Saracia este adesea atit o cauza, cit si o consecinta a incalcarii drepturilor omului. Cu toate acestea, legatura dintre saracia extrema si abuzuri ramine, nu este o prioritate a dezbaterilor pe tema politicilor si a strategiilor de dezvoltare.

Pentru a atrage atentia asupra acestei corelatii esentiale, dar neglijate, Ziua Drepturilor Omului din acest an, sarbatorita pe 10 decembrie, este dedicata luptei impotriva saraciei.

Aceasta initiativa ar trebui sa reprezinte nu numai un motiv pentru analiza, ci si o chemare la actiune a guvernelor si a organizatiilor insarcinate cu promovarea drepturilor omului si a dezvoltarii, pentru a asigura o viata demna tuturor cetatenilor.

Toate drepturile omului - cel la libera exprimare, la vot, dar si dreptul la hrana, la munca, la asistenta sanitara si spatiu locativ - sint importante pentru cei saraci, deoarece saracia si excluderea genereaza discriminare, acces inegal la resurse si oportunitati si stigmatizare sociala si culturala.

Negarea drepturilor ingreuneaza participarea celor saraci pe pietele de munca si accesul lor la servicii si resurse de baza. In multe societati, ei nu se pot bucura de dreptul la educatie, sanatate si locuinta, pentru simplul fapt ca nu isi permit aceste servicii.

Lucru care, la rindul sau, impiedica participarea celor saraci la viata publica, subminindu-le capacitatea de a influenta politicile care ii afecteaza si de a cauta solutii impotriva nedreptatilor.

In concluzie, saracia inseamna nu numai venituri si bunuri materiale insuficiente, ci si lipsa de resurse, de oportunitati si de siguranta, ceea ce aduce atingere demnitatii si sporeste vulnerabilitatea celor saraci.

Saracia este, totodata, legata de putere: cine detine puterea in viata publica si in familie? Este esential sa se cunoasca detalii ale retelelor complexe de putere din sferele politica, economica si sociala pentru a putea intelege si aborda in mod eficient tiparele de discriminare, inegalitate si excludere care condamna indivizii, comunitatile si natiunile la generatii de saracie.

Saracia este adesea perceputa fie ca o conditie regretabila, dar accidentala, fie ca o consecinta inevitabila a unor decizii si evenimente care se petrec in alte locuri sau este considerata drept responsabilitatea exclusiva a celor care sufera de pe urma ei.

O abordare complexa a drepturilor omului va lua in discutie nu numai perceptiile gresite si miturile ce ii inconjoara pe cei saraci, ci, mult mai important, va contribui la gasirea de solutii durabile si echitabile pentru a elimina saracia.

Prin recunoasterea explicita a obligatiei statelor de a-si proteja cetatenii impotriva saraciei si excluderii, aceasta abordare subliniaza responsabilitatea guvernului de a crea un mediu propice bunastarii publice. Totodata, le ofera celor saraci sansa de a contribui la conturarea unor politici care ii vor ajuta sa se bucure de drepturile lor si de a cauta remedii eficiente in cazul abuzurilor.

Exista fundamente legale puternice pentru o astfel de abordare. Toate statele au ratificat cel putin unul din cele sapte tratate internationale de baza care se refera la drepturile omului, iar 80% dintre state au ratificat patru sau mai multe astfel de tratate.

De asemenea, comunitatea internationala a decis care sint Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, stabilind termene concrete pentru eforturile internationale de reducere a saraciei si marginalizarii. Summitul Mondial din 2005 a intarit aceste angajamente.

Indiferent de nivelul limitat al resurselor, statele pot lua masuri imediate de stopare a saraciei. Eliminarea discriminarii, de exemplu, va inlatura in multe cazuri barierele care impiedicau accesul la pietele de munca si va oferi femeilor si minoritatilor acces la slujbe.

Mortalitatea infantila poate fi redusa prin interventii eficiente, care implica niveluri scazute de tehnologie si costuri reduse. Pe de alta parte, statele care pot oferi asistenta ar trebui sa ia initiativa si sa ajute.

In alta privinta, indiferenta si o evaluare limitata a intereselor nationale ar putea afecta drepturile omului si dezvoltarea intr-un mod la fel de distrugator ca si discriminarea.

Anul trecut, presedintele Bancii Mondiale, Paul Wolfowitz, a aratat ca „nu exista justificare morala pentru tarile bogate care aloca 280 de miliarde de dolari - aproape intregul PIB al Africii si de patru ori echivalentul asistentei umanitare externe - pentru a sprijini producatorii agricoli“.

In unul din ultimele sale discursuri ca secretar general ONU, Kofi Annan a afirmat ca, in opinia sa, indreptarea atentiei comunitatii mondiale asupra luptei impotriva saraciei este una dintre cele mai mari realizari ale mandatului sau. Annan a spus ca vulnerabilitatea critica, precum si incalcarile drepturilor omului insotesc fenomenul saraciei.

Secretarul general a identificat drepturile omului, securitatea si dezvoltarea ca fiind elemente indispensabile ale unei lumi in care toti oamenii se vor putea bucura de o mai mare libertate.

Avind in vedere ca, la nivel mondial, unu din sapte oameni sufera de foame, aceasta libertate depinde de tratarea saraciei ca pe una dintre cele mai serioase aspecte ale drepturilor oamenilor din timpurile noastre.

* Louise Arbour este inaltul comisar ONU pentru Drepturile Omului