Mitologia creata in jurul grofilor este demontata de doi oameni care au fost la curtea unui nobil maghiar.
Familia Lazar a pierdut, in 1949, domeniul de la Lapusnic, aflat la cativa kilometri de orasul Deva, in tropote de cizme rusesti. Vechiul conac, dependintele unde traiau slugile, livada si hectarele de culturi agricole au fost transformate de comunisti intr-o ferma de porci.
Amintirile "vietii la grof" ale proprietarului de azi Eory Laszlo, descendent al familiei Lazar, se impletesc cu acelea ale Rozaliei Gheorghiu. Femeia, astazi in varsta de 84 de ani, a fost slujnica la conac in perioada dintre cele doua razboaie mondiale.
De pe mosie, direct la temnita
In noaptea de 2 spre 3 martie 1949, Laszlo Lazar, parintii, sotia si cei trei copii ai lui, printre care si Eory Laszlo, au fost izgoniti de pe domeniul de la Lapusnic. S-au trezit in numai cateva ore saraci si ai nimanui. Evacuarea proprietarilor s-a facut in forta, iar familia nu a avut voie sa ia nimic la plecare.
"Chiar a doua zi, tata a luat drumul puscariei. Marea sa vina a fost ca i-ar fi platit in plus pe angajatii de la castel. Intr-un decret dat in ‘47 se stabilea cu ce suma trebuie remunerat muncitorul din agricultura. Tata avea 200 de hectare, livezi si un conac la care erau angajati 21 de oameni. Muncitorii au zis ca nu pot trai cu banii astia si vor sa fie recompensati ca si pana atunci.
Anual, fiecare angajat de la conac primea lemne de foc, locuinta de serviciu, petrol pentru lampa, bocanci, miel, porc, cas, lapte. Tata le-a mai dat si bani in contul a 100 de kilograme de grau", povesteste Eory Laszlo, care la proces avea 7 ani.
Tatal sau, Laszlo Lazar, a stat inchis trei ani si jumatate ca detinut politic la Deva, Aiud si Gherla. In ‘52 a iesit din puscarie. A muncit tot restul vietii ca inginer agronom.
"Tata era angajat la conac"
De cealalta parte a firului povestirii traieste Rozalia Gheorghiu, astazi in varsta de 84 de ani. Am gasit-o la Ilia, o comuna din apropierea Devei, exilata la ultimul etaj al unui bloc construit intr-o vreme in care comunistii voiau sa mute taranii de la sate in blocuri.
A trait pana la varsta de 13 ani la conacul de la Lapusnic al lui Laszlo Lazar senior in vremurile grele dintre cele doua razboaie mondiale: "Parintii mei au muncit la conac foarte mult timp, pana la sfarsitul anilor ‘30. Grofii erau distanti cu angajatii si se respecta un protocol strict. Tata era angajat la vaci, iar mama facea treburi casnice. Traiam la conac, unde groful construise camere separate pentru noi.
Locuiam toata familia intr-o camera cu bucatarie. Noi eram trei frati, saraci, necajiti si am fost multumiti cand am putut sa ne angajam la grofi. Pe an, primeai un porc, trei carute de lemne, o pereche de opinci, una de bocanci, petrol de lampa, cartofi si cereale. Ne dadeau si ceva bani", spune fosta slujnica.
"Baroneasa a venit cu doua vagoane de zestre"
In relatiile dintre stapan si slujitor se pastrau cutumele acelor vremuri. "Daca un om avea o vaca bolnava, tata i-o inlocuia cu una sanatoasa si pe cea a omului o ducea la abator. Dupa ce a adus porumb din Argentina, prin 1922, bunicul a dat samanta la toti taranii pentru a nu strica soiul", rememoreaza Eory.
"Daca imprumutai de la grof niste cartofi sau faina de malai, a doua zi trebuia sa mergi sa muncesti pentru asta", spune batrana.
