus Camelia Pirvan, reprezentantul Institutului de Igiena si Sanatate Publica.
Probleme apar atunci cind un producator „calca strimb’’ si foloseste un aditiv interzis sau unul care desi este permis nu poate fi analizat. „In laboratoarele noastre, din cei peste 260 de aditivi admisi doar citiva pot fi determinati.
Dupa aderare va trebui sa analizam totul si, daca nu vom fi in stare sa punem la punct niste laboratoare competitive, va trebui sa ducem probele in strainatate sau vor veni altii sa deschida laboratoare la noi pentru ca afacerea este foarte profitabila, intrucit analizele costa mult si sint platite de beneficiari’’, a spus Mencinicopschi.
Nu se mai vinde nimic fara analize
El a aratat ca problema la noi in tara este ca autoritatile nu se implica suficient si nu realizeaza inca importanta acestei activitati. Ar trebui sa existe o monitorizare stricta a aditivilor alimentari, dar deocamdata totul este pe hirtie. „Se face o supraveghere de inspectorii de sanatate publica, care dispun efectuarea unor analize la sesizarea celor interesati.
In plus, au si un plan de inspectie, dar nu stim cite analize sint efectuate lunar’’, a spus Pirvan. Pentru ca nu exista un plan national bine pus la punct in acest sens, autoritatile paseaza problema de la una la alta.
De exemplu, responsabilii Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare spun ca ei doar coordoneaza activitatea de asigurare a sigurantei alimentare si ca au delegat problema aditivilor alimentari celor de la Ministerul Sanatatii.
