Confruntarea dintre liberali si democrati a trecut in domeniul patologicului si riscam cu totii sa fim victimele epidemiei. Cita vreme jocul se juca pe mize mici, de genul ce-a zis Orban despre Basescu si cum s-a incruntat Boc la Tariceanu, totul parea hirjoana de oameni mari care au uitat regulile jocului. Dar mizele escaladeaza periculos si au atins cote absurde.

Eram in America cind cu scandalul retragerii din Irak si ceva valuri au ajuns pina acolo. Sa nu va inchipuiti ca subiectul a deschis prima pagina in marile ziare.

In presa anti-Bush a ajuns mai degraba ca notita la un articol despre cit de ticaloasa e actuala administratie si, uite, o alta tara bananiera dintre cele aliate cu Bush a decis sa se retraga. Stirea despre votul CSAT nu s-a mai dat.

Reactiile grupului de bursieri au variat de la uimire (“Romania are trupe in Irak?!”) la felicitari primite de la colegii stingisti din vestul Europei. Impresia a fost ca Romania s-a trezit dimineata dupa chef si a schimbat taberele. Intors in tara, il aud pe Bogdan Olteanu zicind ca aveam nevoie de dezbaterea asta, ca la altii se dezbate in nestire prezenta in Irak.

S-ar zice ca dupa Olteanu liberali string acum semnaturi si intreaba poporul: dragilor, vreti sa avem dezbatere?

Altfel, ideea ca PNL decide sa ne retragem din Irak si atasatii militari primesc misiva sa anunte aliatii, fara ca Presedintele si Parlamentul sa aiba habar, suna ca la nebuni. Altii dezbat in nestire, de parca ar sti proverbul romanesc sa masori de zece ori si sa tai odata. PNL s-a gindit sa faca invers, spre disperarea propriului ministru de Externe.

O intreaga linie de politica externa bipartizan sustinuta de PSD si Alianta D.A (si cit de putine sint temele pe care au cazut de accord!) a devenit victima unui partid cu toane. PNL s-a dovedit a fi o gluma de partid care isi merita scufundarea lenta.

Premierul Tariceanu a reusit sa-si faca tandari bruma de simpatie pe care o isca prin calmul afisat in relatiile cu mult mai agitatul locatar de la Cotroceni. Cind Basescu tuna si fulgera, iar Tariceanu tacea, parea ca e tacerea inteleptului. Acum imi dau seama ca tacea pentru ca nu avea nimic de zis.

Alt caz: Basescu a format o comisie la Cotroceni pentru a cerceta plingerile penale impotriva ministrului Apararii, cum cere legea. Liberalii fac scut in jurul ministrului si emit fie banalitati inutile in context fie spun de-a dreptul ca e un interes politic al lui Basescu.

Plingerile penale se refereau la faptul ca ministrul a recunoscut ca serviciul de informatii al Armatei l-a informat despre convorbirile intre Adriana Saftoiu si ziaristi, ca a cerut aceluiasi serviciu sa faca lobby pe linga parlamentari si sa-i monitorizeze si ca a trimis acea telegrama atasatilor militari.

Nu mi-e clar daca e vorba de fapte penale, cert e ca toate astea sint inacceptabile politic. S-ar zice ca potrivit doctrinei liberale, un ministru are voie sa faca politie politica abuzind un serviciu secret si sa incalce orice norma de comportament in diplomatia militara.

In loc sa spuna: ne pare rau ca am pus o asemenea persoana in fruntea armatei, regretam si il trimitem la stina unde-i e locul, PNL il apara si intepreteaza totul in cheie marunt politica.

Asa cum face si Traian Basescu anuntind ca nu numeste noi sefi la serviciile secrete pina nu i se voteaza legile sigurantei nationale. Cind a anuntat asta, Presedintele a vorbit dispretuitor despre show-ul mediatic organizat pentru a-i faulta pretioasele proiecte de lege. Seful statului interpreteaza si el o problema serioasa in cheie de hirjoana politica.

Nu poate accepta ca proiectele respective au fost respinse pur si simplu pentru ca erau proaste si respirau un aer securistic periculos. Guvernul a facut bine ca nu le-a luat in discutie imediat, pentru ca ar fi picat intr-o capcana: ar fi discutat pe niste proiecte proaste elaborate de serviciile secrete.

E o regula de baza in negocierile de politici publice: conteaza cine pune proiectul pe masa pentru ca el stabileste regulile generale. Ulterior, se pot ajusta amanunte, dar ideea generala ramine cea a initiatorului. De pilda, daca proiectul de lege spune ca documentele serviciilor se secretizeaza pe 100 de ani, reducerea termenului nu ar ajuta la nimic.

Corect ar fi sa se renunte cu totul la ideea secretizarii din principiu si sa se adopte procedura revizuirii periodice de catre civili a tuturor documentelor. In loc sa recunoasca ca s-a lasat dus de nas de servicii pe vremea cind avea incredere neconditionata in ele, Basescu a ajuns la concluzia ca serviciile nu merg din cauza ca nu au legile respective.

Mai era putin si ne asigura ca Hayssam a scapat din cauza necorelarilor legislative.

Revin la ideea de la inceput: toate aceste cazuri nu mai tin de simpla hirjoana. Deja politica externa, politica de securitate si principiile democratice devin victime colaterale in acest razboi. Am ajuns in situatia in care functionarea actualei coalitii este o varianta mai rea decit destabilizarea sau alegerile anticipate.

Am atins punctul in care destramarea acestei coalitii devine obiectiv de interes public.