Italia a enervat iar sute de mii de microbisti din Romania. De data asta nu pentru ca „Squadra azzurra” a castigat cel de-al patrulea titlu mondial, iar noi, fratii lor de ginta latina, am ratat trei turnee finale la rand. Acum, italienii s-au apucat sa-si curete fotbalul de coruptie.

Au fost ascultate telefoane, s-au deschis procese, Justitia si-a facut treaba si sentintele au fost dure: Juventus Torino - retrogradare in serie B, cu 30 de puncte de penalizare in campionatul viitor, Fiorentina - retrogradare si 12 puncte penalizare sezonul viitor, Lazio - retrogradare si 7 puncte penalizare, AC Milan ramane in serie A, dar incaseaza 15 puncte penalizare.

In plus, au mai fost suspendati si amendati o multime de presedinti de cluburi, sefi ai Federatiei Italiene de Fotbal si arbitri. Dar cu asta ne-au ingropat singura noastra consolare, coruptia care macina fotbalul de pretutindeni. „Dom’le”, zice mereu nea Mitica Dragomir de la Liga, clipind smechereste din ochi, „asta e, aranjamente se fac peste tot”.

Si, da de inteles „Corleone”, aranjamentele astea raman nepedepsite pentru ca, nu-i asa, „fotbalul e un fenomen social”, fotbalul e pentru popor.

In emisiunile TV de dupa etapa oamenii de fotbal de la noi au pedalat atat de mult pe ideea asta anul trecut, incat mai aveau putin si propuneau masuri de protectie sociala obligatorii in Divizia A, cum ar fi blatul minim pe campionat, aplicat in interesul tarii, ca sa nu oboseasca prea mult cluburile noastre europene.

Acum, dupa ce ca suntem siliti duminica sa comparam jocul lui Cannavaro cu lufturile lui Perja, pe Grosso cu Moti si pe Del Piero cu Andrei Cristea, ne-a murit si bucuria coruptiei caprei italienilor.

Mitica Dragomir are dreptate pana la un punct. In fotbalul mondial, ca in orice alt domeniu unde se invart sute de milioane de dolari, exista si coruptie. Dar, in Occident, cand sunt descoperite, coruptia si aranjamentele sunt taxate fara mila. Mafia croata a pariurilor a maculat anul trecut Bundesliga si politia a inceput sa faca turul cluburilor.

In final, arbitrul german Hoyzer a intrat la puscarie. In Belgia, dupa ce a vandut meciuri la indemnul unui samsar chinez, Marius Mitu s-a ales cu trei ani de suspendare. Italia a reusit performanta notabila de a pedepsi atat persoanele fizice implicate, cat si puternicele branduri beneficiare, Juventus si Milan.

Un simplu exercitiu de imaginatie constand in inlocuirea numelor echipelor italiene sanctionate cu Steaua, Dinamo sau Rapid, da un rezultat demn de un film SF. Conducatorii de cluburi si-ar rupe hainele in prime time la TV, tipand ca au fost lucrati de dusmani si indemnand fanii sa iasa in strada.

Pana si timida incercare de a penaliza scandalurile rasiste de pe cateva stadioane a fost inabusita in fasa pentru ca „titlul, campionatul, nu se joaca la masa verde”. Asa, campionatul nostru se joaca prin cateva meciuri directe, plus reciprocitati si cumparaturi „de asigurare” in final.

Sistemul asta a dus la niste blaturi uluitoare, cum ar fi un celebru Ceahlaul-Dinamo 1-2 in 2002. In campionatul care s-a incheiat, ca sa mai dam alte exemple, Rapid a batut la Cluj cu 3-1 si l-a umplut de bani pe stelistul Radoi care a pariat zeci de milioane pe victoria rivalilor. In contrapartida, Gigi Becali n-a vrut sa riste nimic, iar Steaua a batut Vasluiul cu 4-0 acasa la moldoveni.

Dupa meci, Adrian Porumboiu, un fost arbitru care cunoaste „fenomenul”, i-a facut nemernici pe jucatorii echipei sale.

Culmea este ca, spre deosebire de Occident, nici nu e greu sa descoperi meciurile trucate. „Actorii” sunt penibili, iar conducatorii de cluburi isi prezinta aranjamentele ca pe niste contra-blaturi cu care vor sa anihileze actiunile similare ale adversarilor. Nu de putine ori, acesti conducatori se dau in gat unii pe altii.

In Italia, Federatia de Fotbal, ajutata de Justitie, si-a dus la bun sfarsit propria ancheta. La noi, o federatie condusa de „Nasul” Mircea Sandu n-are absolut nici o sansa sa finalizeze o ancheta similara.