Basescu nu a decapitat Serviciile dupa ce le-a mingiiat indelung pe freza, ci le-a dat dreptul de a lucra corect si le-a pedepsit pentru ca au lucrat incorect. Acest tip de contract nu e o manevra, un ordin sau un abuz, ci un principiu de drept: prezumtia de nevinovatie. Atit si mult mai mult.

La mijlocul saptaminii trecute, Romania isi fixase intilnire cu nasa ei de botez postcomunist, anarhia. Statul, indrumat de functionari bezmetici, era gata sa se dizolve in Republica Bunului Plac, cu vila la lac.

O padure de institutii asista, cu ochii bine inchisi, la fuga de sub nici o escorta a unui adversar mortal: Omar Hayssam, traficant arab de fonduri si terenuri romanesti, copil adoptiv al PSD, mijlocitor de rapiri. Comedia a inceput, in aprilie, dupa tipicul pervers, slefuit, pina la desavirsire, de Justitie si de fortele de ordine.

Atunci, Hayssam devenea cel mai proaspat mare inculpat, lovit de boli incurabile, pe treptele tribunalului. Eliberat din motive medicale, Hayssam a disparut si e, acum, la adapost. De ce nu, in Liban, tara in care Hayssam poate schimba, fericit, catusele pe Katiuse? Extragerea lui Hayssam din bratele moi ale legii a adus vestea ca fiecare roman a devenit proprietarul de drept al exasperarii.

Ca orice e posibil si nimic interzis in Romania. Ca oricine poate minti si unelti fara teama. Ca nepasarea si sminteala sint aparate chiar de Justitie si acoperite de prostia celor ce au jurat sa stea cu ochii pe raufacatori. Aceasta stare ameninta sa impuna legea junglei cu plasma.

In acest moment a intervenit presedintele Basescu, si pornind de aici trebuie inteleasa revolta acestui om de stat care se scufunda, sezonier, in populism si reapare, salutar, in momentele de criza.

Debarcarea simultana a celor trei sefi de servicii secrete si a procurorului general a tras o linie, in ultima clipa.

Acum citeva luni, interventia presedintelui ar fi fost un act pur politic. Acum, ea e un serviciu public. Garda plantata de PSD la portile statului a fost secerata, dar nimeni nu poate conchide ca presedintele a lovit anume in fostii colegi de partid ai lui Hayssam. In schimb, toata lumea are dreptul sa constate ca incompetenta criminala a fost pedepsita, sub acuzatia de incompetenta criminala.

Presedintele Basescu a promis ca va apara statul si ca va lovi mediocritatea. E exact ce s-a intimplat. De ce acum? Pentru ca ordinea de drept, sau macar fantoma ei proeuropeana, era amenintata cu disolutia. Pina acum, legea era batjocorita dantelat, pe chestiuni de teologie procedurala. Patriciu si Tender dantuiau cu avocatii, oarecum atenti sa nu iasa din tarcul juridic.

Hayssam si complicii sai directi si indirecti sint prelungirea acestui antrenament nesabuit, dar au o forta incomparabil mai mare. Ei amenintau cu surparea finala. Trei sefi de servicii secrete si un procuror general au fost surprinsi in faliment si invitati sa paraseasca scena. Nici o dezicere.

Basescu nu a decapitat Serviciile dupa ce le-a mingiiat indelung pe freza, ci le-a dat dreptul de a lucra corect si le-a pedepsit pentru ca au lucrat incorect. Acest tip de contract nu e o manevra, un ordin sau un abuz, ci un principiu de drept: prezumtia de nevinovatie. Atit si mult mai mult.

Gestul presedintelui e un fel realist de a opri deraierea prin pasivitate si discursuri. Caci, Traian Basescu a reusit, in citeva ore, ce n-au putut idealurile anticomuniste in 16 ani. Romania a incercat si mai incearca, din mers, o rasturnare de mentalitate, prin teze si angajamente civice. Unele au mentinut in viata valori mari, majoritatea au obosit.

Ideologia anilor ’90 s-a transformat, cu timpul, intr-o stanta de comisii care catalogheaza, dar nu influenteaza. In cursul acestui razboi fara spor, mai toata lumea a uitat ceva elementar. Partidul si Securitatea au fost vinovate si de violenta, si de neghiobie. Ele au condus Romania cu o incompetenta monumentala, vreme de 50 de ani.

Mostenitorii lor nu s-au dezis, ci au continuat docil linia descalificarii fundamentale. Ei au facut, desigur, averi fabuloase, dupa ’89, insa n-au reusit sa se catere la un nivel minim de competenta. Acesta e punctul lor slab si aici a lovit presedintele Basescu.

E singurul fel in care toxicitatea trecutului poate fi masurata in fapte, nu in discursuri, in delicte inadmisibile care aduc o excludere de necontestat. Inlocuirea celor patru nu e inca un gest de gherila à la Basescu, ci un model. Firul care duce, pragmatic, incet si credibil, spre iesirea din labirintul postcomunist.

Indiferent de trecut - pare sa spuna presedintele Basescu - ramin cei care stiu sa faca lucruri bune. Ceilalti pleaca.