Da, exista pericolul sa ne mearga foarte bine. Stiu ca ne-am obisnuit sa imaginam scenarii prapastioase. Stiu ca scepticismul fata de UE este deja una dintre temele favorite ale demagogilor. Exista insa marea amenintare ca toate sa mearga perfect in tara asta. Ei bine, desi se pare ca suferim grav de scenarita si scepticism bascalios, un astfel de posibil viitor ne-ar da cu totul peste cap.

Pentru ca pe aici nu se preda stiinta lui „a te simti bine in pielea ta“. Sa ne imaginam ca vom avea bani. Daca vom avea bani, nu vom avea chef sa reparam instalatii, sa facem munci fizice grele (in constructii, de exemplu). Va fi nevoie de mina de lucru ieftina.

Si atunci vor aparea romanii „noi“, naturalizati, romanii cu origini africane sau asiatice, romani pe care va trebui sa-i respectam. Avem stiinta asta? Am sti sa luam discret icoanele ortodoxe de pe peretii scolilor fara prea mare tambalau?

N-as zice, avem o intoleranta si o indiferenta constante in ce priveste minoritatea romilor, de exemplu. Avem intelectuali care fac bancuri pe seama corectitudinii politice inainte sa fi invatat ce-i aia.

Tot auzim despre cit de rau ne va fi in UE. Ne va fi rau mai ales la nivel profund. Ne va fi greu sa depasim frustrarea ultimului venit. Ne va apuca, probabil, dorul de natie unita. Vom incepe sa votam aiurea cu nationalisti, xenofobi, antieuropeni. Ne va apuca dorul cumplit de identitate nationala dupa ce ne-am chinuit sa mai scapam de ea, macar din cind in cind.

Dupa ce-am stat umili zeci de ani asteptind sa fim bagati in seama, sintem gata sa facem primele probe de orgoliu national. Tot scepticismul romanesc legat de UE seamana cu o frica imensa de responsabilitatea pe care o presupune bunastarea.