Singur intr-un pat dublu intr-un apartament de 400 de metri patrati din Bankya, liderul comunist Todor Jivkov se trezea in fiecare dimineata intr-o liniste totala, intrerupta, din cand in cand, doar de pasii garzilor.

In stanga dormitorului liderului se afla o baie spatioasa, iar la dreapta o terasa ce oferea privelisti superbe cu pajisti si paduri.

Apartamentul lui Todor Jivkov, conducatorul comunist al Bulgariei timp de mai multe decenii, pina in 1989, se afla la doar 15 killometri de Sofia, intr-o locuinta de vis.

Totusi, Jivkov nu s-a bucurat prea mult timp de aceasta locuinta, copie fidela a unei cladiri de care el s-a indragostit in timpul unei vizite in India, constructia fiind terminata in anul 1981.

Astazi, apartamentul pastreaza foarte putine urme ale sederii fostului dictator.

Dupa ce cladirea a fost transformata in hotel acum cativa ani, toate bunurile personale au fost inlaturate. Incaperile in care, odinioara, se auzeau conversatiile dintre Jivkov si lideri cubanezi, africani sau sovietici, sunt acum inerte.

Fata de casele sau apartamentele de hotel ale bogatilor de acum, incaperile locuintei lui Jivkov nu sunt nici deosebit de luxoase.

Chiar dimpotriva: un zid decorativ din lut este decorat cu figuri abstracte, un mozaic neatragator si un semineu imperfect, vopsit in roz.

Acest lucru reaminteste vizitatorilor ca bulgarii de rand nu au fost singurele victime ale lipsei de bun-gust a regimului in materie de design interior si arhitectura.

Disparitia bunurilor personale ale lui Jivkov din apartament ilustreaza ce s-a intamplat cu imaginea sa in Bulgaria, in general. Aceasta se estompeaza rapid, inainte ca expertii politici sa aiba timpul sau sansa sa analizeze adevaratele efecte ale actiunilor lui asupra societatii.

Dupa ce oficialii comunisti au distrus multe documente pretioase, imediat dupa prabusirea regimului cercetatorii s-au plans ca se pierd din ce in ce mai multe informatii.

Lipsa de documentatie si neinregistrarea acestei ere importante in istoria Bulgariei si pierderea amintirilor colective din acea perioada au favorizat nasterea unei viziuni simpliste, adeseori favorabile, despre fostul dictator comunist.

Jivkov a condus tara in cadrul fostului bloc sovietic timp de aproape trei decenii, din 1962 pana in 1989. Loialitatea sa fata de Moscova a contrastat cu independenta afisata de vecinul din Romania, Nicolae Ceausescu, ceea ce a atras Bulgariei reputatia de cel mai apropiat satelit al Uniunii Sovietice.

Totusi, regimul autocratic al lui Jivkov era adeseori considerat indulgent - cel putin prin comparatie cu lagarul inchis care era pe atunci Romania.

Totusi, au existat si mai multe parti intunecate in istoria Bulgarie. Aproximativ 300.000 de etnici turci au fost fortati sa isi paraseasca locuintele in anii 1980, dupa ce regimul a incercat sa ii “bulgarizeze” cu forta.

Totodata, informatiile legate de dezastrul nuclear de la Cernobal din Ucraina in 1986 au fost ascunse de populatie, desi pe tot teritoriul tarii a plouat cu reziduuri incarcate de radiatii nucleare.

Intelectualii erau redusi la tacere, acuzati in instanta si, in unele cazuri, ucisi - o soarta pe care a avut-o si dizidentul Georgi Markov, exilat la Londra.

Un trecut vazut cu blindete

Totusi, reactia opiniei publice dupa ce Jivkov a pierdut puterea in 1989 a fost curios de blanda. In 1990, acesta a fost arestat formulandu-se impotriva sa cinci capete de acuzare - niciunul neincluzand, insa, persecutarea dizidentilor sau incalcarea flagranta a drepturilor si normelor democratice.

Totusi, el a fost pus sub acuzare pentru fortarea etnicilor turci sa adopte nume bulgare ca si pentru abuz de putere.

Consemnat la locuinta in acea perioada, alte trei cazuri au fost deschise impotriva lui Jivkov la inceputul anilor 1990, pentru distribuire ilegala de apartamente ale statului, autovehicule si bani, pentru inchiderea adversarilor sai politici in lagare ca si pentru acordarea de imprumuturi care nu au mai fost recuperate pentru statele in curs de dezvoltare si pentru partidele comuniste prietene.

Insa, inaintea decesului sau din anul 1998, liderul bulgar fost gasit vinovat intr-un singur caz, cel de distribuire ilegala de bunuri ale statului. Si dupa ce decesul sau a fortat instantele sa claseze celelalte cazuri, verdictul final a fost lasat in seama istoricilor si cercetatorilor.

Dar acestia au din ce in ce mai putine surse de documentare. In afara de propriile memorii si carti ale lui Jivkov pe care le-a publicat dupa 1989, s-a facut prea putina cercetare privind rolul sau in timpul regimului comunist.

Acum cand instantele au clasat toate dosarele si cercetatorii incearca sa inregistreze ce se mai poate, memoria lui Jivkov este din ce in ce mai stearsa in rindul bulgarilor.

Totusi, el nu duce lipsa de nostalgici printre cei care isi aduc aminte doar de stabilitatea, prosperitatea modesta si egalitatea relativa a vremurilor trecute.

Plimbandu-se prin orasul lui natal, Pravets, multi isi aduc aminte de Jivkov ca de marele filantrop si considera ca ii datoreaza multe.

“Era mult mai bine pe timpul lui,” spune un batran exprimand parerea multor pensionari. “Imi pare rau ca nu am iesit la pensie in socialism.”

Pravets pastreaza multe dintre realizarile erei socialiste: piete pavate, curate, spatii verzi bine intretinute, un lac artificial, strazi iluminate, o autostrada spre Sofia si, poate cel mai important, statutul de oras acordat acum 25 de ani, ceea ce a contribuit la uitarea pozitiei umilitoare de biet sat.

Orasul ii datoreaza toate aceste avantaje lui Jivkov, care nu a ezitat sa cheltuiasca banii statului pentru a-si satisface propriile legaturi emotionale - un lucru de care localnicii isi amintesc bine.

Piata centrala inca poarta numele lui Jivkov, consiliul local intretine o locuinta memoriala dedicata fostului lider, iar cetatenii recunoscatori i-au inaltat un monument in onoarea lui - singurul din tara.

Casa memoriala Jivkov, construita pe cand acesta era la putere, gazduieste o mare colectie de cadouri pe care fostul dictator le-a primit din partea tarilor prietene.

Vizitatorii pot admira un set de arme de foc donate de Brezhnev, o copie in miniatura a Taj Mahal-ului din India, o vaza de portelan cu imaginea sa, oferita de “poporul muncitor din Uzbekistan” si cateva sute de alte obiecte.

Descendentii sai spun ca lucrurile sunt asa cum ar trebui sa fie. “Manualele scolare spun prea putin despre ce s-a intamplat dupa 9 septembrie [1944],” considera Evgenia Jivkova, nepoata sa si membra a parlamentului.

„In manuale se vorbeste mai mult despre partile negative, Jivkov fiind numit dictator totalitar, insa nu se mentioneaza dezvoltarea culturala si economica [din perioada sa].”

Insa cercetatorii arhivelor statului spun altceva. “Jivkov a fost, cu siguranta, un dictator, pentru ca el a condus de unul singur,” a spus Tatyana Vaksberg, jurnalist care a analizat timp de peste cinci ani documentele Politburo in pregatirea unui documentar despre exodul etnicilor turci.

Ea spune ca instantele nu au reusit sa emita mai multe verdicte impotriva lui Jivkov pentru ca sistemul nu a fost reformat indeajuns pentru a pregati capete de acuzare puternice.

“Daca ar fi acuzat la Haga astazi, ar fi gasit vinovat in cel putin opt capete de acuzare, incluzand arestari ilegale, tortura, deportari si deposedari fortate din avutul public si privat,” a adaugat Vaksberg.

In timp ce generatia tanara a fost lasata sa-si construiasca propria imagine a perioadei lui Jivkov, cercetatorii spun ca memoria publica a lui Jivkov a devenit superficiala.

“Se pare ca memoria lui Jivkov a inghetat la nivelul de glume [cu si despre el] si nu se mai reflecta nimic din acea vreme,” spune Diana Ivanova, jurnalist si cercetator.

Proiectul sau numit “Am trait in socialism”, include istorisiri personale ale bulgarilor din acea vreme. “El este acum un simplu ornament al amintirilor lor despre socialism, in loc sa ocupe un loc esential,” adauga aceasta.

Shkumbata, comic care a devenit popular imitandu-l pe Jivkov in perioada comunista, este de aceeasi parere. “Incepe sa devina un clovn [in mintea oamenilor], iar acest lucru indeparteaza atentia publicului de la aspectele mai triste ale regimului dictatorial.

Glumele despre presupusul sau analfabetism au fost o sursa de divertisment pentru bulgari in perioada in care Jivkov era la putere.

Insa, in timp ce zambetele pe care le provocau acum 20 de ani erau amare, amuzamentul este acum nevinovat, contextul fiind uitat pe masura trecerii timpului.

Un CD cu cele mai bune glume despre - sau ale lui - Jivkov a fost lansat de curand, iar Shkumbata spune ca propriile lui glume inca mai au cautare.

Dar, asa cum arata si colectia de istorisiri personale a Dianei Ivanova, cand bulgarii se gandesc la aspectele negative ale acelei perioade, putini il mentioneaza si pe Jivkov in legatura cu acestea. Doar doua din peste 200 de astfel de istorisiri il mentioneaza si pe el, a precizat Ivanova.

Perceptia populara asupra lui Jivkov drept clovn o uimeste pe Vaksberg, care sustine ca acesta a anticipat ascensiunea unor demagogi ucigasi precum Slobodan Milosevic al Serbiei.

“Este greu sa spunem daca primul ideolog al comunismului “national” a fost Milosevic sau Jivkov,” crede Vaksberg. Potrivit acesteia, arhivele care s-au pastrat arata clar ca Jivkov, alaturi de ministrul de Interne, Dimitur Stoyanov, a fost responsabil de expulzarea a 300.000 de etnici turci.

Atat ea, cat si admiratorii lui Jivkov spun ca este important sa se pastreze vie amintirea regimului acestuia, desi din motive diferite.

Insa actualele autoritati raman indiferente. Nu sunt planuri de infiintare a unui muzeu al epocii comuniste in Bulgaria, precum multe altele fondate in alte tari fost comuniste.

Insa, in timp ce statul pare sa nu fie deloc interesat de acest lucru, cativa oameni de stiinta si cercetatori au lansat de curand o prima incercare de cercetare sistematica a acestei perioade, deschizand un institut de studiere a istoriei recente a Bulgariei.

Scopul acestuia este sa colecteze si sa analizeze documente si relatari si sa ofere o analiza mai obiectiva si mai clara asupra evenimentelor.

“Cred ca oamenii au multe lucruri de spus,” a declarat Ivanova, care lucreaza la primul proiect sponsorizat de catre institut. “Pur si simplu nu au fost niciodata intrebati.”