Un eveniment de anvergura plecarii clandestine din tara a lui Omar Hayssam si a reverberatilor pe care fuga acestuia le-a declansat in spatiul public poate, fireste, fi abordat sub cele mai varii perspective.

Nu mi se pare, de exemplu, deloc lipsit de interes de observat felul in care pozitionari deja cronicizate fata de seful statului ajung sa deformeze pana la ridicol judecati ce se pretind dintre cele mai pertinente.

Spectacolul oferit seara de seara de trupa Muppets, de la FELIX-TV, poate sa revendice oricand, cu probe de necontestat, un loc intr-o Carte a Recordurilor, pentru cantitatea de ineptii debitate pe minut.

Sa acuzi cu o furie tot mai greu controlabila faptul ca presedintele tarii a fost in stare sa accepte azi demisia sefilor serviciilor secrete, dupa ce anul trecut i-a laudat pentru felul in care si-au facut datoria, sau sa te dai de ceasul mortii invocand deruta in care miscarile de la Bucuresti ar arunca sefii serviciilor similare din NATO, probeaza un natangism aproape induiosator.

In care logica recunoasterea profesionalismului cu care a fost tratata o situatie punctuala presupune implicit si acordarea unei coronite viagere de performanta?; care sunt motivele pentru care Washington, Londra & company ar intra in alerta la aflarea vestii ca Basescu a renuntat la serviciile unor oameni pusi in posturi cheie sub guvernarea PSD, pentru felul defectuos in care acestia si-au

indeplinit atributiile, sunt intrebari ale caror raspunsuri ni se refuza, scontandu-se doar pe aplombul cu care se forteaza inducerea in mintea omului avid de descifrarea celor intamplate a unor "grile de lucru", pe cat de rupte de realitate pe atat de programat ostile presedintelui.

Incercarea unor partide de a minimaliza impactul gestului lui Basescu, care a amendat cu fermitatea si promptitudinea cuvenita o buna parte din cei vinovati de finalul lamentabil in care a esuat, cel putin pana in prezent, dosarul "Omar Hayssam", prin invocarea cererilor lor anterioare de schimbare a sefilor SRI si SIE, a fost mai curand expresia putinatatii capacitatii lor de adecvare la o

situatie ce, abordata cu seriozitate, nu lasa loc la prea multe comentarii. "Vinovati" sau "Nevinovati" este intrebarea simpla, dar esentiala, la care trebuie sa raspunda azi, din capul locului, oricine vrea sa se pronunte cu seriozitate asupra felului in care institutiile abilitate ale statului si-au facut datoria.

A respinge ideea de a subscrie la masurile dispuse la Cotroceni, indispusi de bile albe care ar putea intra in cosul presedintelui, si a incerca sa ciupesti o minima apreciere pentru demersuri pe care le-ai facut intr-un cu totul alt context si care, la data comiterii lor, nu au avut oricum aproape niciun ecou in opinia publica, inseamna a practica in continuare un joc la miza mica, cu care nu

convingi mai pe nimeni. Traian Basescu este un adversar extrem de redutabil si oricine se gandeste sa-l infrunte trebuie sa cumpaneasca bine asupra arsenalului de care dispune.

Salvele de intepaturi de tantar, in care exceleaza mai ales unii dintre "partenerii" din coalitia de guvernare, se pare ca deocamdata nu numai ca nu-i provoaca niciun inconfort presedintelui, dar sunt chiar argumente care sporesc sprijinul celor care investesc increderea lor in el.

In ceea ce ma priveste, lucrul cel mai grav si cel mai dureros pe care il resimt urmarind evenimentele consumate in ultimele zile tine de constientizarea, dincolo de orice cale de scapare, a faptului ca traim intr-o societate in care orice marsavie este posibila.

Stim foarte bine ca respiram clipa de clipa si suntem infestati pana in adancul fiintei noastre de virusul intratabil al coruptiei; stim ca "institutiile statului" si "onorabilitatea" lor sunt vorbe goale, lipsite de orice continut; stim ca traim intr-o permanenta minciuna si ca ii mintim pana in panzele albe pe toti naivii care se apropie de noi si incearca sa ne aduca pe drumul cel bun.

Stim ca asa suntem de doua mii de ani si ca, daca vom mai supravietui alti doua mii, tot asa vom fi.

Pentru ca, asa cum ne invata pe buna-dreptate Conu' Iancu, asta ne e naturelul! Dar imi imaginam, in speranta mea tembela, ca exista o limita dincolo de care nu din bun-simt, nu din corectitudine, nu din rusine, ci doar de frica: "ba, neamule, prea e lata sa poata scapa neobservata", mai exista cateva delicte la care, totusi, fartatii nostri sa nu se incumete. Recunosc, m-am inselat.

Scoaterea lui Omar Hayssam din mainile Justitiei si trecerea lui frauduloasa peste granita este o performanta care nu se poate implini decat intr-un sistem putred pana in maduva oaselor (ca sa nu fiu suspectat de "pacatul" de a fi fan Basescu nu-i preiau diagnosticul: "sistem ticalosit"!).

Numai intr-o astfel de lume avocatii indraznesc sa citeasca chicotind de ras necrologuri ale clientilor in fata instantei pe post de pledoarie, doctorii sa-si puna semnatura sub diagnostice fictive pe fituici de hartie pe care magistratii le citesc cu lacrimi in ochi si, pentru ca toti traiesc cu frica lui Dumnezeu in suflet, decid ca, oricat a gresit un om, totusi nu poti sa-i refuzi apelul sa-l

lasi sa moara acasa, in patul lui. Daca asta se va intampla acum sau peste o suta de ani e o chestiune care ramane la aprecierea celui care ii plateste pe toti si caruia, la schimb, i se transmite si ziua, ora si locul unde granita securizata a tarii se va deschide in fata lui.

Nu stiu cati bani a cheltuit Omar Hayssam ca sa-si salveze pielea, dar va curge multa apa pe garla pana cand de pe obrazul Romaniei vor incepe sa paleasca urmele palmei date cu o cruzime de terorist. Daca cineva mai avea vreo indoiala, azi poate fi pe deplin linistit: in tara asta totul e de vanzare. La pretul cel mai de jos, cinstea!