Rodica Culcer: "Istoria este o profesoara buna pe care prea putini o asculta. Ea ne invata de pilda ca Romaniei nu i-a venit niciodata nimic bun de la Rasarit."

Rusii ne-au confiscat tezaurul, ne-au ciuntit teritoriul, au fortat abdicarea Regelui Mihai, ne-au impus regimul comunist si ne-au spoliat.

Daca largim putin perspectiva istorica, vom constata ca nu o data Rusia s-a inteles cu Germania in dauna altor state europene. In urma pactului Molotov-Ribbentrop, Romania a pierdut Basarabia si Bucovina de Nord.

Dupa razboi, cand comunismul ne-a fost livrat din furgoanele Armatei Rosii, puterea sovietica a avut grija sa infiinteze SOVROM-urile in scopul exploatarii petrolului romanesc in folosul Uniunii Sovietice.

Acum rusii se intorc, privesc din nou cu jind la petrol si vor sa ne faca dependenti de Gazprom, adica din nou supusi ai imperiului renascut sub sceptrul tarului Putin. Din nou, ca in 1939, aliatul Rusiei este Germania.

Fostul cancelar federal Gerhard Schr?der are tupeul sa vina la Bucuresti si sa ne ceara sa sustinem dezvoltarea Gazprom. Bun prieten cu Vladimir Putin, domnul Schr?der conduce astazi compania E.ON, o societate mixta constituita de Ruhrgas si Gazprom.

Oficialii germani isi apara dependenta de gazele rusesti cu un zel demn de o cauza mai nobila; tot ei cauta sa demonstreze ca Rusia zilelor noastre este un partener de afaceri serios, fara riscuri politice.

Si totusi! Este scris negru pe alb, in "doctrina energetica" a Kremlinului, ca "rolul Rusiei pe pietele energetice mondiale determina in mare masura influenta sa geopolitica" si ca industria petroliera si a exploatarii gazelor naturale au devenit "instrumente ale politicii interne si externe".

Cum Gazprom, companie de stat, nu poate vinde gaze pe piata ruseasca la un pret mai mare de 40 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, isi recupereaza pierderile pe piata externa practicand preturi de sase ori mai mari.

Dar nu pentru oricine: supusa Belarus cumpara la 47 de dolari nesupusa Romanie cu mult mai mult. Si, astfel, datorita monopolului Gazprom asupra exporturilor, Kremlinul controleaza un extraordinar instrument de politica externa cu ajutorul caruia isi poate recapata influenta pierduta pe plan mondial. In ceea ce priveste Germania, a si reusit.

Mai mult: asa cum a acceptat in 1939 ca Rusia sa ocupe jumatate din Polonia, astazi Germania accepta ca Polonia intreaga sa ramana in afara traseului noii conducte de gaze din Marea Baltica, iar UE evita o pozitie transanta.

Realitatea ne striga in fata ca in spatele Gazprom si al tuturor companiilor rusesti furnizoare de petrol si gaze se afla o coterie de prieteni ai lui Putin, proveniti in mare parte din fostul KGB; ca banii platiti de consumatorii europeni ajung probabil sa-i finanteze pe asasinii Annei Politkovskaia si, poate, ai lui Alexander Litvinenko; ca Europa, in inconstienta ei istorica, este pregatita sa finanteze indirect un stat tot mai putin democratic.

Este, desigur, dreptul rusilor sa-si exploateze resursele cum cred de cuviinta. Noi insa trebuie sa stim ca puterea rusa (fosta sovietica) nu mai vine astazi cu tancul, ci pe conducta, iar soldatii nespalati si lacomi ai Armatei Rosii au fost inlocuiti de directorii Gazprom - in costume Armani si Mercedes, dar la fel de lacomi.

Niciun om politic roman nu are dreptul sa ignore implicatiile politice ale dependentei de gazul rusesc, un gaz care ar putea deveni de-a dreptul toxic pentru Romania.

Este cel putin ciudat ca unii politicieni invoca marea cultura rusa ca argument pentru o apropiere de Rusia, ca si cand am plati mai putin pentru gaze daca am recita din Puskin. Am putea spune chiar ca, daca ar trai, Puskin, Cehov si Dostoievski ar fi si ei impuscati in scara blocului, cum s-a intamplat in ultimii ani cu atatea spirite libere din noua Rusie si din spatiul ex-sovietic.

Formatorii nostri de opinie prefera insa, in marea lor majoritate, sa se planga de faptul ca Traian Basescu supara Moscova. Guvernul nu are nicio opinie si tace. Nici nu-l intreaba cineva daca are o strategie nationala in domeniul energetic care sa evite pericolul dependentei de un singur furnizor. De raspuns va fi insa nevoit sa raspunda in curand,

in fata cetatenilor, dar si a istoriei - acea doamna inteleapta de care se tem atat de mult oamenii politici, poate pentru ca stiu ca nu vor scapa de judecata ei.