Trei sint motivele pentru care am decis sa scriu despre Carol Sebastian, Kuki pentru prieteni: 1- pentru ca il cunosc si il pretuiesc ca jurnalist de mai bine de zece ani; 2- pentru ca eu cred ca nu poti anula dintr-un condei o existenta profesionala exemplara datorita unui episod de care, evident, cel in cauza nu poate sa nu fie decit adinc stinjenit dar care analizat mai in detaliu lasa loc la
nuante care nu trebuie estompate, mai ales daca luam in calcul faptul ca si-a avertizat chiar el „victima” sa de acum douazeci de ani; 3- in fine, pentru ca mi se pare gresit si nedrept sa-l amesteci pe Carol cu Dan Voiculescu si Vadim Tudor, asa cum o face dezinvolt un editorialist simbata trecuta.
Nu de alta, dar in cei mai bine de 15 ani care au trecut din 1990 incoace am avut destule momente critice pentru societatea romaneasca, e suficient sa amintim mineriadele si chiar ultimul mandat PSD, care sa ne permita sa judecam caracterul oamenilor de linga noi si altfel decit am fi facut-o imediat dupa caderea lui Ceausescu.
O caracteristica paradoxala a discursului public de dupa 1990 e aceea ca atunci cind a venit vorba despre relatiile cu Securitatea blamul a cazut mai ales asupra celor care au fost mai degraba victime colaterale ale acesteia, oameni impinsi de imprejurari nefericite intr-o colaborare pe care nu au avut curajul de a o respinge.
In schimb multi oamenii cheie ai fostului regim, marii privilegiati ai acestuia, se simt si astazi bine mersi. Mai mult, primii care sar sa ii infiereze dispretuitor pe fostii informatari sint exact cei care au contribuit decisiv la constructia mecanismelor de recrutare si utilizare pe scara larga a acestora.
Pe listele PRM au intrat in Parlament destui ofiteri superiori ai fostei politii secrete comuniste. Altii au defilat si defileaza inca in spatiul public convinsi ca dosarele lor se afla la loc sigur, e drept o convingere care s-a zdruncinat serios in ultimul timp, mai ales dupa episodul Dan Voiculescu - Felix.
Problema e ca in timp ce pentru oameni de genul regretatilor Stefan Augustin - Doinas si Alexandru Paleologu sau acum Carol Sebastian care au trebuit sa se confrunte la un moment dat cu astfel de rani deschise din trecut impactul, presiunea emotionala, problemele de constiinta sint imense, altii, profitorii vechiului regim dar si ai perioadei post-comuniste, fosti colaboratori entuziasti ai Securitatii, nu dau nici un semn ca ar fi macinati de vreo jena morala.
Demersul de desconspirare a ziaristilor care au colaborat intr-un fel sau altul cu fosta Securitate intreprins de Civil Media e pe fond corect. Unii jurnalisti, comentatori sau analisti politici, cum au mai fost botezati in ultimii ani, au capacitatea de a influenta modul in care se contureaza curentele de opinie publica intr-o masura semnificativ mai mare decit majoritatea politicienilor.
Asa ca nu e deloc lipsit de interes sa stim daca exista sau nu unele posibile motivatii ascunse ale gesturilor lor. Doua sint temerile care ne fac sa ne punem totusi si unele intrebari asupra contextului si motivatiei din spatele initiativei.
Numarul mult prea mare de nume aglomerate aproape buimac pe listele succesive poate crea confuzie si obtura pina la urma responsabilitatile cu adevarat importante. Cu sau fara angajament un personaj ca Vadim Tudor a facut mai mult rau societatii romanesti, inainte si dupa 1989, decit o intreaga armata de informatori pusi la un loc.
In al doilea rind, ca si in cazul Legii lustratiei, exista suspiciuni ca ofensiva desconspirarilor din ultimul timp e de fapt parte a bataliei politice dintre cele doua palate. Sigur ca indiferent de motive e bine sa scoatem la lumina petele din trecutul unor persoane influente din spatiul public.
Numai ca acest gen de motivatii pune intre paranteze dimensiunea morala a demersului si ridica semne de intrebare privind maniera in care se aleg numele trimise spre verificare la CNSAS.
Chiar unii dintre apropiatii lui Carol ii reproseaza fie ca a intirziat prea mult cu marturisirea publica fie ca tonul adoptat in interviul dat „Cotidianului” nu ar fi fost cel mai potrivit. Poate ca au dreptate, desi nu e tocmai usor de judecat framintarea sufleteasca prin care trece in astfel de momente cineva cu temperamentul si pasiunea profesionala a lui Kuki.
Dar sa nu incurcam forma cu fondul. Nu abilitatea de a comunica in acest gen de situatii limita ar trebui sa ne preocupe in primul rind ci ceea ce ramine dupa ce tragem linie.
Ce atirna mai greu in balanta: un moment de slabiciune din trecut cu urmari minore chiar in opinia lui Andrei Bodiu, cel urmarit de Max, alias Carol Sebastian, sau impactul pe care acest jurnalist de exceptie l-a avut ani si ani de zile, de la microfinul BBC sau de la Radio Mix, din paginile Evenimentului Zilei sau Romaniei Libere, asupra evolutiilor din societatea romaneasca? De raspunsul pe
care il vom da la aceasta intrebare depinde in mare masura viitorul profesional al unia dintre cei mai talentati oameni de talk show din peisajul media autohton.
