Hayssam-Gate:

Va mai apuca Basescu al doilea mandat? (de Banyai Peter)

de     Bursa
Marţi, 25 iulie 2006, 0:00


Demisii de onoare?

De ce si-au dat demisiile onorabilii sefi ai serviciilor secrete, plus procurorul general Ilie Botos? Nu suntem obisnuiti cu asemenea gesturi, dimpotriva: "onorabilii" pareau lipiti de scaun pe veci. De ce au disparut totusi asa de brusc? Si de ce toti patru simultan?

Disparitia lui Omar Hayssam este un eveniment foarte grav. Dar - in lumina istoriei politice postdecembriste - acesta nu ar fi un motiv suficient pentru a justifica asemenea demisii. Pe de alta parte, responsabilitatile celor patru sunt foarte diferite, institutiile conduse de ei avand atributii clare, distincte.

SIE este absolvit de orice vina, intrucat nu are sarcina sa pazeasca detinuti, sa impiedice fuga, sa urmareasca in tara. Prin urmare, daca sunt vinovati toti patru, atunci demisionarii au fost trasi la raspundere pentru altceva, pentru un sir de delicte mai vechi, care au culminat cu disparitia lui Hayssam.

Evident ca SIE a avut de-a face cu Hayssam numai in faza rapirii jurnalistilor romani in Irak. Oficial, serviciul s-a implicat in operatiunea eliberarii, dar foarte posibil (si, vai, greu de dovedit) a avut un rol si in planuirea ei. Si atat. Dupa revenirea glorioasa a ziaristilor, SIE nu mai avea nicio treaba.

Rapirea din Serai
Vrem, nu vrem, analiza disparitiei lui Hayssam reclama recapitularea inceputului, adica rapirea si scopul rapirii. Daca imi amintesc bine, "basmul" a inceput cu: "A fost odata ca niciodata un print Hayssam pus pe eliberarea ostatecilor, isprava pentru care regele urma sa-l sa scape din regatul care-l urmarea."

Parea incredibil - de la bun inceput. Acum devine absurd: cu un an si jumatate inainte, bogatul si cvasi-necunoscutul Hayssam, plin de relatii suspuse, nu gasea nicio modalitate de a fugi; odata convertit in "Teroristul nr. 1", cu faima internationala si saracit (Traian Basescu ne-a povestit ca si-a imprastiat averea), iata - a reusit s-o stearga din tara.

Permiteti-mi sa resping ambele variante: inainte ar fi putut fugi fara a organiza vreo rapire, iar acum ma indoiesc ca ar fi reusit sa paraseasca tara fara un ajutor insemnat. Cu alte cuvinte, Hayssam nu putea organiza rapirea fara complicitatea serviciilor (era strict supravegheat), iar acum nu putea fugi fara asistenta acelorasi servicii.

Poate fi vorba de o neglijenta, superficialitate a "organelor"? Exclus!
Acum un an, insusi presedintele Basescu ii ameninta pe medicii care si-ar fi permis eliberarea vreunui act pentru a-l scapa pe Hayssam. Si totusi, exact asta s-a intamplat acum. Isi poate cineva inchipui ca serviciile secrete nu ar fi reactionat din lene sau din superficialitate cand Hayssam a fost eliberat?

Timofte s-a laudat cat de strict l-a supravegheat pe Hayssam in decursul a multor ani. Ce sa credem, ca dupa iesirea din inchisoare a devenit neinteresant? Putea fi neglijenta? Oamenii acuzati de terorism sunt strict monitorizati chiar si in inchisoare. Sa fim seriosi!

In conditiile actuale, nimeni din politie, serviciile secrete, zona politica sau administrativa nu ar fi riscat sa-l ajute sa fuga pentru (ceva) bani, oricat de multi. Deci, a existat o vointa, o dorinta de "undeva de sus", de a-l vedea plecat, redus la tacere.

Sa revenim la momentul rapirii. Ce scop a avut, cui o fi folosit? Repet, pentru Hayssam asta era o metoda prea periculoasa, inutil de intortocheata pentru a scapa din tara.
Cine a fost, de fapt, marele castigator al rapirii? Evident, serviciile secrete. Si Basescu. Dar, sa speram, ca in povestea rapirii el a fost doar manipulat, pacalit de servicii. Dar s-a lasat pacalit intr.un mod bizar.

Dupa revenirea in tara, Ohanesian a declarat ca a fost martorul unor lucruri foarte grave, pe care nu doreste sa le faca publice, dar vrea sa le povesteasca presedintelui - in particular.

Basescu, fara sa ezite, a refuzat orice inilnire, discutie, contact cu Ohanesian. Nu vroia sa afle? Sau, stia cam ce af fi putut descoperi Ohanesian?

Promisiunile electorale si serviciile

Eliberarea ostaticilor din Irak a fost prima si, deocamdata, ultima "fapta eroica" a serviciilor secrete din Romania (mi-e teama ca dupa ce se vor deschide arhivele, istoria aceasta se va rescrie).

Dupa alegeri, cei care am votat pentru schimbare asteptam demiterea conducatorilor serviciilor secrete si a procurorului general. Am asteptat zadarnic: cei vizati vroiau sa ramana in posturi si faceau totul, atat public cat si in spatele cortinelor pentru asta.

In februarie 2005, Radu Timofte iesea in public cu o declaratie halucinanta, laudandu-se ca SRI a dejucat o incercare a unor "cercuri de interese ilegitime", sau ma rog, corupte, de a-l asasina pe presedinte.

Atunci nu a fost luat in serios, dar dupa eliberarea ostatecilor a devenit clar ca serviciile secrete isi dovedisera loialitatea, utilitatea, priceperea intrand in gratiile Palatului de la Cotroceni. Din cate stiu, nici un alt presedinte nu a aratat vreodata atata simpatie si incredere in serviciile secrete.

Simtind ca au o pozitie solida, mai solida ca niciodata, serviciile au inceput sa-si scrie celebrele (sau sinistrele?) "ciorne de proiecte de lege", care le-ar atribui puteri incredibile, fara nici un control, bazat pe noul mit, potrivit caruia: "Avem totala incredere in ofiterii serviciilor secrete, sunt cei mai patrioti, cei mai cinstiti, cei mai profesionisti.

Nu este cazul, deci, daca are loc vreun incident (omor, orice) sa fie anchetati imediat de organe gen politie, procuratura. Vor rezolva sefii. Ei vor decide, daca e vorba de incalcare a legii, ori ba. Nu e nevoie nici de control asupra activitatii comerciale a serviciilor secrete.

E evident ca vor plati cinstit impozite, nu vor profita de informatiile lor, sa faca concurenta neloiala, caci ei nici nu sunt interesati de castiguri materiale."

(Am folosit ghilimele, desi nu este citat, ci un fel de rezumat, mai ingrosat al interviului consilierului prezidential Medar, din revista 22, sfarsitul lunii iunie.)
Daca ar putea exista vreun castig al acestui scandal, cred ca acela ar putea fi ca sus-numitul pachet de legi sa devina de domeniul trecutului. Nu exista nici un alt argument pro, in afara mitului "Ofiter de Informatii - Superman". Mitul a cam cazut.

Asemenea "libertati" ale ofiterilor de informatii nu exista nici macar in tari cu regimuri autoritare sau dictatoriale, sau cel putin nu sunt legiferate.

O alta consecinta pozitiva ar putea fi ca Basescu sa renunte la cultul exagerat al serviciilor secrete si sa-si gaseasca atat consilieri cat si oameni de incredere in alte zone.
Dupa Marea Batalie de la Bagdad, unde "ai nostri" au invins, "fara nici un ajutor extern", "fara sa dea vreun ban rapitorilor", multe au fost uitate, iertate.

Ceata deasa

Cati au citit articolele lui Ohanesian, despre coruptia din SIE, de la inceputul anului 2005? Cati le-au luat in serios? Desi sunt insiruite fapte, date concrete. Daca erau minciuni sau exagerari, ,SIE ar fi putut sa dea o replica. Daca ar fi dovedit despre macar 5% dintre afirmatiile lui Ohanesian, ca nu stau in picioare,atunci devenea necredibil. Dar SIE a pastrat tacere totala.

Dupa intoarcere, tot Ohanesian este cel care incepe sa povesteasca, ca "adevarul" e greu de aflat, dar oricum total diferit de varianta oficiala. El afirma, din ce in ce mai iritat, ca ancheta se desfasoara, doar asa, de forma. Nu se doreste aflarea adevarului, "sa mai asteptam 50 de ani". Nu prea i se acorda atentie.

El este primul care spune apasat, repetat, ca boala lui Hayssam e bizara, dar moartea lui, (sau disparitia peste granite) ar fi foarte utila autoritatilor. Hayssam, nu poate fi "vinovatul" (la singular, sau doar in doi cu Munaf), dar stie multe. Nu e bine sa vorbeasca.

A aparut colonelul SIE Ionel Dragomir, a pornit chiar proces impotriva conducerii SIE, acuzatii de coruptie. Dragomir ar trebui sa stie despre ce vorbeste, a lucrat acolo, stie ce risca, asa in general prin calomnie, dar mai ales calomnie contra unui serviciu de informatii. SIE tace, sau ma rog, este neconvingator si in povestea Dragomir.

Opinia publica cam ignora si povestea asta. Desi, in foarte putine tari se obisnuieste ca ofiterii de informatii sa acuze de coruptie, la tribunal, conducerea propriului serviciu. A aparut dupa aceea si povestea bizara cu CD-urile cu secrete militare. A ramas in ceata, musamalizata.

Cred, ca acest moment, demisia colectiva a onorabililor, va marca o cotitura. Poate opinia publica va fi mai atenta, mai critica. Poate va dori sa afle, fara sa astepte 50 de ani, ce s-a intamplat de fapt in Irak.

Qui prodest?

Sa incercam sa risipim ceata. De ce se urmareste aducerea la tacere a lui Hayssam? De ce acum? Putem emite doar ipoteze sau sa formulam intrebari prin care sa aflam ce a provocat demisiile? Ceva pare sa fi incurcat, brusc, planurile.
Asa cum am explicat mai sus, nu disparitia propriu-zisa a lui Hayssam a provocat demisiile.

Ceva s-a intamplat, ceva care a generat disparitia lui Hayssam, si de nevoie, trebuiau sacrificati sefii serviciilor, plus seful procuraturii. Acest "ceva" e in zona ipotetica: "Hayssam s-a plictisit, s-a enervat, si a amenintat ca va spune adevarul, sau macar o parte".
Hayssam trebuia impiedicat sa vorbeasca. Fie ajutandu-i fuga, fie ajutandu-l sa se sinucida.

Suna aberant? Da. Dar, cunoastem toti cazul procurorului Panait. Era de o mie de ori mai putin incomod, stia secrete mult mai mici, si totusi a fost "ajutat". Si aceasta sinucidere misterioasa a ramas in ceata, neanchetata (datorita presei stim, totusi, cate ceva). Ori, altcineva a amenintat ca va dezvalui cate ceva despre misterele povestii?

Sa fi devenit "nedorita" insasi ideea procesului? Dupa cum s-a desfasurat ancheta, exista riscul ca Hayssam sa fie declarat nevinovat! Nu fiindca e inocent, ci in lipsa de probe.
Procuratura a facut cel putin doua gafe imense. A preluat pentru acuzatie termenul de "terorist", care este aiurea.

Cel care, asa cum povestea presedintele, vrea sa insceneze o pseudo-rapire ca sa scape de pedeapsa pentru delicte economice, sa fie "Salvatorul", este un criminal odios - dar nu e terorist. Nici macar daca imita, sau chiar foloseste metode teroriste. Terorist este acel fanatic care ucide pentru un scop politic-religios.

Acuzatia de terorism era imposibil de dovedit, mai ales ca nici macar nu au incercat sa-l aduca pe singurul martor serios (si acuzat) - Munaf, aflat in custodia americanilor. Sau au refuzat americanii? Alt mister care ne incurca.

Munaf e cetatean american, nu exista absolut nici un motiv sa fie "retinut" de atata vreme. Munaf se pare ca avea activitati bizare, gen contrabanda, probabil este si agent duble, triplu, dar in mod sigur nu este terorist fanatic. Caci impotriva acestora se aplica metoda de a fi "retinuti", fara acuzatie, fara avocat, in mare secret, stil Guantanamo.

Alt punct jenant al povestii este faptul ca serviciile secrete l-au urmarit pe Hayssam de ani de zile, cu mare sarg, dar nu au impiedicat rapirea. Nu stiau - zice Timofte, caci folosea telefoane "speciale".

Asa functioneaza SRI?
Hayssam (si probabil multi altii) stiind ca e urmarit, foloseste telefoane "normale" pentru discutii pasnice, si cel "special" cand e vorba de activitate criminala. De ce se mai cheltuie bani pe ascultari? Doar nevinovatii, sau fraierii folosesc telefoane care pot fi interceptate?!

Procuratura, pare sa fi vrut sa sublinieze explicit ca, pentru ea, este un proces politic, strict politic, chiar in amanunte. In dosar figureaza doua victime, (parti vatamate), nu trei. Ohanesian apare numai ca martor! I s-a spus explicit, asta e "pedeapsa", ca nu are incredere in ancheta, in anchetatori, in servicii, in basmul despre desfasurarea rapirii si salvarii.

Dar delictele economice? Cit a avansat procuratura in gasirea dovezilor? Parca deloc. Aici este foarte usor de ghicit motivul. Cred ca Timofte a spus adevarul despre lunga monitorizare a lui Hayssam. Au maldare de dovezi. Problema este ca delictele de genul acesta se fac "in grup", in cazul lui Hayssam, se pare ca sunt grupuri numeroase, din diverse zone.

Evident, printre fostii lui parteneri de afaceri domina PSD-istii, dar nu numai, sunt si din alte zone politice. Sunt multi, si la numar, si la "greutate". Nu "se" doreste un astfel de proces, ar declansa o viitura incontrolabila.

Cel mai "sensibil" amanunt insa este colaborarea lui Hayssam cu serviciile secrete. Fara ajutorul lor, imperiul lui nu ar fi existat; cel care s-a mandrit cat de sarguincios l-a urmarit, monitorizat, Timofte, a fost coleg de partid cu el, calatoreau impreuna prin lume, in avionul prezidential sub sefia lui Iliescu.

Profesionalism... economic
Toate aceste inconsecvente dovedesc oare o lipsa incredibila de profesionalism a serviciilor secrete, ori este vorba de altceva? Serviciile secrete se concentreaza pe alte activitati, decat cele "normale"? Avem oare de-a face cu profesionisti care sunt preocupati mai degraba cu treburi despre care e mai bine sa nu se afle nimic, macar 50 de ani? Nici macar copii lor sa nu afle, ca sa nu se rusineze?!

Aceasta ipoteza mi-a fost sugerata de insusi conducatorul SRI. Intr-o declaratie-soc recenta, Timofte spunea ca ar demisiona cu placere, dar nu s-a gasit nici un posibil inlocuitor, caruia sa-i poata povesti "Tainele SRI, care nu se pot pune pe hartie".

Altfel spus, exista lucruri importante nesecretizate 50 de ani, 100 de ani, sau 2000 de ani, ci se mostenesc verbal de la Marele Vrajitor Demisionar la Ucenic. Pare un banc tampit.

Dar daca o fi adevarat?! Astfel de hiper, super secrete sunt, si trebuie sa ramana secrete, dintr-un singur motiv - daca e vorba de activitati, fapte ilegale, criminale.
De ce o fi facut aceasta declaratie alambicata? Era un mesaj de santaj? "Eu stiu lucruri teribile, numai eu le stiu, daca ma dati jos, sau ma acuzati de cine stie ..."

Acuzatii, acuzatii, fara dovezi, reavointa, "ponegrirea celor mai buni fii ai poporului", ar zice securistii nostri noi, daca ar raspunde vreodata la genul aceste de intrebari. Dar ei tac. Tac sistematic.
Nu au avut nicio reactie fata de doua articole din Adevarul din 3, respectiv 25 aprilie, 2006. Citez pe scurt. Cifre, cifre, date cutremuratoare.

"Romania - campioana mondiala a serviciilor secrete" Cei mai multi "securisti" pe cap de locuitor. SRI are de sase ori mai multi ofiteri decat FBI, Mai multi decat in perioada comunista. SIE are de cinci ori mai multe cadre decat serviciul de spionaj britanic, MI5. Romania este la servicii secrete, de patru ori mai multe decat majoritatea tarilor din U.E.

Raportat la populatia celor doua tari, in Romania se asculta de 14 ori mai multe telefoane decat in SUA."
Explicatia acestor cifre uluitoare este de fapt simpla. In mod logic exista in total trei variante, raspunsuri posibile:
1. "Romania are de vreo sase ori mai multe secrete teribile, decat tarile amintite, Romania are de vreo sase ori mai multi dusmani, respectiv amenintari teroriste, decat America, Anglia, tarile din UE.
2 "Baietii cu ochii albastri" se dau importanti in timp ce taie frunza la caini, dandu-se importanti si secretosi pentru a-si justifica salariile.
3. Baietii lucreaza, lucreaza, dar, altceva (sau altfel), decat ar trebui. Supravegheaza sarguincios toate activitatile economice "bizare", au baza de date, documentatie extraordinara despre coruptie, dar dintr-un motiv ciudat, greu de explicat, nu sunt "fructificate", nu ajung la procurori, judecatori. Intre timp, intamplator. starea materiala a tovarasilor de la servicii se imbunatateste.

Propunere

De 15 ani, societatea civila se zbate sa avem acces la dosarele Securitatii. Greu, greu, dar ceva se misca in sfarsit, in zona asta. Ce ar fi sa se lanseze o campanie asemanatoare, ca pentru dosarele Securitatii?
Sa cerem ca toate, absolut toate datele, dosarele, interceptarile telefonice privind crima economica - sa fie accesibile celor din politie, procuratura, justitie!
Schimbarea sefilor ar fi o ocazie potrivita, dar lupta va fi dura si lunga. Lupta impotriva coruptiei a ajuns un slogan, in al carui succes nimeni nu prea crede. Cea mai eficace metoda, poate chiar singura posibilitate de a micsora radical coruptia, ar fi sa smulgem aceste dosare de la "baieti".

Axa Bucuresti - Washington? Dar macar parteneriatul romano - american va supravietui acestui scandal?
Poate fi strict intamplator ca acest scandal a izbucnit cu vreo saptamana inaintea vizitei oficiale in America a presedintelui?
Stim ca americanii au fost iritati de modul in care s-a desfasurat salvarea ziaristilor ostateci.

Stim ca-l "iubesc", sau "l-au iubit" pe Timofte. Cu ocazia vizitei in America, impreuna cu Iliescu, pe 16 octombrie 2003 Charles Tenet, directorul CIA, l-a decorat special, sa nu fie mazilit de "aripa Nastase" (plus opozitia democratica din parlament).

In paranteza as aminti, americanii au gust ciudat, daca chiar l-au simpatizat, nu era simplu PSD-ist, era membru influent al aripii mai dure, mai nationaliste, mai retrograde, fidel lui Iliescu, osciland undeva intre PDSR si PRM.

Colaborarea dintre serviciile secrete roman si american, aparent, a functionat bine. Dar o astfel de minidestabilizare brusca, schimbarea neasteptata a celor trei poate creea semne de intrebare.
Evident, nu este grija cea mai mare a administratiei americane ce se intampla cu sefii serviciilor romane, dar ne poate crea noua probleme, daca ei retin (discret, fara a reactiona), "Astia sunt bizari, ceva ascund, nu se stie ce or sa faca maine, poimaine.

Sa fim ceva mai distanti, mai precauti cu ei." Nu de alta, dar macar pentru cateva ore, au fost "speriati" ca plecam din Irak, si fara noi, nu se descurca.
Sa revenim la momentul disparitiei lui Hayssam - inaintea vizitei in America. Presupun ca, daca decizia, "Hai sa scapam repede de Hayssam" ar fi fost luata in cercuri inalte din tara - atunci s-ar fi gasit si un alt moment. Poate a fost organizata de amicii lui Hayssam din "Internationala oamenilor de afaceri, si alti contrabandisti arabi".

Responsabilitatea organelor noastre este mare, si in acest caz. Ordinul o fi venit "din afara", dar "ai nostri" l-au executat.
Oricum, nu-l invidiez pe Basescu. Nu stiu ce rezultate putea astepta de le aceasta vizita, dar in situatia creata, cel mai mare succes posibil este ca nu i-au contramandat vizita. Il primesc, asa protocolar.

Ce explicatii credibile, si linistitoare ar putea oare oferi, daca se atinge subiectul zilei? Cat timp va mai trece, pana se vor putea din nou folosi fraze pompoase gen: "Ne ingrijim de strategia Marii Negre. Exportam democratie, stabilitate in zona." Nici inainte nu aveau prea mult continut, dar de acum ar suna chiar ridicol.

Totusi, Basescu are intr-un fel noroc. Oricat de iritati sunt americanii (si sunt), ei trebuie sa inghita galusca. Administratia Bush devine din saptamana in saptamana mai putin "iubita", si in America, dar mai ales in restul globului. Scade, scade numarul prietenilor, scade.

Bush nu poate renunta la niciun "fidel", chiar daca fidelitatea e doar in vorbe (despre incredere nici nu poate fi vorba).
Este trist, si fara perspectiva, sa joci in politica externa "strategia" asta: "Astia mai au vreo doi ani la guvern, sunt speriati, au incurcat rau borcanele in Irak, lumea ii huleste, amicii, aliatii, rand pe rand, ii parasesc, acu dau orice, inghit orice, sa aiba un "sustinator neconditionat", chiar daca doar asa, in vorbe".

Restul lumii nu apreciaza acest gen de servilism, si nici America post-bush-ista.

De ce demisie, in loc de demitere?

Presedintele doar din orgoliu a acceptat demisiile, in loc sa-i demita? Omenesc ar fi de inteles caci ar fi fost un gest puternic autocritic, recunoasterea ca a gresit grav in acest domeniu. Nu ma refer doar la persoanele discutate, ci la ceea ce simboliza mentinerea lor.

"Nu se schimba nimic esential in zona serviciilor, nu e nevoie de vreo reforma radicala, in esenta lucrurile merg bine".
Daca, numai din motive de prestigiu a ales calea asta mai discreta, treaca mearga. Dar daca spera ca lucrurile vor intra in normal, ca se va uita povestea schimband cateva persoane fara vreo reforma serioasa a serviciilor secrete (plus politie, procuratura etc.), atunci e grav!

O reforma trebuie sa porneasca, printre altele, dintr-o optica exact opusa schitelor de propuneri de legi ajunse celebre.
Serviciile nu au nevoie de mai multa putere si independenta, ci exact invers. Este nevoie de un cadru legislativ care sa dea posibilitatea reala ca serviciile sa fie controlate. Lasate singure, sa decida ei despre ei insisi, nici o data nu va avea loc vreo reforma reala, ci doar musamalizare, spalarea rufelor murdare in familie.

Nu as dori sa cred ca Presedintele a aprobat planul "Cum scapam de Hayssam". Dar depinde de el. Trebuie sa inteleaga ca acesti "baieti cu ochi albastri" pe care i-a indragit atat de tare nu sunt chiar atat de fideli, cum presupunea.

Si evident, nu ma refer doar la cei patru demisionati, ci la un cerc mai larg, care, iata, a dovedit ca in situatii de criza executa ordine din alta parte, ordine contrare interesului national. Ordine care nu puteau fi aprobate de Presedinte.
Sper.
Incerc sa sper.



















115 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri