Ioana Lupea: "Avem nevoie de o baie de corectitudine politica pentru a invata sa le acordam drepturi egale celor diferiti".
Polemica iscata de recomandarea facuta Ministerului Educatiei de a scoate icoanele din salile de clasa este imaginea intolerantei noastre fata de "altfel", atei, agnostici, homosexuali, minoritari in general.
Asa cum s-a lasat ea admirata intr-o emisiune de la B1 TV de saptamana trecuta, pe acest subiect, unde s-a strigat „afara” celor nedoriti de majoritate in spatiul public. Intoleranta s-a invesmantat in haine preotesti sau in aversiunea, justificata filosofic, fata de corectitudinea politica.
Peste vechea discutie romaneasca despre rolul Bisericii Ortodoxe Romane in societate s-a suprapus o dezbatere importata din occidentul marcat, mai ales dupa 11 septembrie, nu de confruntarea intre crestinism si islam, ci de compatibilitatea dintre cunoastere si credinta, cum o identifica recent, in Germania, filosoful Jurgen Habermas.
Ofensiva BOR in spatiul public a capatat puteri pe fondul acestei pseudociocniri a civilizatiilor, iar discursul de la Regensburg al Papei Bendict al XVI-lea i-a dat aripi. Si nu numai BOR-ului, ci si Moscovei - care a simtit oportunitatea de a juca politic pe cartea ortodoxismului in aceste vremuri de vrajba religioasa.
Revenind la BOR, simbolic proiectata prin Catedrala Mantuirii intre parlament si Ministerul Apararii Nationale, intr-o axa a puterii, a profitat de scandalul caricaturilor pentru a impune, prin Legea cultelor, infractiunea de ofensa adusa simbolurilor religioase. Tot BOR, sustinuta politic de
PD-ul lui Emil Boc, incearca din nou sa transeze diputa lacasurilor de cult cu Biserica Greco-Catolica in favoarea sa. Iar acum - prin organizatii civice avide de notorietate cu orice pret - sa faca presiuni asupra clasei politice pentru a nu da curs deciziei CNCD.
Controversa din jurul corectitudinii politice ajuta BOR, intr-un mod nesperat de ierarhii ortodocsi. Andrei Plesu crede ca toleranta - asa cum este ea practicata in Occident, de fanaticii drepturilor omului, ar completa Horia-Roman Patapievici - duce la indiferenta, la necunoasterea celui de langa tine, a alteritatii acestuia.
O constatare greu de combatut, chiar si de stanga. Dar nu putem ignora ca societatea romaneasca, hranita cu intoleranta dimineata, la pranz si seara de comunisti si cu stereotipii identitare de postcomunisti, nu a cunoscut pana acum corectitudinea politica.
E prea devreme pentru a fi dispretuita, pentru a i se depista efectele perverse sesizate de Andrei Plesu, dar si de sociologul Jean Baudrillard si de economistul Marc Guillaume, intr-un dialog despre alteritate.
Corectitudinea politica este invatata si aplicata de-abia de un an in Romania, de cand a inceput sa functioneze Consiliul National Impotriva Discriminarii.
Avem nevoie cel putin o vreme de o baie de corectitudine politica pentru a invata nu sa discriminam pozitiv, doar sa-i recunoastem, sa-i acceptam, sa le acordam incredere si drepturi egale cu ale noastre celor diferiti, celor care cred sau nu cred in Dumnezeu.
Spatiul public nu va fi unul steril, asa cum ne temem, dar nu trebuie sa fie nicio competitie intre confesiuni asupra cuceririi spatiului public. Revenind la Habermas, scoala este un loc al cunoasterii sau al credintei intr-un anumit Dumnezeu, al majoritatii?
