La aceasta ora, Carol Sebastian nu se mai afla in tara. E un om liber. Asa facem noi, calauzele. Scoatem oameni din tara. Pe Hayssam cu escorta si bani de drum. Pe Sebastian, pentru ca e bun si trebuie prapadit.

Ura, singurul instinct de colaborare romaneasca si-a umflat venele. Niciodata in istoria degradarii colective nu s-a gasit un popor mai insetat de injosirea vecinului si a celui cazut. Minerii nu ne-au invatat nimic. Ne-au reprezentat. Au scos in strada, intr-o lesa lunga, dihania pe care au gasit-o, la pinda, in sufletul romanesc.

Cazul Sebastian nu e nici un caz. E demonstratia de forta a unei lumi hotarite sa isi apere mizeria pina la capat. Traim degeaba. Traim, noi romanii, intr-o realitate, pe care o masluim oricare i-ar fi numele, pina la macerarea oricarui ideal si descarnarea oricarei persoane. Ca o Dacie, abandonata in spatele blocului. Scandalos, nu? Insulta continua.

Avem istorie intr-un singur scop. Ca sa scuipam unde ne spune stapinul. Loiali doar ocupantului si bestiali cu cei ce nu ne repeta abjectia, am cheltuit tot: secole de istorie, oameni mari sau doar onesti, religie si nemti, evrei si fonta din canale. In schimb, am pus deoparte viciile cu care ni se vor sinucide copiii. Acesta e asa-zisul caz Sebastian.

Carol Sebastian a fost pedepsit pentru indrazneala din ultimii 16 ani, nu pentru ce a facut acum 21 de ani. Atunci era tinar si avea, deci, virsta la care nechibzuinta se intelege bine cu entuziasmul. Tinarul nostru student a fost santajat, dupa metoda porceasca a locului: ai lasat o fata insarcinata, te facem element imoral si te dam cu capul de toti peretii sistemului. Si a semnat.

Pe urma a turnat. Pe urma, cind toata lumea a crezut ca ei au plecat, a devenit unul dintre cei mai buni gazetari ai Romaniei. Asta nu putem sa i-o iertam.

Ce spun revoltatii si eticii de dupa? Ca Sebastian nu trebuia sa toarne? Nimeni nu poate sti ce ar fi facut daca lasa insarcinata o fata, in tara prostilor cu partid unic. Cine crede ca stie inalta deasupra capului trofeul de tabla pe care tocmai si l-a decernat. E fascinant. Rasfoiesc. Unul zice ca nu conteaza daca ai fost securist de-al nostru sau de-ai lor. Orice securist trebuie pedepsit.

Bravo, amic al rigorii! Poti sa dai exemple de securisti de-ai lor? Nu. Dar ei pot. Cind si cum vor ei, aleg o halca de om si o arunca haitei civile si gazetaresti care se grabeste sa-si infiga coltii si sa-si deschida slitul. Avem presa.

Altul zice ca e tinar si nu vrea sa se pateze de atingerea oamenilor patati. Asta in timp ce picura cuvinte de bordel, in ziarul pe care tocmai il cititi, ca un proxenet de mare viitor. Altfel spus, se simte barbat pentru ca poate fi vulgar in public.

Stimate amic al erectiei de-o clipa, Carol Sebastian a facut 16 ani de gazetarie pura, n-a ocupat un post cu masina si sofer, nu are casa (in Romania, ziaristul obisnuieste sa stea la vila si sa dea cocteiluri fine, cu chelneri in livrea).

N-a incercat sa schimbe mersul lucrurilor, in folosul cretinilor viciosi care ne conduc din umbra. L-a injurat pe Nastase pentru ca avea de ce. Ce inseamna asta? Inseamna ca intre Carol Sebastian si Sorin Rosca Stanescu exista aceeasi diferenta ca intre Carol Sebastian si Adrian Paunescu. Primii au facut o greseala fortata, ceilalti au facut o porcarie cu toata convingerea.

Primii au aratat ce pot in conditii de libertate, ceilalti au continuat logica securista a santajului si a spagilor si in conditii de libertate. Asadar, Carol Sebastian e vinovat doar pentru ca asta a pus Securitatea pe masa si asta mincam noi, presa libera. Ne doare undeva de ce au facut romanii, dupa 1989. Ne intereseaza doar daca sint puternici. Iar daca sint, le sarutam papucul. Cu talent, nu ca pe vremuri. In numele principiilor, tot ca pe vremuri.

Carol Sebastian e prietenul meu si asta nu il face nevinovat.

Dar ginditi-va bine. Mai intii i-au minjit pe disidenti si am spus: nu-i nimic, avem batrini. Apoi i-au minjit pe batrini si am spus: nu-i nimic, vin tinerii. Apoi i-au minjit pe tineri si ne putem spune: sintem pierduti. Carol Sebastian e fratele nostru si daca nu i-o spunem raminem orfani.