Un jurnalist de la „Ziua”, inarmat cu o asociatie civica, a depus la CNSAS o lista cuprinzand numele a 200 de ziaristi, pentru a afla daca acestia au fost informatori ai Securitatii.
Excelenta idee! Pacat ca demersul sau este afectat de doua mici erori: 1. lista nu e completa; 2. pe lista apare si seful sau de la ziar, Sorin Rosca Stanescu.
Or, acesta a fost dovedit drept ciripitor la Securitate inca de la inceputul anilor ‘90, motiv pentru care a si fost concediat de la „Romania libera”.
Si atunci, cum sa intrebi CNSAS daca turnatorul a fost turnator? Unde-i logica? Si cum sa-l pui pe Rosca Stanescu, informatorul dovedit, pe aceeasi lista cu ziaristi care n-au avut nicio legatura cu Securitatea? Acest mic „amanunt” pare a face parte dintr-un plan de spalare a directorului de la „Ziua”, printr-o operatiune de culpabilizare colectiva.
In rest, demersul este unul bine-venit. Da, vrem sa-i cunoastem pe securistii din presa! Da, publicul are dreptul sa stie cine se afla in spatele unui ziar sau al unui articol!
Nu, niciodata nu e prea tarziu pentru a face curatenie pe scena publica! Mai ales ca multi turnatori din timpul dictaturii si-au perpetuat obiceiurile si pe vremea democratiei.
In acest context, este ciudata pozitia adoptata de presedintele Clubului Roman de Presa, Cristian Tudor Popescu. Domnia Sa incearca sa arunce in derizoriu o actiune de igienizare a breslei pe care o reprezinta.
Pentru asta foloseste argumente demne de „Adevarul” anilor ‘90-’91, care in cuget si-n simtiri nu divortase inca de „Scanteia” ceausista. Sau demne de Sergiu Andon, scanteistul afirmat plenar prin celebra spurcaciune-editorial „Fir-ai al dracu’, Majestate!”.
Ori de Darie Novaceanu, minerul de serviciu al redactiei in care, printre dinozauri, brontozauri, tyranozauri si alte animale preistorice, isi facea loc, timid, mamiferul Cristian Tudor Popescu.
Actualul domn Popescu are dreptate cand spune ca deconspirarea trebuie facuta nominal (X a colaborat cu Securitatea, Y si-a turnat colegii), si nu impersonal („cel putin sase ziaristi”, „trei cunoscuti sefi de gazete” etc.). Obiectiile sale fata de formule generale, cetoase, sunt perfect justificate.
Acelasi Cristian Tudor Popescu se afla insa pe o pista alunecoasa atunci cand trateaza cu ostilitate insasi ideea deconspirarii securistilor din presa.
Pledoaria sa in acest sens este socanta: „ziaristii sunt persoane private”; ei „nu incaseaza bani de la stat si nu candideaza pentru functii publice”; „nu au acelasi statut pe care il au ministrii sau parlamentarii”, deci nu ar trebui sa fie verificati.
Brrr... Sper, sincer, ca aceasta pozitie nu este influentata de vreun secret tenebros, pe care domnul Popescu il stie si noi nu. Ziaristii, intr-adevar, nu consuma bani publici, dar sunt omniprezenti in spatiul public.
Apar la televizor mai des chiar si decat politicienii. Si, de regula, nu vin sa vorbeasca despre starea vremii, ci ataca subiectele arzatoare ale natiunii. Analizeaza. Comenteaza. Ataca. Se apara. Isi dau cu parerea. Sunt intransigenti. Promoveaza moralitatea.
Stop! Moralitatea - asta-i cheia! Cum sa dai lectii de moralitate cand ai fost un turnator ordinar la Securitate? Eventual poti sa stergi praful printr-o redactie, dar si asta e riscant: cine stie la ce potlogarii te impinge reflexul de a da raportul undeva, cuiva...
Personal, abia astept un raspuns concret de la CNSAS. Cunosc un personaj - lucreaza la ziarul lui Felix - despre care as baga mana in foc ca are opere complete in bibliotecile Securitatii.
A fost parasutat in presa prin anii ‘70, ca tanar „activist de presa”. Are gena de turnator. Iar gena asta nu dispare asa, peste noapte, doar pentru ca a trecut peste noi o Revolutie...
