Ioana Lupea: "Experienta altor tari din Este ne demonstreaza ca principiul nu mai este valabil".
Sorin Ionita avertiza in "Evenimentul zilei" de marti asupra pericolului nazismului soft. Atragea atentia tuturor celor care-l expediaza pe Gigi Becali ca rudimentar si agramat, ca astfel de personaje vor domina alegerile urmatoare din tarile postcomuniste membre ale UE, avand in spate oligarhi autohtoni, episcopi oportunisti, intelectuali de inchiriat sau fascinati de puterea pura.
Semnalul este serios si sesizeaza o carenta a clasei politice, dar nu numai, in relatia cu Gigi Becali, incapacitatea de a-l lua in serios.
Scena petrecuta luni seara, la National TV, cand Gigi Becali, cu voia realizatorului emisiunii "Miezul problemei", Madalin Ionescu, a dat buzna in studio si l-a alungat pe invitatul Cornel Nistorescu, este relevanta in acest sens.
Madalin Ionescu a protestat de forma, altfel fericit ca Becali, in pulover si fara sosete, l-a binecuvantat cu o asemenea intamplare aducatoare de rating. Bunul-simt si deontologia profesionala care-l obligau sa respinga asaltul lui Becali si sa-si sustina invitatul n-au mai contat. In fond, cat de grav poate sa fie din moment ce nimeni nu-l ia in serios pe Gigi Becali?
Morala istoriei este ca prezidentiabilul nu va respecta in campania ce va sa vina nicio regula a jocului si ca nu putini vor fi cei care, pentru beneficii de moment, vor face compromisuri in favoarea lui. Toleranta la Gigi este prea mare in raport cu riscurile la care ne expune ascensiunea sa in politica.
Gigi Becali nu stie multe despre politica. Sau se face ca nu stie pentru a-i fi trecute cu vederea derapajele si minimalizata malignitatea. Are cinci porunci pe care le respecta cu sfintenie in aparitiile publice: pomeneste numele lui Dumnezeu, arata-te impreuna cu preotii, ofera bani, lauda-te cu binele facut, ai ultimul cuvant intr-o dezbatere.
Ultimul precept i-a fost transmis discipolului de maestrul combinatiilor Viorel Hrebenciuc, de-asta tipa ca muscat de sarpe la sfarsitul fiecarei emisiuni.
Pentru ca este neajutorat in politica, Gigi primeste sfaturi de la altii mai experimentati, care-l trateaza cu condescendenta parintelui fata de copilul cu probleme de adaptare: sa nu porti costum in dungulite la televizor, sa nu faci asa etc.
Altcineva i-a spus, probabil, ca putini romani au rasfoit Biblia si ca nu are sens sa-si chinuiasca memoria cu citate din moment ce exista radio Trinitas. "Il ascult tot timpul in masina si ce aud la radio spun dup-aia la televizor", le marturisea inocent Becali unor politicieni si jurnalisti.
Transformand religia intr-o colectie de sloganuri si politica in curte de joaca, Gigi Becali castiga voturile romanilor pentru care mersul la Biserica, si nu piosenia le asigura un loc in Rai.
Al celor care cred ca presedintele trebuie sa lupte impotriva mafiei, sa impuna ordinea si disciplina, sa vorbeasca pe intelesul oamenilor, sa creada in Dumnezeu si sa dea. Infantil in politica, Gigi Becali este perceput drept parintele poporului.
Cat de multi sunt acestia vom afla la alegeri, dar sociologii apreciaza ca latifundiarul din Pipera continua sa converteasca increderea in voturi.
Experienta altor tari din Est ne demonstreaza ca principiul "orice becali ajuns in politica se da pe brazda" nu mai este valabil.
