Privatizarea celei mai mari banci din Romania starneste in continuare numeroase reactii, atita timp cit procesul de privatizare nu s-a incheiat inca. Unii blameaza statul ca a renuntat usor la controlul asupra celei mai rentabile banci, altii insa saluta initiativa autoritatilor si vad in privatizare o reala sansa pentru dezvoltarea BCR ca si pentru sistemul bancar roman.

Suma de 3,75 miliarde euro a fost vazuta ca un record, iar autoritatile se lauda si acum ca aceasta privatizare este “un reper important in procesul de liberalizare si eficientizare a economiei romanesti postdecembriste”.

Autoritatile au cules laurii, dar au ezitari in a specifica exact suma pe care o vor castiga din aceasta privatizare.

La scurt timp dupa anuntarea castigatorului pentru BCR, a fost clar ca cea mai buna afacere nu a facut-o statul roman ci cele doua institutii financiare internationale, International Finance Corporation (IFC) si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD).

Din pretul tranzactiei, pentru pachetul de actiuni de 25%, pe care BERD si IFC le detineau la BCR si pe care dadusera in anul 2003 doar 222 milioane dolari, cele doua institutii si-au adjudecat peste 1,5 miliarde euro.

Povara Bancorex ar putea reduce castigul statului roman la doar 500 milioane euro

Cea mai spinoasa problema a aparut cand a venit vorba de sumele rezultate din litigiile in care a fost, este si va fi implicata Bancorex si implicit BCR, iar nu in ultimul rand toti romanii pentru ca toate aceste datorii se vor plati din bugetul statului.

In 1999, “pentru evitarea unei crize sistemice”, dupa cum aveau sa declare recent oficialii Consiliului Concurentei, statul roman a preluat imprumuturile neperformante ale Bancorex iar BCR a fost nevoita sa absoarba restul activitatilor Bancorex.

De asemenea, statul a acordat garantii nelimitate pentru pretentiile judiciare si anagajamentele extrabilantiere rezultand din activitatea Bancorex, pana la radierea acesteia din Registrul Comertului.

Nu este de mirare astfel ca, pentru finalizarea procesului de privatizare, era nevoie ca Autoritatea de Concurenta sa stabileasca legitimitatea ajutorului de stat acordat BCR, prin preluarea la buget a datoriilor Bancorex, odata cu fuziunea celor doua banci.

De asemenea, Consiliul Concurentei a solicitat AVAS si Ministerului de Finante (MFP) limitarea expunerii statului in legatura cu garantiile pentru obligatiile Bancorex, atat in timp cat si ca suma.

La sfarsitul lunii iulie a acestui an, Executivul a stabilit aceste masuri prin Ordonanta nr.33/2006. Actul normativ promoveaza prevederile legale care limiteaza atat in timp cat si valoric eventualele cereri care pot fi considerate ajutor de stat, rezultate in urma absorbtiei Bancorex de catre BCR.

Conform Ordonantei, ajutorul de stat nu poate depasi jumatate din pretul contractului de privatizare a BCR, deci jumatate din pretul de 3,75 miliarde euro, mai exact circa 1,8 miliarde euro. In ceea ce priveste limita de timp, termenul pana la care se pot face solicitari este data de 31 decembrie 2013.

In aceeasi zi, ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu a declarat ca potentialul ajutor de stat, sume deja solicitate si care nu sunt recuperate, depaseste suma de 900 de milioane de euro.

„Luati-o ca o cifra sub rezerva. Valoarea totala a titlurilor de stat emise este mult mai mare”, a subliniat atunci Vladescu.

La data de 17 august 2006, Executivul a stabilit un nou plafon al sumelor care urmeaza sa fie suportate de catre bugetul statului in urma litigiilor din instantele de judecata in care este implicata BCR. Noua suma identificata pana la data de 31 martie 2006 depaseste 180 milioane euro.

Prin Hotararea 909/2000, Ministerul de Finante garanta BCR “irevocabil, si neconditionat - in numele si in contul statului - plata sumelor care fac obiectul litigiilor, in limita unor plafoane de 38 miliarde lei si 116 milioane dolari S.U.A”.

Executivul a majorat deci, pe 17 august 2006, aceste plafoane cu sumele de 748.144,3 RON, 31.900.906,38 Euro si 7.129.217,98 USD, sume reprezentand toate raspunderile inclusiv daunele directe si indirecte rezultate din sau in legatura cu litigiile izvorate din activitatea Bancorex.

La data de 7 august 2006, Consiliul Concurentei a decis ca vanzarea BCR de la sfarsitul anului trecut nu a cuprins elemente de ajutor de stat si a autorizat masurile acordate Bancorex si privatizarea Bancii Comerciale Romane, prin care Erste Bank a dobandit peste 61,8% din capitalul social al Bancii Comerciale Romane (BCR).

Cu alte cuvinte, Consiliul Concurentei a decis ca BCR nu a beneficiat de pe urma masurilor luate in acea perioada.

Consiliul a fost multumit si de Ordonanta 33/2006 data de Guvern prin care s-a stabilit limitarea in timp si ca valoare a expunerii statului in legatura cu garantiile pentru obligatiile Bancorex si a decis ca procesul de privatizare al BCR a fost “deschis, transparent si competitiv”.

Desi este greu de tras o linie, pentru ca raman destul de multe necunoscute in tot acest proces de privatizare, este vizibil ca valoarea tranzatiei s-a subtiat considerabil.

Din cele 3,75 miliarde euro, din care trebuie scazut castigul BERD si IFC, statului i-au mai revenit doar 2,25 miliarde euro, iar daca din aceasta suma ar trebui sa se mai scada si cele 1,8 miliarde euro (despagubiri maxime pentru Bancorex asa cum au fost stabilite de Ordonanta 33/2006) statul abia se mai alege cu aproximativ 400-500 milioane de euro.

La data de 25 august, Ministerul de Finante a dat un comunicat de presa prin care anunta ca “la finalizarea procesului de privatizare a BCR, statul roman va incasa peste 2 miliarde de euro, contravaloarea pachetului de 36% din actiunile BCR.

Aceasta suma este certa si nu este afectata de eventualele datorii sau compensatii pe care statul roman trebuie sa le acopere in urma absorbtiei Bancorex de catre BCR. Garantiile acordate cumparatorului Erste Bank, nu reprezinta nici un fel de suplimentare a obligatiilor pe care statul roman si le-a asumat la momentul absorbtiei Bancorex”.

Ministerul de Finante a accentuat ca obligatiile legate de Bancorex “exista pentru statul roman , indiferent de cine este proprietarul bancii si ca procesul de privatizare a BCR se deruleaza conform termenilor din contract si in termenele prevazute de acesta”.

Este adevarat ca suma de 1,8 miliarde euro este una ipotetica si ca este posibil ca despagubirile sa nu coste atat, dar oare nu la fel de bine poate fi spus si ca aceasta suma ar putea fi una prea mica?