Aflam ca iesirea la rampa de luni a celor trei liberali nemultumiti - Mona Musca, Theodor Stolojan si Valeriu Stoica - l-a infuriat atat de tare pe Ludovic Orban, incat acesta a cerut verificarea dosarelor lor la CNSAS.

Desigur, orice verificare este intotdeauna justificata, dar tot justificata este si intrebarea: oare daca cei trei nu ar fi exprimat critici publice la adresa conducerii PNL ar mai fi cerut seful lor ierarhic verificarea dosarelor? Sau recursul la CNSAS a devenit cumva o arma politica? Subiectul merita urmarit si dezbatut in aceasta vara a vrajbei politice ajunse la paroxism.

Privind lucrurile din perspectiva unei istorii recente, vom vedea ca problema este mai profunda si necesita solutii mai ample decat aceea care i-a venit acum in cap domnului Orban: de cate ori s-au aflat la putere partidele de centru-dreapta, de atatea ori au fost macinate de lupte interne.

Nu numai CDR s-a lasat sfasiata de rivalitati cand s-a aflat la guvernare, ci intreaga coalitie de atunci, in care nici PD nu se simtea bine ca partener loial, si nici partidele "romanesti" nu reuseau sa stabileasca o relatie de parteneriat real si sincer cu UDMR.

In plus, PNTCD s-a autodistrus sub povara razboaielor interne. Pe atunci, liberalii erau mai echilibrati si mai coerenti, dar nu ei detineau functia de prim-ministru. Astazi insa o detin si sunt supusi aceluiasi virus care pare sa macine orice partid de centru-dreapta in momentul in care accede la conducerea echipei guvernamentale.

O fi fatalitate, cum zice un personaj al lui Caragiale, o fi opera maestrilor diversiunii care au operat constant dupa 1990, or fi inconstienta si iresponsabilitatea liderilor politici - sau poate toate la un loc si inca ceva pe deasupra.

Cert este ca, indiferent cat de tare se vor supara liderii PNL, problemele partidului nu se limiteaza la demersul de luni al Monei Musca si al colegilor ei. Contestarile in partid vin din mai multe directii, cu motivatii diferite.

A doua incercare de a institui o alternativa la PDSR/PSD este asadar si ea supusa unor grele incercari. Lectia guvernarii 1996-2000 a fost irosita; aceleasi greseli revin obsedant in aceeasi tabara politica. Principalul partid al coalitiei guvernamentale, PNL, este amenintat de conflicte interne, iar o posibila slabire a sa va dezechilibra politica romaneasca.

Dar despre ce echilibru mai poate fi vorba cand nici in tabara opozitiei lucrurile nu stau mai bine? Spre deosebire de adversarii sai, PSD/PDSR a fost unit si puternic la guvernare. Disputele au aparut atunci cand a pierdut puterea. Ne amintim de fuga APR din 1997 in frunte cu liberalul de acum Teodor Melescanu.

Dar daca atunci partidul si-a revenit rapid si a castigat relativ usor alegerile din 2000, nu asa stau lucrurile in 2006: PSD nu si-a revenit dupa esecul lui Adrian Nastase la prezidentiale.

Incercarea de a schimba fata partidului prin alegerea lui Mircea Geoana ca presedinte nu a dus la reformarea si primenirea partidului, ci doar la fragmentarea sa in mai multe tabere. In zadar se agita grupul de la Cluj: portile spre reforma si innoire raman ferecate, iar partidul este propriul sau prizonier.

In aceste conditii - in care coalitia aflata la putere este macinata de conflicte, iar principalul partid al opozitiei complet ineficient si ravasit - ce sa aleaga bietul cetatean? Unde sa auda un mesaj coerent in aceasta cacofonie de voci suparate si puse pe cearta?

Raspunsul este dat de sondaje, cele adevarate, nu cele incropite la comanda: ele ne vorbesc despre ascensiunea lui Gigi Becali, omul cu un discurs simplu si direct, cu bani si cu succes.

Omul care le da bani pesin sinistratilor atunci cand autoritatile impart firmelor prietene contractele pentru reconstructia caselor; care stie sa foloseasca fotbalul, biserica si televiziunea pentru a-si promova imaginea.

Nimeni nu pare sa fi inteles nimic din experienta anului 2000, cand Corneliu Vadim Tudor a castigat voturi datorita mesajului sau justitiar si anti-sistem si imprastierii electoratului CDR intre Theodor Stolojan si Mugur Isarescu.

Probabil ca Gigi Becali nici macar nu are dosar la CNSAS, deci este "curat". Cu ce arme il vor invinge partidele devenite deja traditionale? Ma tem ca, in miopia lor politica avansata si orbite de disputele lor interne, irelevante pentru marea masa a cetatenilor, nici macar nu si-au pus aceasta intrebare.