![]() |
Cristian Tudor Popescu si-a anuntat demisia din functia de presedinte al Clubului Roman de Presa, printr-o scrisoare deschisa transmisa tuturor membrilor Consiliului de Onoare. Popescu a declarat pentru HotNews.ro ca CRP, in actuala sa formula, nu mai poate functiona, fiind nevoie de o delimitare clara intre o organizatie a jurnalistilor si una a patronatului.
Directorul ziarului Gandul a precizat ca, o data cu demisia din functie, nu mai are nici o legatura cu CRP, nefiind membru in nume propriu.
Cristian Tudor Popescu si-a motivat decizia prin "evolutiile din utlima vreme din industria media, care au dus la schimbarea raporturilor. Patronatul a devenit tot mai puternic, iar ziaristii au devenit piese de schimb, mutati la gramada intre redactii". Popescu este de asemenea de parere ca in presa se pompeaza nesanatos de multi bani.
"Eu sunt jurnalist, am fost patron pentru o perioada foarte scurta, si consider ca nu mai pot reprezenta o asemenea structura, ca nu-mi mai pot respecta menirea de a apara jurnalistii", a mai afirmat el.
In scrisoarea deschisa adresata membrilor Consiliului de Onoare, Cristian Tudor Popescu precizeaza ca va asiura interimatul in functie pana pe 1 ianuarie 2007, perioada in care CRP ar trebui sa-si aleaga un nou presedinte.
Popescu a declarat ca nu e exclus ca, in viitorul apropiat, CRP sa se desparta in doua organizatii diferite, una a jurnalistilor si una a patronatului. "Vom discuta aceste lucruri cu totii, pentru ca gestionarea unui organism care sa reprezinte ambele categorii nu mai este posibila.
Patronii trebuie sa iasa toti in fata, sa se adune la un loc si sa se clarifice totul", a afirmat el pentru HotNews.ro, adaugand ca e posibila participarea sa la infiintarea si coodonarea unei viitoare organizatii de jurnalisti.
Cristian Tudor Popescu a fost ales prima oara presedinte al CRP pe 15 martie 2003, functia fiind vacanta dupa moartea lui Dumitru Tinu. El a fost reconfirmat in functie pe 8 iulie 2005.
Scrisoarea deschisa trimisa de Cristian Tudor Popescu
Stimati colegi, am fost ales presedinte al Clubului Roman de Presa in urma cu aproape patru ani, intr-un moment greu si confuz din istoria acestei organizatii.
In tot acest timp m-am straduit cat m-au tinut puterile sa aduc in discutie chestiuni de morala gazetareasca si patronala, discutii concretizate in documente de lege si de reglementare interna care sa limpezeasca si sa ordoneze lucrurile atat in Club cat si in presa.
Am incercat de asemenea sa asigur, prin luari de pozitie, o capacitate ridicata de reactie rapida a Clubului la incalcarile flagrante ale deontologiei din presa si nu numai. Am sperat intr-o reducere a tensiunii si animozitatilor dintre clasa politica si presa prin intalnirile oamenilor politici marcanti cu Consiliul de Onoare al Clubului.
O vreme am crezut ca lucrurile pot fi indreptate si ca ne aflam pe calea cea buna. Astazi sunt silit sa constat ca a fost o iluzie. Viata politica din ce in ce mai vulgara si superficiala din Romania ultimilor ani este insotita, ca si cum n-ar vrea sa ramanaa mai presus, de o presa tot mai degradata, moral si profesional.
Retelele de presa murdara, locale si centrale, se impart in doua categorii: putinele care au fost descoperite si multele care isi vad in continuare de treaba. Multe, prea multe ziare sunt folosite ca adevarate maciuci, cu care se da in capul victimei fara nici cel mai mic scrupul de a justifica titlurile de-o schioapa si pozele cat jumatate de pagina.
Ziaristii au devenit, in prea mare masura, niste mercenari care, dupa ce se bat cu pumnii in piept pentru niscai principii, se muta la trustul primului mahar care da mai mult. Si nu numai “dinozaurii”, ci si prea multi jurnalisti din noile generatii.
Suvoaie de bani venind din afara presei inunda acum mass media, alterand relatiile profesionale din bransa, golind de sens branduri construite in mai mult de un deceniu. Componenta jurnalistica a CRP este tot mai palida, iar eu am fost si sunt gazetar, patron n-am fost decat pentru putin timp si silit de imprejurari.
E din ce in ce mai greu sa aperi prestigiul presei in fata atacurilor insultatoare ale politicienilor. Cinismul devine calitatea fundamentala, bine platita si admirata, a jurnalistului abtibild, gata sa se lipeasca pe orice parbriz, indiferent de imaginile atroce care se intrezaresc inauntru.
Ultimul gest institutional pe care l-am mai putut face a fost initierea grupului de lucru format din Clubul Roman de Presa si organizatiile profesionale din domeniu care si-au manifestat interesul pentru constituirea unui Consiliu Moral care sa mai poata salva cate ceva prin voturi de blam publice. Nu mai am si puterea sa contribui la finalizarea acestui proiect.
Va rog, deci, stimati colegi, sa luati nota de demisia mea din functia de presedinte al Clubului Roman de Presa. Pentru a nu crea socuri administrative mai pot asigura functia cel mult pana la 1 ianuarie 2007.

















Jurnalistii au capatat o importanta poate mult prea mare in societatea romaneasca, fara ca acestia sa se si ridice la nivelul calitativ necesar. Pe de alta parte, patronatul speculeaza aceste mici detalii, pe care ne facem cu totii ca nu le vedem.
Cand aveti de gand sa fiti independenti, profesionisti si echidistanti ?
In mod sistematic, pe acolo au defilat numai asa-zisii "grei" ai mass-media, imbatraniti in rele (S. R. Stanescu, M. Tatulici, H. Alexandrescu etc), care in afara dorintei de a-si exhiba orgoliile si a-si da cu parerea zgomotos, n-au facut altceva decat sa mentina atmosfera de "cartel al nasilor" care sa-si prezerve puterea de influenta, girati in plus de un organism cvasirecunoscut.
CRP n-a facut niciodata lucruri semnificative pentru presa. N-a propus si gasit cai de aparare efectiva a jurnalistului in bucluc, n-a intervenit energic in perioadele de oprimare a libertatii presei (vezi mandatul PSD 2000-2004), n-a incurajat reperarea si pretuirea realelor valori din presa, nu s-a luptat, in lipsa unor sindicate eficiente ale presei, pentru drepturile elementare ale ziaristilor. Probabil ca nici nu ar fi avut vreodata cum, cata vreme board-ul Clubului era si este intesat de "dinozauri" cu statut mixt, de gazetari si mai ales de patroni.
Are dreptate CTP demisionand si ridicand problema necesitatii delimitarii in CRP intre patronii si palmasii din presa. Numai ca problema e veche si ar fi putut sa si-o puna cu mult inainte. Acum e tarziu. Nu cred ca se va mai schimba vreodata ceva. CRP ar putea sa devina, cel mult, un club in adevaratul sens al cuvantului: un fel de Jockey Club, un loc unde sa se poata bea o cafea umar la umar cu seniorii, unde s-ar putea spritui ca pe vremuri la carciuma Uniunea Scriitorilor, un spatiu in care sa se depene povesti si unde ziaristii sa se dumireasca cam care mai e mercurialul pietei de mercenari ai condeiului.
Bai comentatori de pe forum - ca altcineva nu va asculta - in articolul asta e vorba intai de libertatea presei si pe urma de CTP. Dar cum romanii sunt vite si stiu doar sa faca mu cand sunt platiti, mi se pare normal sa citesc astfel de comentarii de genul: "Foarte bine", "are probleme cu patronatul?" si "asa e cand nu mai esti patron". Ma, voi chiar nu v-ati saturat de lins dosuri si comentat aiurea? E o vorba, tacerea e de aur, daca nu stiti ce sa ziceti, taceti naibii din gura.
E un spirit la romani... doar de critica, si de critica constructiva nu prea au auzit multi. Deh, e mai usor sa critici decat sa faci ceva. Domnilor, sau mai bine zis tovarasilor (intre voi, nu ma includeti si pe mine, cred ca vi se potriveste apelativul) puneti mana pe sapa ca sa vedeti ce e munca si pe urma daca va mai arde de comentat, mai treceti pe aici. Si pe la scoala.
Sorin Ovidiu Vantu.Dinu Patriciu .Pai ce vrei sa mai vezi si sa mai citesti.Tara hotilor.
Asa am ajuns sa il vedem deja pe Gigi Becali in politica, pentru ca presa i-a mediatizat excesiv iesirile penibile. Urmeaza probabil sa vedem la urmatoarele alegeri cum telespectatorii fideli telenovelelor sau emisiunilor in care apare Oana Zavoranu se vor duce buluc sa voteze cu Vadim Tudor.
Jurnalistii nu au inteles (sau poate ca stiu si speculeaza acest fapt) ca exista un procent mare de populatie care are incredere in presa.
"Asa e taica, am citit eu in gazeta, iar daca asa scrie, asa e... ca nu minte..."
Domnilor jurnalisti, ganditi-va bine ce scrieti, ce spuneti, ce opinii exprimati. Produsul muncii voastre are credibilitate, iar obligatia voastra este sa constientizati responsabilitatea pe care o purtati.
Vai, si ce jigniti erau cand ii numise gaozari!
In alta ordine de idei, CRP nu-i apara pe ziaristi, ci apara interesele patronilor. La ora actuala nici macar nu exista o organizatie serioasa care sa protejeze drepturile jurnalistilor. Asta-i bla-bla de patron. Uite ca m-am suparat si eu. Asa ca ma duc sa trag o tigara. Apoi? Revin la scris ca nu-s patron:). Altfel nu-mi permiteam sa pierd timpul la fumat :P!
Altul la rand!
Nu-i bai,in scurt o sa cam scapam de multe vedete din politica si presa de tranzitie!
Pana atunci,cine se mai inscrie din fostii activisti pcr de presa la sefia CRP-ului!
Haideti tovarasi!Curaj! Este ultimul tren!
il respect pe domnul CTP si sper ca de acum va avea mai mult timp pentru scris la GANDUL...
Pe de alta parte sunt de acord cu CTP. Apele trebuie despartite.Ziaristii trebuie sa aiba propria lor asociatie profesionala, separata de cea a patronilor de presa ( utilitatea celei din urma nu prea o vad).
Judecati si voi, e ceva jignitor intr-o astfel de observatie ca sa necesite cenzura? Nu cumva, pana la fiorosii moguli ai presei care taie si spanzura, calitatea presei e alterata de caracterul unor redactori marunti?
Vezi interviul aici : http://www.transfer.ro/storage/48cac3bfd8cc53ef8a56f2d627c31873.zip
E timpul sa facem ceva. Va propun un dialog pentru 24 de ani de intuneric. De atata vreme nu mai exista profesori in socitatea romaneasca.
Toti cetatenii din Romania, cei care au in jur de 50 de ani au facut o scoala foarte serioasa. E timpul sa vorbeasca. Nu ei au infometat copiii, nu ei au stins lumina, nu ei au tras in dec.'89, nu ei au furat fabricile, nu ei au furat bratarile, nu ei dorm in parlament.
Copiii Romaniei au nevoie de modele de profesori, de oameni care au facut ceva bun.
E nevoie de scoala adevarata. E nevoie de repartitii guvernamentale.
Cu respect,
Prof.Cornelia Vodoiu,
Academia Romana, Institutul de Chimie Timisoara.