Acum doua decenii, asa ceva nu era de imaginat: istoria romanilor trebuia sa fie clara pana la simplism, patriotismul aferent devenise propaganda gretoasa, iar sensul evenimentelor purta pecetea unica a devenirii intru comunism si intru ceausism.
Ce mai contau micile si prafuitele istorii locale, provinciale, care complicau inutil situatia si aveau darul de a starni pohta teritoriala a vecinilor, prieteni pe hartie, dar dusmani in fapt!
De ignoranta agresiva, de reductionismul brutal si ingamfat nu vom scapa, probabil, niciodata. Sa ne imaginam doua ipostaze. 1. Desi traieste de ceva vreme in Banat, omului nostru nu-i tihnesc localnicii.
Ce i-ar mai baga el in viteza! Ce i-ar mai obliga el sa simta cu adevarat romaneste! Ce le trebuie lor 3 august? Iar vor sa se rupa de tara?
Sa topaie cat vor, ca toata lumea, de 24 Ianuarie si de 1 Decembrie. 2.
asta e autohtonul incarnat, care e mandru de faptul ca are boala pe mitici; e convins de inalta sa vocatie pedagogica atunci cand isi pune pustiul sa scuipe pe ziduri graffiti de genul „Moldoveni, go home!”; se da civilizat si cult, dar habar n-are de unde vine 3 augustul pe care-l celebreaza cu fervoare: „E o chestie numai a noastra, punct.”
Sigur, la randul meu, am simplificat, aducand in discutie mentalitati existente, dar nu covarsitoare. De data asta nu imi mai inchipui, ci vreau sa va vorbesc despre studentul din apropiere de Onesti, care invata de doi ani aici.
Spre deosebire de multi localnici, el stie care-i drumul cel mai scurt spre o serie de institutii care gestioneaza cultura in oras; el iti spune cu o clipa mai devreme cand vor sosi in urbe Deletant, Tismaneanu, Michnik, Gallagher, Liiceanu, Le Rider, Tavitian.
El stie si ce-i cu acest nastrusnic 3 august. In 1918-1919, pe fondul prabusirii Imperiului Austro-Ungar, s-a dat o batalie crancena pentru stapanirea Banatului. De abia parasisera trupele germane Timisoara, ca, pe 14 noiembrie 1918, patrunde in oras un esalon al armatei regale sarbe.
Ideea era ca Regatul Sarb, prin politica faptului implinit, sa aiba un ascendent la viitoarea conferinta de pace. Pentru a tempera zelul sarbilor, pe 2 decembrie au intrat in oras trupele coloniale franceze, conduse de generalul Gambetta.
Dupa cum ar trebui sa se stie, pertractarile la Conferinta de Pace de la Paris s-au prelungit pana in 1920, Banatul istoric fiind impartit intre Regatul Romaniei si Regatul Sarb-Croat-Sloven.
Administratia civila romaneasca s-a instaurat, in comitatele Timis si Caras-Severin, in perioada mai-iulie 1919. La 3 August 1919, trupe ale armatei romane, comandate de colonelul Virgil Economu, au intrat, pe calea Recasului, in Timisoara.
Ceremonia oficiala a avut loc in Domplatz, numita de atunci Piata Unirii. Incepea un nou capitol din viata burgului si a provinciei. Revenind la studentul nostru de langa Onesti, daca el ramane aici dupa absolvirea facultatii, Timisoara are noroc: va dobandi un timisorean de nadejde.
