In editiile din decembrie 2005 si aprilie 2006 ale Romanian Digest™, am discutat despre Fondul Proprietatea - incercarea Statului Roman de a acorda despagubiri victimelor confiscarilor abuzive ale locuintelor si proprietatilor de catre autoritatile comuniste dupa 1945.

Ne-am exprimat speranta ca Fondul va fi o oportunitate extraordinara pentru autoritatile romane de a indrepta greselile comise impotriva proprietarilor unor imobile din era ante-comunista in cazurile in care aceste imobile nu mai puteau fi restituite in natura, conform regimului prevazut de Legea 10/2001, asa cum a fost modificata prin legea 247/2005. Hotararea Guvernului nr.

1481/2005 a fost adoptata pentru a infiinta Fondul si pentru a oferi posibilitatea de compensare a acelor „fosti proprietari” prin acordarea de actiuni in cadrul Fondului proportional cu valoarea pretentiilor acestora.

Am vazut in Fondul Proprietatea un exemplu pentru alte natiuni europene care se confrunta cu probleme similare legate de restituire - un moment unic in care Romania ar fi putut sa impuna lumii un model de virtute. Fondul a fost organizat ca societate de investitii financiare "closed-end" care emite actiuni pentru compensarea cererilor de restituire.

La primirea actiunilor, beneficiarul devine actionar al unuia din cele mai mari fonduri est-europene. Fondul detine in prezent un portofoliu de actiuni la unele din cele mai cunoscute societati din Romania, totalul activelor acestuia fiind estimat la aproximativ 3,9 miliarde Euro.

Cu toate acestea, functionarea Fondului a fost amanata nepermis de mult, aducandu-se astfel, in mod indirect, beneficii unor persoane influente din mediul afacerilor.

Intarzierile in listarea Fondului

Prioritatea cea mai urgenta este listarea Fondului Proprietatea la Bursa de Valori Bucuresti, fara de care actiunile Fondului nu pot fi tranzactionate in mod liber. Pe baza unei interpretari discutabile a unora din legile existente, Fondul nu poate fi listat la Bursa de Valori Bucuresti inainte de listarea tuturor societatilor din portofoliul acestuia.

Unele din cele mai mari societati din portofoliul Fondului, cum ar fi Loteria Nationala, Imprimeria Nationala, Transelectrica si Transgaz nu sunt in prezent listate la bursa.

In aceste circumstante, in lipsa legislatiei care ar permite Fondului sa fie listat fara ca toate entitatile din portofoliul sau sa fie deja societati publice, listarea Fondului la bursa poate fi intarziata multi ani - iar beneficiile restituirii ar deveni efemere pentru cei mai multi dintre petenti, care au deja varste inaintate.

Cunoscand aceasta problema, Guvernul Romaniei a elaborat o ordonanta care contine o serie de masuri care ar inlesni listarea Fondului la Bursa de Valori Bucuresti. Inca din luna iulie, adoptarea ordonantei a fost descrisa ca „iminenta”, iar textul versiunii de lucru a ordonantei a fost postat cateva luni pe site-ul Guvernului la www.cancelarie.ro . Cu toate acestea, ordonanta nu a fost inca adoptata.

In timp ce ordonanta treneaza de sase luni sub un nor de tacere, petentii sunt din ce in ce mai ingrijorati de lipsa progreselor vizibile in ce priveste listarea Fondului. Acestia pun la indoiala hotararea Guvernului de a continua procesul de listare si cantaresc motivele intarzierii listarii Fondului.

Din nefericire, aceste intarzieri au sustinut, fie si indirect, o serie de interese locale de afaceri, care ar fi putut fi afectate de Fond in cazul listarii Fondului.

Consideratii avute in vedere la crearea Fondului

In perioada din iulie pana acum, criticii Fondului care au tacut de la implementarea acestuia au reaparut, criticand diferite aspecte. Aproape toti se angajeaza intr-o retorica politica lipsita de sinceritate, neoferind alternative viabile.

Ca orice alta idee, Fondul Proprietatea nu este perfect. Dar este o solutie bine echilibrata, care tine seama de mai multe constrangeri. Aceste constrangeri impun ca orice solutie de restituire:

a. sa implice o plata rapida si usoara avand in vedere ca majoritatea petentilor sunt in varsta si nu vor mai trai inca 10-15 ani ca sa poata, spre exemplu, sa astepte data scadentei obligatiunilor sau alte instrumente similare de valoare mai mica;

b. sa fie acceptabila din perspectiva Bugetului, respectiv sa ofere o maniera de plata care sa nu forteze Statul Roman sa plateasca 4 miliarde euro in numerar;

c. sa nu pericliteze capacitatea de indatorare pe termen lung a Statului Roman - in special in aceasta perioada in care Romania trebuie sa se auto-finanteze cu 3,5 miliarde euro pe an pentru a primi fonduri europene (o plata directa in numerar ar implica, in fapt, renuntarea la valoarea acestor fonduri pe un an de zile -- 3,5 miliarde euro inseamna, de exemplu, 400-600 km de autostrada - un cost social pe care nici un guvern nu isi permite sa il plateasca);

d. sa nu creeze inflatie - plata rapida in numerar a mai multor miliarde de euro ar avea un efect devastator asupra inflatiei si asupra echilibrului platilor - beneficiarii platilor compensatorii reprezinta aproximativ 0,5-1% din intreaga populatie, dar pentru o solutie de plata in numerar, compensatia s-ar plati, efectiv, din contributiile tuturor celorlalti cetateni romani care arfi supusi in mod incorect unei inflatii galopante ca un fel de pedeapsa colectiva.

Beneficiile Fondului ameninta activitatile ilicite

Persoanele care au conceput initial Fondul nu au luat in considerare doar limitarile de mai sus, ci au incercat si sa dezvolte o metoda de restituire care sa nu transforme o oportunitate intr-o povara. Si din acest punct de vedere, Fondul ofera Romaniei mai multe avantaje importante.

Fondul reprezinta un instrument important de a consolida economia de piata prin imbratisarea principiilor capitaliste de catre oamenii obisnuiti din Romania. Ceea ce a facut guvernul Thatcher in Marea Britanie in decursul timpul ar fi facut in Romania peste noapte prin transformarea a 150.000 de oameni in actionari ai un companii listate la bursa.

In plus, listarea Fondului ar introduce cu adevarat buna guvernanta corporativa in sectorul energetic controlat de stat. Nemultumirile publice manifestate in prezent privind industria energetica din Romania nu ar avea un caracter atat de dramatic daca metodele transparente corespunzatoare bunei guvernante ar fi fost implementate la momentul privatizarii.

Cel mai important insa este faptul ca Fondul ar reduce importanta Statului si a controlului politic exercitat de acesta asupra economiei romanesti prin ceea ce, de fapt, constituie o forma virtuala de privatizare. Interventia politicului in piata s-ar evapora aproape complet de vreme ce Consiliul Director al Fondului ar lua decizii exclusiv pe baza unor principii comerciale sanatoase.

Listarea Fondului ar elimina mult din capacitatea unor elementel ale comunitatii de afaceri din Romania de a manipula parti ale economiei Romaniei.

Pentru sustinatorii Fondului, a fost foarte clar de la bun inceput ca adevarata lupta se va da pe acest front impotriva neo-comunistilor si grupurilor neocomuniste/conservatoare si impotriva acelora care, intr-un fel sau altul, beneficiaza de pe urma companiilor de stat.

Intelegerea acestui lucru permite unei persoane sa aprecizeze de ce Fondul a fost atacat atat de dur de reprezentantii acestor grupuri si de ce procesul de adoptare a ordonantei a fost practic inghetat sub un val de tacere.

Beneficiile cupoanelor pentru conversia in actiuni

Un factor cheie in intarzierea listarii Fondului l-a constituit efectul pe care listarea l-ar avea asupra anumitor oportunitati de „afaceri”. Unii reclamanti indreptatiti sa primeasca despagubiri au primit din 2003 titluri de despagubire de la Ministerul de Finante.

Aceste titluri s-au tranzactionat, intr-o forma sau alta, proprietarul lor final avand dreptul sa le converteasca in actiuni ale Fondului. La inceput, aceste titluri au fost tranzactionate la valori foarte reduse de vreme ce, initial, nimeni nu stia cand si cum vor putea fi tranformate in bani.

Dupa ce procesul de listare al Fondului s-a accelerat (initial se astepta ca aceasta sa aiba loc in vara anului 2006), discount-ul initial de circa 70-80% la care aceste titluri se tranzactionau a scazut pana la 40 - 30 % in mai 2006. Imediat dupa ce procesul a fost, de facto, sistat, aceste discount-uri au crescut din nou la 70%.

In acest sens, merita mentionata corelatia inversa intre aceste discount-uri si pretul actiunilor SIF-urilor.

De asemenea, avand in vedere ca doar un numar relativ redus de titluri au fost eliberate - mare parte din cererile in valoare de 3,9 miliarde trebuie inca rezolvate - o intarziere a listarii actiunilor Fondului permite „producerea” mai multor titluri, iar detinatorii lor, in lipsa unei alte alternative de a le tranforma in bani, se vor grabi probabil sa le vanda prin tranzactii private, chiar si cu discount-uri semnificative.

In mod evident, cei care cumpara cupoanele de pe piata au beneficiat deja de intarzierea listarii actiunilor Fondului - in timp ce, in mod reprobabil, solicitantii mai in varsta asteapta inca sa beneficieze de masurile de restituire, multi dintre ei traind in mizeria produsa chiar de hotia numita nationalizare ale carei efecte reprobabile Romania s-a angajat sa le indrepte.

Dina pacate, interesele care fac ca procesul de listare sa fie intarziat par a cantari mai greu decat apelul la justitie al victimelor comunismului.

Critici nesincere

Multe critici publice aduse Fondului au avut in vedere metoda prin care se va stabili nivelul despagubirii. Aceste critici pun la indoiala modul, spre exemplu, in care un activ care a fost vandut Statului pentru doar 2 milioane poate fi evaluat la 20 milioane in cazul unei revendicari.

In mod clar, reclamantii urmaresc restituirea a ceea cea a fost furat, nu a ceea ce a facut guvernul - bun sau rau - in cei saizeci de ani care au urmat.

Si cu toate acestea, criticii prefera sa atace guvernul intreband cum poate fi cineva compensat cu de zece ori mai mult decat ceea ce a primit guvernul pentru ceea ce ei numesc acelasi bun in urma privatizarii - ignorand faptul ca, in mod evident, NU vorbim despre acelasi activ.

Evaluarea despagubirilor este realizata de auditori care folosesesc valoarea contabila a proprietatii la data confiscarii ei ca si care, prin utilizarea unui indice de actualizare, ajung la valoarea actuala a despagubirilor.

Desi astfel nu se ia in considerare valoarea oportunitatilor de afaceri pe care compania le-a pierdut ca urmare a nationalizarii, aceasta metoda de calcul este totusi una rezonabila.

Criticii Fondului s-au concentrat insa pe metodele folosite la evaluarea Fondului in sine. Cam jumatate din companiile din portofoliul acestuia sunt listate. Pentru acestea, valoarea lor de piata este usor de calculat.

Restul companiilor se numara printre companiile importante din Romania, operand in special in sectorul energetic, petrol si gaze si infrastructura - o adevarata sectiune reprezentativa a economiei Romaniei. Aceste companii sunt evaluate la valoarea lor contabila.

Criticii care au sugerat ca aceasta este o subevaluare ignora faptul ca toate privatizarile unor companii similare din Romania (si din strainatate, de fapt) au produs valori de piata semnificativ mai mari decat valorile contabile. Si aceste companii au intrat in portofoliul Fondului la valoarea activelor nete, cu valoarea activelor la valoarea contabila istorica.

In acest sens, este gresit sa se sugereze ca actiunile Fondului se vor tranzactiona sub valoarea lor nominala, mai ales in contextul in care Romania va adera la UE si al continuarii cresterii economice accentuate care, conform agentiilor internationale de rating, se asteapta sa dureze multi ani.

Insa acest fapt a generat si critici conform carora primirea de actiuni de catre solicitanti pe baza valorii nominale a Fondului este de fapt un chilipir, de vreme ce valoarea lor actuala este cu siguranta mult mai mare.

Fara doar si poate, formula de calcul mentionata mai sus (in cele mai multe cazuri) nu ia in calcul valoarea antreprenoriala si de oportunitate a companiilor nelistate, care poate fi evaluata doar de cumparator. Dar reclamantii nu sunt compensati la aceste valori conform calculelor facute la valoarea contabila a bunurilor confiscate pentru ca nici aceste sume nu se cunosc.

Spre exemplu, in recenta privatizare a Transelectrica, un renumit consultant international, pe baza unor argumente solide, a stabilit, pentru oferta publica initiala, o valoare a actiunilor care s-a dovedit a fi de mai bine de trei ori mai mica decat valoarea reala de piata - si acest lucru s-a intimplat la mai putin de o luna de la IPO. Transelectrica este una din companiile din portofoliul Fondului.

Reclamantii sunt indreptatiti la aceeasi metoda de evaluare in cadrul calculelor ce se fac cu privire la valoarea de piata a bunurilor.

Asa cum oportunitatile pierdute in ultimii saizeci de ani de victimele nationalizarii nu sunt recompensate in cadrul Fondului Proprietatea, sau cum nu se ofera bani pentru nefericirea fara margini a celor care au suferit de pe urma nationalizarii, in acelasi mod Statul nu are dreptul de a evalua la mai mult decat valoarea contabila actiunile companiilor pe care isi propune sa le ofere drept compensatie.

In final, am vrea sa amintim ca exista cativa reprezentanti auto-proclamati ai victimelor nationalizarii, care au fost destul de vehementi in presa romana, atacand chiar ideea restiturii prin intermediul Fondului Proprietatea. Ei o eticheteaza drept o inselaciune si ca un mod de a evita acordarea de compensatii adecvate. Ei gresesc, iar eroarea lor de apreciere este demonstrata in acest articol.

Din nefericire insa, aceste cateva persoane gresit informate au influentat perceptia multor romani care acum cred, in mod eronat, ca Fondul nu este modalitate adecvata de restituire.

Acesta este motivul pentru care multe persoane au cazut de fapt in capcana intinsa de grupuri de profitori care -intr-o forma sau alta- cumpara in continuare actiuni/titluri de despagubire la preturi foarte scazute.

Soarta Fondului

Ce se intampla daca guvernul nu emite ordonanta si Fondul nu se listeaza rapid la bursa? In primul rand, consideram ca indiferent de guvernul aflat la putere, cutia Pandorei nu mai poate fi inchisa. Fondul Proprietatea trebuie listat de urgenta.

Dupa recunoasterea valorii datoriei sale fata de petenti prin emiterea de titluri de despagubire, Statul Roman nu mai poate trena si nu se mai poate razgandi in privinta Fondului Proprietatea, sperand ca intreaga problema va disparea pur si simplu.

Statul Roman a recunoscut oficial obligatia sa de a oferi compensatie petentilor, prin urmare trebuie sa foloseasca Fondul Proprietatea pentru acordarea efectiva a despagubirilor sau trebuie sa efectueze plati in numerar.

Daca Statul Roman nu actioneaza cu celeritate, persoanele indreptatite la obtinerea de despagubiri vor utiliza masuri alternative de convertire a titlurilor in compensatie efectiva si aceste actiuni vor fi promovate cu succes.

A se vedea, spre exemplu, actiunile pe care Statul Roman le pierde in mod sistematic la Strasbourg, pierderi care, in cele din urma, ajung sa fie suportate de contribuabilul roman, contrar scopului pentru care a fost infiintat Fondul Proprietatea.

Mai mult, cetatenii straini indreptatiti sa primeasca despagubiri au la dispozitie si alte metode juridice, mult mai eficiente si mai rapide decat calea oferita de Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg, pe care nu vor ezita sa le foloseasca in cazul in care va fi necesar.

In timp ce petentii mai in varsta mor literalmente asteptand sa se faca dreptate, un plan demn de lauda si bazat pe principii morale e luat in bataie de joc si tarat prin jocuri politice absurde. Vocile victimelor comunismului fac in tacere apel la justitie. Ii aude cineva la Bucuresti?

Articolul a fost tradus din versiunea originala in limba engleza si publicat cu aprobarea:

Rubin Meyer Doru & Trandafir

SOCIETATE CIVILA DE AVOCATI / LAWYERS PROFESSIONAL CORPORATION

IN ASOCIERE CU / AFFILIATED WITH HERZFELD & RUBIN, P.C.

http://www.hr.ro