Kuki si Gusti (de Ioan T. Morar)

de Ioan T. Morar     Cotidianul
Joi, 27 iulie 2006, 0:00


Din lista celor 1.000 de nume ale ziaristilor inaintate spre verificare CNSAS, in legatura cu unul singur nu am nici o emotie. Cu numele meu.

Asta pentru ca nu am fost informator, nu am semnat vreun angajament, nu mi-am turnat colegi, vecini, prieteni. Desi mi s-a propus. Si n-am fost nici ofiter de Securitate, desi, intr-un anumit moment, chiar si asta mi s-a propus! Sa ne intelegem: una e sa nu fi fost turnator pentru ca ti-a lipsit ocazia, alta e sa fi refuzat colaborarea.

Daca faceam parte din prima categorie, poate nu as fi fost calificat sa dezbat aceasta tema. Cum, insa, am trecut si eu prin intimplarea ca securistul Universitatii din Timisoara (pe vremea mea era unul Lup Tepelea) mi-a propus, pe cind eram student, sa devin colaboratorul sau, propunere pe care am refuzat-o, pot judeca altfel chestiunea informatorilor.

Si eu l-am avertizat pe omul despre care mi s-au cerut relatii la sedinta ratata de racolare. Se numeste Ilie Trutz si locuieste in California. Securistul m-a intrebat daca asculta Europa Libera. I-am raspuns ca nu stiu, ca eu, de obicei, ascult singur acest post ca sa stiu „ce trebuie sa combatem“.

Cred ca i-am fost foarte nesuferit lui Lup Tepelea din moment ce, dupa aceasta intilnire, aranjata de un fost profesor de-al meu (Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l ierte!), nu m-a mai salutat. Desi am mai trecut unul pe linga altul pe coridoarele Universitatii.

Dincolo de introducerea confesiva, sint si eu framintat, ca mai toata lumea, de ceea ce se intimpla acum cu presa, de dezbaterile din jurul cazului Carol Sebastian. Am fost si eu uimit de Kuki, nu ma asteptam sa fi fost informator. Mi se parea un om dintr-o bucata, genul acela care, daca a facut o prostie, are si taria sa o recunoasca. Nu a recunoscut decit in fata evidentelor.

Mi-e mila de el si nu pot intelege cum a putut sta atitia ani cu o povara sufleteasca atit de mare. Ma asteptam sa fie mai barbat. I-ar fi fost mai usor, cred eu. Iluzia ca „a rupt-o cu ei“ inca de dinainte de ’89 a fost o consolare gaunoasa. Nimeni nu a rupt-o „cu ei“ decit denuntindu-i public. Si eu cred ca Sorin Rosca Stanescu este un mincinos si un ticalos.

Il cunosc de dinainte de ’89, stiu citeva lucruri din biografia lui chiar mai jenante decit faptul ca a turnat.

Asadar, cred ca, daca exista o scala a raului, fara indoiala ca nu putem sa-l punem pe „Max“ alaturi de „Deleanu“. Si, ca sa introduc si cel de-al treilea exemplu, nici alaturi de „Osanu“, numele de dosar a lui Augustin Buzura.

Am citit cu stupoare transcrierea unor convorbiri dintre scriitorul clujean si prietenul sau, un ofiter de Securitate, publicate recent in „Adevarul literar si artistic“. Nu stiu (si nici nu ma mai intereseaza) daca Buzura a semnat vreun angajament. Nu mai era nevoie. El era un fel de consilier, de instrument aproape la vedere.

Se plingea de colegii sai si cerea Securitatii sa ii dea casa. Oare ce servicii a facut in schimb? Pentru ca a primit casa, pina la urma. Si, ne mai amintim, Securitatea nu era o fundatie de binefacere care sa aprecieze talentul si realizarile literare si, in functie de asta, sa actioneze, sa traga sfori, sa dea ordine si sa-ti dea casa. Acolo functiona principiul serviciu contra serviciu.

In afara de discutiile iesite la iveala acum, oare pe cine a nenorocit Augustin Buzura (Gusti, pentru prieteni), cu vorbele sale susurate in urechea ofiterului? Cite destine au deraiat sau au fost mutilate de „opiniile“ civile ale lui Gusti?

Kuki si Gusti sint persoane publice care au colaborat cu Securitatea. Nici unul nu a marturisit de bunavoie asta. Unul a dat note scrise despre un coleg pe care, zice, l-ar fi avertizat. Celalalt a stat de vorba, prieteneste, cu ofiterii de Securitate pe care-i sfatuia si de care se lasa sfatuit. Kuki nu a fost rasplatit pentru serviciile aduse.

Gusti a primit casa, i s-au publicat carti, a calatorit. Kuki a luptat, dupa ’89, contra celor care l-au racolat. Gusti s-a bucurat de onoruri, a fost omul regimurilor care l-au tinut pe o functie grasa, cu bani si privilegii. Daca am avea o singura portie de iertare, cui i-am da-o: lui Kuki sau lui Gusti?

P.S. Eu nu cred ca serviciile secrete s-au muncit prea mult sa infiltreze ofiteri prin redactii. A fost suficient sa-si reactiveze niste informatori pe care i-au inaintat in grad. Si i-au ferit de rusinea de a fi deconspirati. Asa ca surprizele referitoare la cei care au fost vor putea fi egalate de surprizele legate de cei care, desi pareau, rezulta ca nu ar fi fost!















76 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică