Interviu HotNews.ro

Luni, 14 august 2006, 0:00

De cateva saptamani, societatea romaneasca este marcata de fenomenul “dosariadei”. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, Cristian Ghinea, analist politic la Dilema Veche, se arata ingrozit de ceea ce se intampla in Romania in aceste zile. El crede ca presa, in loc sa contribuie la limpezirea situatiei, adanceste haosul moral care domneste in clasa politica.

In ceea ce priveste cazul Mona Musca, Ghinea spune ca avem de a face cu un veritabil subiect de roman psihologic, avand in vedere ca deputatul PNL a insistat atat de mult pentru deconspirarea securitatii, desi acest lucru ar putea acum - dupa aparitia dosarului ei - sa o scoata din viata politica.



HotNews: Ce parere aveti despre dezvaluirile si despre scandalurile legate de dosare?

Cristian Ghinea: M-ati prins intr-un moment foarte prost, as fi preferat sa fiu undeva in munti zilele astea si sa ma intorc cind toata nebunia cu doarele s-ar fi terminat.

Eu sint ingrozit de ceea ce ni se intimpla zilele astea. E victoria finala a securistilor asupra societatii romanesti. Ne-au invins pe toti, nu numai pe Emil Constantinescu. Dosarele astea au fost o forma de ticalosie de stat, kilometri lineari de jeg uman au fost prinse acolo de cea mai rea parte a societatii romanesti. Romania are nevoie de curatenie morala, disperata nevoie.

Si de aceea, trebuie sa folosim dosarele, sa vedem cine si ce a gresit. Trebuie sa avem criterii si sa atribuim culpe morale in functie de ce a facut fiecare. Zilele astea insa asistam la spectacolul unei societati isterizata de amoralitate, care isi descopera latrina. Si care zice ca face curatenie desertind latrina in mijlocul sufrageriei. Deconspirarea miroase urit.

Havel zicea ca sintem cu totii vinovati. Ne enervam cind auzim asta, dar el nu a spus ca sintem cu totii egal de vinovati. El se referea la tacere, la acceptare, la supunere. Eu fac parte din generatia celor care nu se mai pot considera vinovati, eram copii in 1989 si copiii nu sint vinovati.

Dar ii putem intreba pe ceilalti: dar voi ce ati facut?

Este uimitor pentru mine ca un popor, ale carui fapte de vitejie se pot numara pe degetele de la doua miini, devine zilele astea, cel putin prin reprezentantii sai in spatiul public, un popor de intransigenti feroce.

Stiu de partizanii din munti, stiu de cei sapte ani de izolare totala in care Corneliu Coposu uitase sa vorbeasca, stiu de elita care a murit la Sighet. Dar eu vorbesc de generatia de dinainte de 1989.

Citi dizidenti am avut? E intimplator ca un fost pupincurist ceausist e al treilea om politic al tarii? Cam asta e reforma noastra morala, un om care dadea interviuri in presa straina contra lui Ceasescu este ponegrit de poetul lui Ceausescu, iar presa reflecta chestia asta profesionist si echidistant, fara context.

"Suntem un popor fara context"

Sintem un popor fara context. Stiti ca satenii din Nucsoara s-au opus instalarii in cimitir a unei cruci pentru partizanii din munti? Le aminteste de vremurile alea si multi ii considera si acum banditi. L-am aparat pe Carol Sebastian spunind ca fiecare om are dreptul de a nu fi erou. Citi ati fost eroi?

Ma mir acum ca poporul roman, un popor de neeroi prin excelenta, gaseste infinite resurse de indignare impotriva celor care au certificate de neeroi. Am fost atit de jalnici sa avem eroi cu certificate dupa revolutie, acum avem de la CNSAS si certificate de neeroi. Neeroii fara certificate ii judecata la gramada si nediferentiat pe neeroii cu certificate.

“Pe mine nu m-au intrebat de sanatate securistii”, asta e semnul nostru de mindrie. Sau “m-au intrebat, dar m-am fofilat si am scapat”, asta e deja eroism national.

Daca ar fi sa fim realmente intransigenti, noi astia din generatia noua, ar trebui sa ne intrebam parintii: dar tu ce faceai cind Liviu Babes isi dadea foc pe pirtie la Brasov? Eu nu zic asta, dar de ce sa nu fim intransigenti si in felul asta? Doar sintem porniti pe purificare morala.

Mi se pare ca ne exhibam zilele astea vinovatia morala. I-am gasit pe aia cu certificat de neeroi.

Astia sint vinovatii, ei au facut comunismul, noi am scapat. Sintem intrasigenti cu directie, ne indignam birocratic, pe baza de dosar. Ziaristii din generatia mea care se indigneaza total si la gramada pe neeroii cu certificate mi se par ca aduc cu Garzile Rosii ale lui Mao. Aia se indignau tot cu directie, tot fara context, tot infinit.

Hotnews: Care este “aportul” presei in balciul creat prin deconspirarea dosarelor fostei securitati? Reuseste presa sa grabeasca, sa forteze uneori deznodamantul ? Se poate vorbi de un complot?

Cristian Ghinea: Ne dam acum seama ca nu sintem deloc, dar deloc pregatiti sa avem de-a face cu dosarele. Ne dam seama ca vorbeam cu totii despre acelasi subiect si intelegeam lucruri diferite. Eu credeam ca ne e limpede tuturor ca in dosare avem calai si victime si intre ei colaboratori cu vini individuale.

Mie mi se parea ca avem un context moral prin care o sa judecam dosarele, iar in acest context exista eroi (ca Elisabeta Rizea), exista victime care cedeaza, exista oportunisti care se fofileaza si in acel sistem exista ticalosi care toarna din vocatie, exista complici voluntari ai sistemului, exista ticalosi puri, exista ticalosi care regreta. Si credeam ca vom dezbate, ca vom sti adevarul.

Mai e ceva, nu e un complot ca avem un singur peremist pe lista de colaboratori si atit de multi din partidele anti-comuniste. Pai, la PRM s-au dus securistii, poetii de curte, lichele mici ale sistemului. Securitatea nu ii urmarea pe astia, doar erau oameni de incredere.

Mediul burghez vechi, mediul intelectual, mediul cosmopolit erau tintele, astia trebuiau tinuti sub control, aici trebuiau oameni racolati si daca nu se ofereau erau santajati sau li se promitea ceva, cariera, butelie mai stiu eu ce. Or, daca ne indignam cu directie, mergem exact in directia spre care se focaliza si Securitatea: mediul intelectual, burghez, cosmopolit.

Lichele, activistii, ticalosii, poetii sint curati, doar ei nu colaborau cu sistemul. Ei erau sistemul.

De asta ma enerveaza ca s-a gasit Ion Iliescu sa fie moderat acum, sa dea sfaturi de viata despre dosare. El, activistul, ii iarta pe detinutii politici, ne cere sa-i intelegem, pentru ca noi sintem prea porniti sa mai intelegem ceva. Nu e ironic?

Dar sa revin la aportul presei. Stiti, la CJI se fac cursuri despre cum sa relatezi despre romi sau despre persoanele infectate cu HIV, de exemplu.

"Avem nevoie de cursuri despre cum sa relatezi despre Securitate"

Ma gindesc ca am avea nevoie si de cursuri despre cum sa relatezi despre Securitate, pentru ca sintem total nepregatiti.
Presa de zilele astea nu contribuie la limpezire, ba chiar adinceste haosul moral in care ne zbatem.

Pina acum aveam coruptia, averile, abuzurile. Acum avem si dosarele, inca o sursa de scos informatii trunchiate si adevaruri partiale. Nu mai vreau sa vorbesc de cazul Musca, haideti sa vorbim de cineva care nu ne e simpatic, de Alin Teodorescu.

E clar de ce nu ne e simpatic, s-a jucat de-a Machiavelli pe la PSD, afiseaza morga aia sigura pe el cind vinde baliverne ca adevaruri stiintifice fundamentale si tot asa.

Ce avem pina acum in presa? Ca a dat declaratii fiind urmarit penal de Securitate, despre ce facea si cu cine se intilnea. Ancheta ca la Securitate, cu confiscari de manuscrise si interogatorii de 18 ore.

Declaratii de genul “Subsemnatul, declar ....” pe care Securitatea le folosea apoi la proces, daca se ajungea la proces. Declaratii de acest gen dadeau detinutii politici de la canal dupa ce erau batuti ore intregi.
Asta spune Teodorescu in interviu, ca a dat declaratii sub ancheta.

Cum e titrat? Teodorescu a colaborat cu Securitatea. Apoi, stirea este preluata de televiziuni, in acelasi fel. Stelian Tanase zice apoi ca il banuia din anii `80 pe Teodorescu de turnator, desi nu avea probe. Pai, nici acum nu are probe.

Nu ar trebui sa le asteptam? Si, in orice caz, daca un om iti spune ca a dat declaratii sub ancheta la Securitate, titlul corect este “Gigel - anchetat de Securitate”, nu ”Gigel a colaborat cu Securitatea”. Uitati-va cu cita bucurie da Antena 3 stirile astea.

Ura, inca unul, pina la urma patronul nostru a avut dreptate: toti ati colaborat, bai, ticalosilor de telespectatori!

"Mitraliata"

HotNews.ro: Credeti asadar ca Mona Musca este o victima a presei?

Cristian Ghinea: Nu e chiar o victima, i s-au pus in general intrebarile care trebuiau puse. Adica, nu a pornit din senin, nu e scorneala de presa, are vina ei, are angajament. Dar a fost mitraliata pur si simplu, pedeapsa a fost disproportionata fata de culpa.

Cred ca este si rolul unei dezamagiri, editorialistii care o simpatizau se razbuna pe Mona Musca pentru ca nu e atit de buna cum li se parea lor.

Cei care o urau sincer pentru ca parea onesta manifesta un fel de satisfactie: vezi, ba, ca si Mona are o pata?

Si ce se mai dadea de sfinta! Un fost colonel de Securitate care a iesit la pensie si s-a mutat acum citiva ani la mine la tara (si are cea mai mare pensie din sat, mai mare decit salariul lu' tata) i-a spus rinjind mamei ieri: ei, ce zici, iti mai place de Mona Musca?!

E un fel de satisfactie manifestata si la multi din presa: toti sintem jigodii, bai, hai sa traim, sa ne vedem de afaceri! Welcome to the club, Mona!

Mi se va spune ca spal cadavre, dar nu ii iau apararea pentru ca nu a gresit. Nu cred in explicatia Monei Musca cum ca ii apara pe studenti, cred ca a manifestat un oportunism de tinerete, vrind sa faca o cariera la oras.

E vinovata si erau mai potrivite niste scuze. Dar de aici si pina la lapidarea morala pe care o practicam cu bucurie e cale lunga. Nu avem notele ei informative, si ea zice ca nici nu le-a dat.

Nu stim daca a facut rau cuiva. Ce acuz eu este disproportia reactiei fata de culpa. Si ma minunez cit de vindicativa e presa noastra dintr-o data. Am militat atitia ani pentru ca SRI sa predea dosarele la CNSAS.

Acum cinci ani, cind faceam la Dilema numere despre problema dosarelor, presa mare il trata pe Ticu Dumitrescu ca un ratacit prin partidul lui Ciorbea care se tine cu dintii de dosare.

Noi, astia preocupati de dosare eram catalogati ca intelectualitatea minoritara si zgomotoasa, obsedata de trecut. Era vremea cind societatea romaneasca era in mars fortat spre capitalism, condusa de Adrian Nastase, aceasta victima uimita a Securitatii ca politie politica.

Mai tineti minte citi am fost la lantul din jurul Palatului Parlamentului?
Atunci cind comisia parlamentara condusa de Ion Predescu tocmai executase “elementele rasculative” din CNSAS?

(Acelasi Predescu care acum e la Curtea Constitutionala si care va discuta legea lustratiei, daca va mai avea cine sa o sustina in Parlament). Va spun eu citi, vreo 200 de insi, entuziasti din ONG-uri si apoi au venit si sindicalistii adusi cu coloana, sa parem mai multi.

Nici nu s-a inchis lantul, a fost mai mult un semicerc in miscare. Si totul a culminat cu membrii PSD adusi cu duba de partid, in frunte cu Cosmin Gusa, care se ocupa si atunci ca si acum de curatenia morala a societatii.

Au fost citeva cotidiane care au tinut subiectul in acesti ani, dar in majoritate, pentru presa fesenista in 1990 si independenta dupa aia, nu a fost un subiect de interes. Acum e al dracu' de intransigenta.

Nu inteleg de ce a tacut Mona Musca 16 ani, si nu inteleg cum de s-a batut in halul ala la Senat (ea fiind deputata si ducindu-se acolo sa stea pe capul lor ca sa-i voteze legea) pentru un proiect de lege care ar scoate-o din viata politica. Dumneavoastra intelegeti?

Mie asta mi se pare un subiect de eseu, de roman psihologic care te pune pe ginduri despre firea umana. Cind am scris intr-un articol in Cotidianul de cazul lui Walesa, care a colaborat si a avut nume conspirativ m-au facut UTC-ist pe stil nou (pe stil vechi am apucat sa fiu doar pionier).

"Traversam etapa iacobina"

Daca deconspirarea e o chestie birocratica, atunci Walesa nu mai este sindicalistul care a ingropat comunismul, este colaboratorul Bolek (numele conspirativ). Dosarele astea trebuie minuite cu grija, sint ca niste deseuri toxice. Adam Michnik s-a opus deconspirarii in Polonia si s-a aratat indignat de cite ori apareau liste prin ziare.

Andrei Plesu, care pe vremea aia a fost trimis la Tescani, ii ia apararea lui Augustin Buzura spunind ca s-a intilnit cu securistul Merce, dar ii spunea nemultumiri sociale si politice, nu turnatorii, si asta tocmai in “Dilema veche”, revista care a fugit de Buzura in 2004.

Poate unii nu sint de acord, dar trebuie sa discutam, sa dezbatem ca sa intelegem ceva cu adevarat din toate astea. Or, presa noastra face zilele astea curatenie morala cu barosul.

Si acum vad ca se raspindeste ideea stupida cu publicarea dosarelor pe Internet. Adica Securitatea a prins in dosare viata privata, a confiscat-o si noi acum vrem sa o punem pe Internet. Sa afle tot poporul ce amanta avea dizidentul X, cu cine era prietena dizidenta cutare, ce mai birfea Gigel.

Doar e dreptul nostru national sa aflam. Sa terminam munca securistilor, sa-i aducem in spatiul virtual, sa le facem loc in satul global! Sa tabloidizam reforma morala! Una este sa iti publici tu dosarul, cum a facut Mona Musca, alta e sa ti-l publice altii, sa iti puna viata pe net.

Ce patim zilele astea e tot un fel de revolutie, poate ca iesim mai buni din ea, nu stiu acum, nu imi dau seama.

Dar acum traversam etapa iacobina, aia cu candidati multi si nediferentiati la ghilotinare, dupa care ne vom opri si ne vom intreba “Cum a fost posibil?”.